Legea spitalelor

Fara Autor | 08.12.2005

Pe aceeași temă

Marti, 29 noiembrie, la sediul GDS a avut loc o masa rotunda pe tema Legii spitalelor, moderata de dr. Ion Vianu. La discutii au participat, printre altii, reprezentanti ai Ministerului Sanatatii, ai Colegiului Medicilor, directori de spitale, membri GDS. Publicam in continuare fragmente din aceasta dezbatere.

ION VIANU
Reforma nu este un lux, ci o necesitate urgenta

Ne-am adunat aici pentru a discuta o problema dintre cele care agita cel mai mult spiritele în momentul de fata. E vorba de pachetul de legi ale sanatatii, propuse dezbaterii publice si parlamentare de catre guvern. Una din aceste legi, Legea spitalelor, a starnit discutiile cele mai vii. Dar vom putea atinge si celelalte legi puse în discutie.
Cred ca, dincolo de diferentele de opinie care nu vor întarzia sa se manifeste - un lucru bun -, toata lumea va fi de acord cu un mic numar de principii si de fapte.
Mai întai, ca exista o criza fara precedent în sistemul nostru de sanatate publica, care se afla aproape de colaps. Aceasta stare trebuie fara întârziere curmata sau, cel putin, trebuie gasite caile de-a o ataca. Cred ca toata lumea este de acord cu faptul ca reforma nu este un lux, ci o necesitate urgenta.
În al doilea rand, stim cu totii ca dreptul la sanatate este un drept fundamental la omului, consfintit de altfel - ca “Drept la ocrotirea sanatatii” - si de Constitutia României, la articolul 34. Asta înseamna ca statul, garantul Constitutiei, e obligat sa-si asume raspunderea ocrotirii si promovarii sanatatii.
În conditiile actuale, în care initiativa publica si cea privata se întrepatrund din ce în ce mai mult, trebuie sa fim în stare sa definim relatiile care se vor stabili între medicina privata si cea publica, ce anume revine fiecareia dintre ele, si, în raport cu aceasta, rolul asigurarilor sociale, masura în care ele vor fi capabile sa acopere, prin cotizatiile cetatenilor si prin subventii, necesitatile existente.
În fine, trebuie sa avem curajul sa recunoastem ca, oricât de bune ar deveni legile sanitare, posibilitatile financiare sunt limitate. Limite exista oriunde in lume, dar în conditiile unei tari ca a noastra, care produce înca prea putina bogatie, ele sunt înca si mai înguste.
Cu atât mai mult vom avea nevoie de inteligenta pentru a elabora legile si poate si de mai multa înca pentru a le aplica.
Dar, pe deasupra, vom avea nevoie de multa onestitate, deoarece, fara onestitate materiala si morala, cea mai buna lege ramâne litera moarta.

Vlad Iliescu (secretar de stat, Ministerul Sanatatii): Sistemul medical este in criza de 15 ani. Nu stiu in ce masura si cat de repede acest pachet legislativ pe care noi il promovam va reusi scoaterea din criza, dar cel putin asta este tinta. Legea spitalelor face parte dintr-un pachet legislativ. Ne-am gandit ca este necesar un pachet de masuri coerente si coordonate, in asa fel incat sa atingem cat mai multe din segmentele asistentei medicale in Romania. Pe de o parte, toata lumea este de acord ca resursele financiare din sistemul sanitar sunt insuficiente. Pe de alta parte, utilizarea lor nu este corecta si optima. Si atunci, incercam sa crestem resursele in sistem, folosite in limita colectarii din sistemul de asigurari. Una dintre masuri priveste largirea bazei de colectare a asigurarilor, pentru ca nu este normala situatia actuala in care 5 milioane sustin 22 de milioane de oameni. In acest sens, sunt cunoscute masurile care vizeaza largirea bazei de colectare, inclusiv sa plateasca asigurari si pensionarii, in prima etapa, de la 1 ianuarie 2006, cei cu pensii peste 9 milioane, in etapa urmatoare, de la 1 ianuarie 2007, si ceilalti, dar in asa fel incat veniturile din pensie sa nu fie afectate, ci sa fie suportate de la bugetul de stat. Tot in scopul cresterii resurselor este Legea fondului pentru sanatate. Consideram ca este absolut normala, exista si in practica europeana, unde comportamentul nesanatos al asiguratului este taxat. Nu este normal ca un asigurat care duce o viata cu mai putini factori de risc sa plateasca aceeasi rata cu ceilalti, si atunci introducem taxa asupra tutunului, alcoolului si asupra reclamei pentru acestea. O a treia cale prin care se urmareste cresterea resurselor este deschiderea catre tot ceea ce inseamna investitii si resurse private in sanatate, aici intelegand toate formele, de la colaborari la privatizari partiale in sistemul de stat. S-a constatat prin studii fundamentate ca echivalentul a 30% din fondurile cheltuite in sanatate sunt plati care se fac din buzunar, deci plati ale pacientului, care trebuie redirectionate intr-un sistem coerent.
La celalalt capat este utilizarea acestor resurse, care consideram ca nu este optima. Resursele pe bolnavi spitalizati sunt undeva in jur de 60-70% din banii care se cheltuiesc in sanatate; optim ar fi undeva in jur de 35%. In aceasta directie, am luat o serie de masuri, cuprinse in pachetul legislativ, care vizeaza incurajarea sistemului extraspitalicesc, dar si modul de gestionare si responsabilitatea utilizarii resurselor la nivelul spitalelor. Si, nu in ultimul rand, proiectul de informatizare a sistemului sanitar, pentru ca, fara un control in timp real al cheltuielilor si al resurselor, nu putem vorbi de un management eficient.

