Fuziunea PNL-PD - pro si contra

Cristian Preda: D-l Valeriu Stoica a lansat in urma cu mai multe luni ideea acestei fuziuni. Intre timp, in sanul PNL si al PD au fost exprimate cateva pozitii in aceasta privinta. In primul rand as vorbi despre un tip de complicitate intre GDS si proiectele liberale avansate in Romania, o complicitate intelectuala, si nu politica, pentru ca aici s-au discutat pentru prima data chestiuni legate de reforma PNL, pe care a stimulat-o d-l Valeriu Stoica inainte de a deveni presedinte, si chiar si dupa aceea, sau despre proiectul Aliantei D.A. Exista trei surse care concureaza pentru a participa la acest proiect politic: o sursa crestin-democrata (PNTCD impreuna cu URR, AP si Partidul Crestin-Democrat), o sursa radical sindicala (un grup iesit din PRM, cativa parlamentari, initial membri ai BNS). Si mai exista un proiect, de care vom vorbi astazi, lansat cu catva timp in urma de Valeriu Stoica, o sursa liberala pentru constituirea unui partid popular in Romania. D-l Stoica a propus ca PNL sa se alature PD in aceasta tentativa de a constitui o reprezentare populara, pentru ca miza europeana a politicii romanesti sa se mute la nivelul partidelor, deci de la interesul general, definit in termeni europeni, sa se treaca la o constructie politica de tip partizan. Proiectul lui Valeriu Stoica se incadreaza intr-o miscare mai generala care are loc in spatiul politic romanesc din 2000 incoace. Aceasta miscare generala e raspunsul la intrebarea ce se intampla cu FSN. FSN inseamna, dupa 1992, trei partide: PDSR, ApR si PD. Doua dintre componentele FSN au fuzionat cu partide care la inceputul tranzitiei erau partide istorice: PDSR a fuzionat cu PSDR, ApR a fuzionat cu PNL. Daca aceasta logica ar fi fost urmata pana la capat, cea de-a treia forta desprinsa din FSN, PD, ar fi urmat sa fuzioneze cu cel de-al treilea partid istoric, PNTCD. Proiectul lui Valeriu Stoica contrazice de fapt aceasta logica a reunirii unor forte politice aflate pe versanti diferiti ai politicii romanesti la inceputul anilor '90, pentru ca el propune fuziunea PNL cu partea din FSN care nu a integrat nici un partid istoric.