Subfinantarea cronica a sistemului sanitar

Radu Dop (vicepresedintele Asociatiei Medicilor din Romania): Faptul ca pachetul de legi este gata sa fie promovat prin asumarea responsabilitatii guvernului inseamna ca, in sfarsit, se intelege ca in sanatate este o criza rezultata in urma unor cumulari istorice care se intind pe 50 de ani. Subfinantarea cronica a dus la aceasta situatie, pentru ca a creat sedimentarea unor straturi care nu pot fi rupte cu un pachet de legi, netinand seama de realitate. Exista pericolul ca acest pachet de legi sa incerce sa destructureze o structura sedimentata pe care incercam s-o reglementam fara sa o stim foarte bine.
Adrian Streinu Cercel (directorul Institutului “Matei Bals”): Eu as fi fost de acord cu intregul pachet de legi daca decidentii veneau si puneau pe masa un design al sistemului, spunand: sistemul nostru de sanatate in 2007 va arata in forma asta. Cand am avut prima intalnire cu d-l ministru i-am cerut sa ne spuna care e designul sistemului. Raspunsul pe care l-a dat d-l ministru la vremea aceea a fost: 30% spital si 70% ambulatoriu. Asta nu-i sistem, asta este tinta. S-a indus o criza, prin agitatia la nivel populational.
Mircea Deac (profesor universitar, UMF Targu-Mures): SUA, Franta si Germania fac reforma sanitara de cateva decenii si nu au ajuns inca sa-i satisfaca nici pe doctori, nici pe pacienti. Toata lumea este nemultumita, desi 90% din sistemul american este privat si se presupune ca fiecare unitate sanitara isi administreaza banii cat mai bine.
Dan Enachescu (Academia de Stiinte Medicale): Este cea mai mare criza din sistemul de sanatate din ultimii 60 de ani. Starea de sanatate a populatiei este submediocra. Or, asta nu ne poate lasa indiferenti. Prin ce se manifesta aceasta stare de sanatate ultraprecara? In primul rand, prin nivelul sanatatii populatiei, care este sub limita inferioara din toate tarile UE, si, in al doilea rand, prin inechitatile care se manifesta pe plan teritorial si social in legatura cu starea de sanatate. Atata vreme cat nu vom incerca sa ne apropiem nivelul global de nivelul la care se gasesc tarile europene, atata vreme cat nu vom diminua ecartul dintre zonele tarii si grupurile sociale sub raportul starii de sanatate, o sa fie greu s-o amelioram. Al doilea element al crizei este incapacitatea aproape cronica a MS si a administratiei publice centrale de a administra sistemul. Rolul ministerului este sa stabileasca politici, reguli, standarde si sa administreze sistemul, atata vreme cat are alaturi de el asigurarile sociale de sanatate, care i-au preluat o buna parte din activitatile pe care le desfasura anterior si de la care se infrupta cu varf si indesat, pentru ca sa poata tine in viata sistemul.

Criza e cauzata de politicieni

Mircea Cinteza (presedintele Colegiului Medicilor din Romania): Criza este majora, dar ni se datoreaza noua, politicienilor, pentru ca mintim populatia de ani de zile ca putem sa dam o sanatate care nu poate fi cuprinsa in bugetul existent in Romania. Banii dati pentru compensate se termina prea repede, banii dati pentru spitale sunt de obicei cam doua treimi din cat ar necesita functionarea normala a unui spital si ei se termina fie la sfarsitul trimestrului, fie la sfarsitul anului, iar bolnavii sunt pusi sa-si aduca de acasa medicamente si fese. Responsabilizarea este transferata de politicieni asupra medicilor sau a managerilor de spitale. Stabilirea pachetului de baza de servicii si gasirea unei solutii dincolo de asta sunt obligatorii. Nu avem asigurari private sau complementare de sanatate, pentru ca acestea nu au ce asigura, din moment ce sistemul public zice ca el ofera tot ce trebuie, dar in limita bugetului. In acest context, la Legea spitalelor au fost o multime de probleme. Directorul ar trebui subordonat unui Consiliu de Administratie alcatuit din sefii de sectie, care stiu nevoile spitalului. La noi este invers: directorul va fi seful unui consiliu medical, care nu se stie bine cum poate sa-l influenteze. In Romania sunt 450 de spitale, 200 din ele sunt spitale mari, care necesita un director de tip nou, de care vrea ministerul. Vom gasi noi 200 de manageri competenti in Romania care sa vrea sa vina sa lucreze la stat si sa fie mai competenti decat cei dinainte? Daca acestia vor fi de principiu manageri profesionisti, ce stimulent vor avea ei? Ei nu au, ca in Vest, stimulentul ca vor fi platiti mai bine daca aduc proceduri noi, tehnica noua sau cresc calitatea. Ei vor avea un singur scop: sa se incadreze in acel buget stupid.
Comisia Europeana a intervenit pentru Legea farmaciilor, aratand ca ea contine prevederi antieuropene. Or, Comisia Europeana se amesteca in politica legislativa a unei tari in curs de elaborare doar daca lucrurile sunt destul de grave. Si va dau un al treilea exemplu care ramane absurd in forma MS: Legea Colegiului Medicilor. Un membru al Colegiului Medicilor - orice medic nu poate profesa in Romania decat daca este membru al Colegiului Medicilor - nu are voie sa exercite in mod nemijlocit fapte de comert. Or, legea cere ca si cabinetul tau medical sa fie o societate comerciala. A doua incompatibilitate: medicul nu are voie sa fie colaborator cu firmele producatoare de medicamente. Pai colaborarea consta in primul rand in faptul ca el preia medicamentul nou adus de firma ca sa vada daca e bun sau nu. Cum poti sa pui asa ceva intr-o lege care se vrea europeana? Deci pachetul de legi este o suma de interdictii artificiale si uneori ilegale, in conditiile in care problema majora este subfinantarea.