Daca nu accepta fuziunea, Alianta va avea probleme

Valeriu Stoica: Toate aceste momente sunt legate intre ele, pentru ca, in fapt, nu este vorba de mai multe proiecte politice, ci de unul singur, dar realizarea lui a presupus etape, replieri, avansari. Insa fiecare interventie a mea a insemnat o etapa in realizarea unui proiect politic mai mare. Exista trei mari sisteme politice democratice: unul in care exista un partid dominant si partide mai mici, care se invart in jurul lui; un sistem politic multipolar in care exista multe partide fara ca vreunul din ele sa fie dominant si fiecare din ele incearca sa creeze aliante pentru a castiga majoritatea la alegeri; in sfarsit, un sistem politic bipolar, in care exista doua forte politice majore, care isi disputa intaietatea in alegeri, iar intre ele pot exista partide-pilot mai putin importante. Din '90 si pana astazi, eu am urmarit consecvent un proiect politic care tinde catre realizarea unui sistem politic bipolar in Romania. Romania are astazi de ales numai intre doua posibilitati. Ori un partid dominant, cum a fost pana acum PSD, cu diferitele lui chipuri, si mai multe partide mai mici, ori un sistem politic bipolar. Spun asta pentru ca, in pofida celor care cred ca PSD se va rupe, eu cred ca nu se va rupe, ci va ramane un partid puternic pe stanga. Ca urmare, daca polul de stanga a existat si exista, suntem mereu expusi pericolului de a avea un partid dominant si mai multe partide mici. Ca sa inlaturam acest pericol, singura cale e sa cream un pol politic pe dreapta apt sa echilibreze sistemul politic pe termen mediu si lung, nu doar pentru un ciclu electoral. Cea mai importanta constrangere pentru Romania astazi este realizarea unui sistem politic eficient si pentru asta e nevoie de multa vointa politica. Cred ca proiectul politic al fuziunii intre PNL si PD nu este decat un pas necesar pentru crearea unui sistem politic bipolar in Romania. Primul argument: functionarea Aliantei. Nu trebuie uitat ca alegerile au fost castigate de Alianta, dar guvernarea este cu totul altceva, iar greul incepe cu adevarat abia dupa castigarea alegerilor. Din experienta PNTCD in '96 si experienta PSD in 2000, vedem ca ambele partide au ratat guvernarea. Daca nu va intelege necesitatea transformarii in partid, Alianta risca sa aiba mari probleme de functionare in viitor. Al doilea argument tine de campania electorala. Atunci cand castigi alegerile, esti tentat sa nu mai faci analiza campaniei electorale. Dar eu imi permit sa spun ca Alianta nu a avut o campanie foarte buna, tocmai pentru ca ea a fost facuta in timp foarte scurt. Daca Alianta se fonda in 2002, poate ca strategia de campanie ar fi fost mult mai buna si mult mai eficace si astazi nu ar fi fost nevoie sa avem o coalitie la guvernare. Al treilea argument: ignoram ca, dupa integrare, Romania va fi un actor in jocul politic european, putand sa joace un rol minor sau unul important. Depinde de modul in care sistemul politic din Romania se integreaza in sistemul politic european. Nu putem impune Europei sa-si adapteze sistemul politic la cel din Romania, ci trebuie sa adaptam sistemul nostru politic la cel european. In perioada alegerilor, Partidul Socialist European a sprijinit PSD. Despre PD, in aceasta perioada, a spus ca sunt niste tradatori, ca s-au indepartat de valorile socialiste. PSE a fost impotriva Aliantei. Am fost sprijiniti cu adevarat de Partidul Liberal European, dar forta lui este mica. In plus, printr-o ciudatenie a evolutiilor politice, acest partid este la nivelul jocului european un partid de centru-stanga, in timp ce PNL astazi e un partid de centru-dreapta. Daca e vorba de o incompatibilitate, ea este mai degraba la acest nivel. In alegerile din Romania 2004, cea mai importanta forta politica europeana, PPE, nu a avut practic reprezentant. Deciziile in Europa, inclusiv in ce priveste integrarea, se iau in acest sistem politic european. Cata vreme nu avem o reprezentare solida in aceasta familie politica europeana, este foarte greu ca interesele Romaniei sa fie reprezentate. Chestiunea aceasta de identitate si de afiliere nu-i intereseaza doar pe liberali si pe democrati, ci intreaga Romanie. Solutia acestei probleme inseamna a opta intre un rol important pentru Romania in jocul politic european dupa integrare sau un rol in registrul minor. Desi pledez cu multe argumente in favoarea fuziunii intre PNL si PD, sunt realist, dificultatile sunt numeroase. Eu nu cred ca ideea fuziunii va fi realizata in aceasta perioada in mod triumfal. Daca exista un esec, trebuie sa ne gandim si la conditii de avarie. Chiar daca acest pas nu va fi facut, o forta politica de dreapta va aparea in Romania. Daca se face fuziunea intre PNL si PD, sunt trei variante: ori vor deveni liberali, ori social-democrati, ori ajung la varianta populara. Negocierea este necesara inclusiv cu privire la identitate. Este un proces delicat, lung si dificil.
Adrian Cioroianu: Nu cred in necesitatea acestei fuziuni, apreciind in acelasi timp certele calitati de ganditor politic si de liberal ale d-lui Stoica. Ceea ce este esential acum, in intreg spectrul nostru politic, este o clarificare doctrinara. PNL are doua probleme doctrinare in acest moment: pe de-o parte, el este mai la dreapta decat liberalii europeni, ceea ce va necesita fie o aliniere dupa modelul european, fie o pastrare a traditiei noastre - si nu cred ca pentru pastrarea acestei traditii o solutie este trecerea la PPE. Nici macar in Romania, in momentul 2005, o alianta intre centru-stanga, reprezentata de PD, si centru-dreapta, reprezentata de PNL, n-ar putea crea un curent popular. Evident ca exista un mare curent popular european, evident ca sunt o serie de avantaje care ar decurge din afilierea noastra acolo, dar ma intreb daca putem face acest lucru in contra mersului natural pe care noi ne-am inscris. Nu cred ca am dus la capat insa vreunul dintre proiectele liberale propuse in ultimii 15 ani, si au fost avansate o multime de proiecte liberale. Eu nu cred ca este nevoie acum sa avem bazele pentru un partid popular de dreapta declarat. Crestin-democratia europeana se bazeaza pe o anumita cultura politica, pe o anumita religie dominanta si e de vazut in ce masura crestin-democratia poate intr-adevar functiona politic intr-o tara traditional ortodoxa.

Baza electorala a PNL este destul de ingusta

Valentin Ionescu: As dori sa vorbesc despre patru tipuri de amenintari care pot accelera procesul de fuziune sau, din contra, pot indeparta liderii PNL si PD de ideea fuziunii. Prima tine de constructia institutionala a guvernului, a doua, de instabilitatea unui guvern reformist, care este o constanta in Romania de 15 ani; o alta chestiune tine de constructia interna a PNL si PD: daca s-a incheiat sau nu, in care ciclu sunt, ce structura organizationala au. In fine: care este baza electorala a partidului? In legatura cu primul aspect, exista in prezent cateva surse de conflict intre PNL si PD si ceilalti membri ai coalitiei. Una tine de faptul ca structura guvernamentala, ramasa aceeasi de la Guvernul Nastase, este antireformista, si nu poti sa pregatesti un proces de reforma pe o structura guvernamentala antireformista. In plus, aceasta structura este si haotica, pentru ca exista niste suprapuneri de atributii si o difuzie de responsabilitati. Un altul tine de faptul ca, in momentul de fata, noi avem in guvern partide cu structuri si culturi organizationale diferite. PNL si PD n-au aceeasi structura. PD are o structura de tip piramidal, orientata catre rezultate (ca si PUR sau PSD), este un partid de tip carismatic care ia o decizie si o implementeaza imediat. E un partid structurat pe grupuri de interese. Nimeni, cand s-a format acest guvern, nu a pornit de la o abordare de tip institutional, s-a pornit de la persoane si interese. O alta chestiune tine de instabilitatea guvernamentala. Daca acest guvern va reusi sa-si organizeze procesul de reforma si va fi reformist, va fi un guvern cu viata scurta si instabil; pentru ca guvernele reformiste initiaza schimbari in societate si atunci genereaza si conflicte sociale, si conflicte politice. Un alt aspect: PNL a inceput o constructie institutionala in anul 2002. Aceasta corespunde unei prime etape din ciclul de viata al unei organizatii, este o etapa de creativitate. S-au creat reguli noi, care sa schimbe putin fizionomia acestui partid. Aceasta etapa nu a fost dusa pana la capat. In mod normal, ea trebuia sa fie terminata in 2006, 2007. Cu alte cuvinte, PNL ar mai fi trebuit sa stea in opozitie cel putin doi ani, ca macar aceasta etapa sa o duca pana la capat, mai ales ca are si o structura organizationala care nu-i permite sa supravietuiasca in mod eficient intr-un mediu politic foarte ostil si care nu e democratic. De aceea, partidele cu o structura piramidala sunt mai eficiente, reusesc sa supravietuiasca si nu traverseaza socuri puternice. Si in fine, ultima problema tine de baza electorala a PNL. Ea e destul de ingusta. Noi nu avem o clasa mijlocie formata, este foarte fragila si reprezinta circa 10% din populatie. Si nu este numai PNL, sunt si alte partide care-si disputa acest segment. Eu cred ca fuziunea asta este necesara. N-am spus ca e placuta, dar este necesara si, daca se produce mai devreme, cu atat mai bine.

Un risc major

Bogdan Olteanu: Discutiile referitoare la fuziunea PNL-PD si evident la asumarea unei identitati doctrinare a unui partid fuzionat sunt de natura sa ridice intrebari vizavi de stabilitatea, functionarea si eficienta Aliantei, implicit a coalitiei. Fuziunea poate fi un rezultat dezirabil, dar ea este rezultatul unor negocieri - negocierile se duc intre partide, care sunt formate din oameni. Fuziunile - si aici il citez pe Marghiloman adresandu-se lui Tache Ionescu - se fac la intrarea in opozitie, astfel incat lupta impreuna impotriva adversarului comun, partidul la guvernare, sa oteleasca partidul fuzionat, sa stearga orgoliile si asperitatile initiale. E greu sa cred ca se poate face o fuziune intre doua partide mari si de dimensiuni comparabile, la putere. Exista din acest punct de vedere nenumarati factori de risc care vor crea o potentiala instabilitate. Al doilea punct de vedere are un caracter mai curand personal. El porneste de la niste cifre: conform unor studii INSOMAR realizate anul trecut, la intrebarea: "Care din urmatoarele orientari politice considerati ca se apropie mai mult de convingerile dvs?", iata raspunsurile: social-democratie - 46,8%, liberalism - 31,3%, crestin-democratie - 13,6% etc. Constatam ca o mare parte a cetatenilor cu drept de vot se considera social-democrati, apoi, din restul de mai bine de 50% din electorat, o mare parte se identifica a fi liberali, 31%. PNL, in momentul celui mai bun rezultat al sau in sondaje, se plasa undeva pe la 21%. Suntem inca departe de a ne asuma intregul bazin electoral liberal. Mi se pare un pic hazardat sa discutam despre plecarea PNL catre o orientare populara, cata vreme asta ar insemna injumatatirea unui bazin electoral. Cat despre plecarea ambelor partide, PNL si PD, catre doctrina populara, se pare ca deja ne asumam un risc major.
Christian Mititelu: Am notat cu oarecare ingrijorare accentul pe care l-a pus d-l Stoica pe argumentul, sa-i spun asa, european. Eu nu cred ca exista un sistem politic european. Exista o grupare a partidelor reprezentate in Parlamentul European dupa criterii ideologice, dar PE este inca un parlament fara dinti, nu este cel care hotaraste intrarea Romaniei, Turciei sau a altor tari in UE. In ce priveste problema doctrinei si a clarificarii doctrinare, cred ca nici unul din partidele noastre nu a reusit sa explice in termeni simpli ce reprezinta doctrina pe care vrea s-o intruchipeze; asa cum nu a reusit sa explice nici reforma si nevoia de reforma, de restructurare, de privatizare, de inchidere a intreprinderilor mari. Bazinul oamenilor capabili si dornici sa se angajeze politic si care au o responsabilitate civica este redus. Printre cei capabili sunt putini care au capacitatea de a conlucra in mod disciplinat. E mai bine sa se faca o fuziune a celor care pot conlucra si care sa puna putin in surdina considerentele doctrinare. Cred ca e mai important sa se creeze o forta de centru, daca doriti, de centru-dreapta.
Crin Antonescu: Impartasesc constructia d-lui Stoica pe jumatate, avand rezerve fata de necesitatea apartenentei unui partid puternic din Romania la familia populara europeana. Dupa disparitia de pe prima scena politica a tarii a PNTCD si, ulterior, fractionarea sa, PNL trebuie sa-si asume rolul partidului de dreapta important din Romania. Acesta ar fi unul din lucrurile cele mai urgent de dezbatut si de hotarat in PNL. Daca putem sa fuzionam cu PD in aceste conditii, cu atat mai bine. Dar trebuie clarificate niste lucruri, pentru ca altfel putem fi prieteni de peste gard.
Serban Radulescu-Zoner: Cred ca proiectul d-lui Stoica este foarte curajos. S-a creat o alianta - iarasi meritul d-lui Stoica - care functioneaza si esentialul este sa functioneze, nu sa incepem diverse proiecte de fuziune, care pot duce, dimpotriva, la crearea de conflicte interne. Toate discutiile astea sunt la nivelul liderilor, dar dvs. stiti ce spune omul de rand, votantul? "Ce face guvernul? Deocamdata, vorbeste!" Deja au inceput asemenea intrebari, pe care evident PSD le exploateaza. In al doilea rand, daca se forteaza fuziunea si la congresele PNL si PD nu se ia decat o hotarare vaga, de principiu, cred ca e bine. Dar oare o parte din pedisti nu pleaca la PSD? Aceasta fuziune nu este prioritara, cred ca la congrese nici macar n-ar trebui discutata.

O constructie extrem de aventuroasa

Sorin Alexandrescu: Sunt absolut convins ca trebuie un bloc de dreapta, dar el, in sfarsit, exista. Un bloc nu e constituit numai din doua partide fuzionate, pot fi si partide care merg impreuna. Sigur ca trebuie sa vedem daca este intr-adevar vorba de dreapta sau nu; in orice caz, exista in sfarsit o forta, in aceasta tara, care se poate opune PSD. Ceilalti doi pasi mi se par extrem de aventurosi in acest moment. Mai intai, nu as impartasi aceasta fascinatie a scaunelor goale din randurile PPE, pe care nimeni din Romania nu le ocupa. As zice altfel: hai sa ocupam scaunele din Internationala Liberala si hai sa ocupam o parte din scaunele de la social-democrati. PSD nu e un partid social-democrat, ci un partid al puterii care nu are nici un fel de coloratura. In tara asta nimeni nu gandeste in programe politice si in ideologii. Totusi, PPE este initial o internationala a partidelor crestin-democrate. Nu exista precedent, in primul rand, pentru o fuziune intre liberali si social-democrati. Si, in al doilea rand, dupa fuziune, toti sa devina crestin-democrati. Este o constructie extrem de aventuroasa.

Alianta s-a sudat pe negarea PSD

Alexandru Lazescu: Alianta a fost stabila in conditiile incercarii de castigare a puterii, cand era nevoie de o contrapondere. Dar e o astfel de structura stabila prin ea insasi? Eu am indoieli. Cred ca exista o instabilitate potentiala in guvernare. Ne amagim daca noi credem ca e rezolvata printr-un protocol care pana acum a functionat pe un tip de comportament politic. Alianta a fost sudata pe negarea PSD si pe incercarea de a rezolva o problema de dezechilibru major in spectrul politic romanesc. Nu stiu daca, la o batalie politica peste cativa ani, va mai functiona aceasta strategie. Acest tip de guvernare s-a pliat pe un joc fara fundament, de fapt. Suntem dupa o luna de guvernare si nu avem inca o multime de secretari de stat. E clar ca mecanismul functioneaza complicat. A doua observatie: cred ca noi avem totusi o problema de fond la nivelul perceptiei populare. Oamenilor le e neclar ce inseamna un proiect liberal in Romania. De fapt, la nivelul populatiei, chestiunea se pune astfel: "D-le, sa vedem daca astia-s mai buni decat ceilalti". E foarte grav, pentru ca ideea de "bun" e ideea de "priceput" in a administra un minister, o directie. Daca ajungem la nivelul asta, suntem extrem de vulnerabili, cel putin ca grup. Marea problema e ca exista o bulversare enorma in spectru: care-i conectarea cu un set de valori cu care sa te identifici la nivel de populatie? Ce anume ma face pe mine sa sprijin o doctrina politica, o structura, indiferent daca-mi place sau nu-mi place X de la ministerul Y? Aceasta problema nu se pune numai pentru Romania, ci pentru toata Europa. E tot mai putin probabil sa se produca fuziunea, dupa cum vad pozitionarile. Aceasta, din varii motive: de natura personala, interese de grup etc.
Cristian Anghel: Ar fi interesant sa ne punem toti intrebarea: "ce se intampla daca nu facem aceasta fuziune?". Apoi, sa ne intrebam: "ce asteapta populatia de la noi?". Ar trebui facuta o sondare a opiniei publice: este ea de acord sau nu cu fuziunea? Care este procentul celor care sunt sau nu de acord? De asemenea, trebuie sa incercam sa estimam care va fi evolutia sistemului politic romanesc in urmatorii ani, e bine sa incercam sa facem cateva scenarii si, la fiecare din ele, sa ne raportam cu o constructie gen PNL-PD sau de alta natura. Trebuie sa tinem cont si de partidele care incearca sa se lipeasca acum la PPE, pentru ca s-a petrecut o transformare in sanul lor, dar si in cadrul PNL.
Stere Gulea: Cred ca ideea fuziunii este, cel putin in perspectiva, binevenita. Sigur, etapele ei, daca va opta pentru doctrina crestin-democrata, cred ca trebuie lasate sa se decanteze in timp. Ce se va intampla in momentul in care pe cele doua partide nu le va mai uni guvernarea? Ideea unei fuziuni ar avea sanse sa uneasca fortele, sa-i tempereze si sa-i elimine pe recalcitranti.
Valeriu Stoica: M-a surprins placut diversitatea stilistica a interventiilor, dar, dincolo de aceasta, exista o diferenta de abordare pe fond. Am identificat trei asemenea abordari. Prima e identitar doctrinara. Daca, insa, doctrinar, identitar, cele doua partide nu au nimic in comun, de ce au format Alianta, de ce au un program comun de guvernare? S-a creat impresia ca fuziunea ar presupune ca partidele isi abandoneaza identitatea pe care o au acum. Stim noi insa care este identitatea noastra astazi? Din punctul meu de vedere, procesul de formare a polului de centru-dreapta trebuie sa aiba doua etape: prima este fuziunea PNL-PD, cu asumarea unei dimensiuni liberal-conservatoare, pentru ca nu putem cere PD sa fie crestin-democrat. Pasul doi: daca fuzioneaza PNL-PD, daca fuzioneaza partidele crestin-democrate, partidele rezultate din aceste doua fuziuni diferite trebuie, la randul lor, sa fuzioneze intre ele. A doua abordare, cea electorala, este iarasi falsa. Alianta a castigat un bazin electoral! Problema reala insa este daca va reusi Alianta, dupa 4 ani de guvernare, sa pastreze bazinul electoral cu care a castigat. Partidul va fi cu atat mai puternic cu cat va recupera tot ce se afla in acest evantai larg de centru-dreapta. Este o abordare, dupa aceea, a prioritatilor si a dificultatilor. Nici o prioritate nu e mai mare pentru un guvern decat asigurarea bazei politice si pastrarea stabilitatii. Avem nevoie de un pol de centru-dreapta puternic in Romania? Toata lumea spune da. Ei, cand e vorba sa-l facem, gasim tot ce e posibil ca sa nu facem acest lucru. Mi se pare insa ca sunt foarte putini cei care vor cu adevarat aceasta fuziune. S-ar putea ca peste un an, doi sa fie prea tarziu.

Pagini realizate de Rodica Palade si Ioana Anghelescu