Destructurare si deresponsabilizare

Gabriel Liiceanu (GDS): In secolul XVIII, disciplinele cele mai importante in structura invatamantului german erau medicina, stiintele juridice si teologia. Ele priveau raportul individului cu trupul lui, cu ceilalti, deci sanatatea societatii, si raportul individului cu spiritul lui. Raportul individului cu trupul lui venea pe primul plan. In cazul nostru, drama este de ordin politic. Atata vreme cat cele mai lovite domenii sunt sanatatea si educatia, societatea romana e intr-o criza totala. Daca as fi prim-ministru al tarii, as face tot ce ar depinde de mine ca sa dau banii spre medicina si spre educatie, mai presus de orice.
Al doilea lucru despre care vreau sa va vorbesc este destructurarea institutiilor traditionale. In societatea comunista, cand intrai intr-un spital, aveai senzatia ca esti intr-un loc perfect coerent, ca exista o rigoare clinica, care pornea de la respectul formidabil pentru capul institutiei, si ca toata aceasta structura functiona impecabil pe verticala. Astazi, senzatia este ca aceste structuri s-au pulverizat. A disparut autoritatea, a disparut raspunderea medicului. Zilele trecute am vorbit cu un faimos medic, profesor si sef de clinica, care mi-a spus ca traieste momente de drama totala. Intr-o noapte, la urgenta, a vazut cum, sub ochii lui, au murit oameni a caror viata ar fi continuat daca s-ar fi facut un gest de un minut. Se petrec lucruri de deresponsabilizare totala.
M. Cinteza: Aveti absoluta dreptate apropo de existenta acestei dezordini institutionale in spitale. Dar asta tine de o drama mai mare a medicinii internationale, care in Romania poate sa devina absurda. In clipa de fata, exista ceea ce se numeste medicina defensiva, in care medicului ii pasa mai putin de bolnav, cat ii pasa sa-si scape pielea, intr-o meserie in care este permanent in pericol, din doua directii diferite. Pe de o parte, e managerul care spune: cheltui prea mult, te dau afara pentru ca esti ineficient, ai folosit prea multe analize pentru bolnav; pe partea cealalta, este avocatul bolnavului, care spune: nu l-ai ingrijit suficient de bine.
Alexandru Buzamet (presedinte, Asociatia Nationala a Asiguratilor si Pacientilor din Asigurarile Sociale de Sanatate): Criza sanitara nu este decat o componenta a crizei generale a societatii care pune in centru sau dispretul fata de cetatean, de viata omului, si care are ca expresie in politica cinismul guvernamental. Adica acel act de guvernare care calca peste cadavre in aranjarea schemelor de securitate sociala in asa fel incat banii, bunurile, proprietatea publica sa mearga in buzunarele clientelei politice. Actuala reforma sanitara nu urmareste decat un singur lucru: privatizare salbatica, cu bestialitate. Reforma sanitara a inceput cu aparitia sistemului de asigurari de sanatate si a fost pusa in practica in anul ‘98. De atunci, scopul medicinii in Romania s-a schimbat fundamental. De unde era un scop nonprofit, umanitar, se adresa vietii, sanatatii, ingrijirii bolnavului, a fost comutat, intr-un mod cinic, in scopul profit. Banii din sanatate sunt putini, dar daca mai luam din acesti bani, atunci vor fi si mai putini. Intrebarea care se pune fireasc este cat la suta din fondul de asigurari sociale de sanatate si al celorlalti bani publici destinati sanatatii se duc in profit? Dupa estimarile noastre, peste 50% din fond se duc in profitul firmelor diverse care opereaza la ora actuala ca srl-uri-capusa in sistemul sanitar. In timp ce criza se adanceste si au ajuns bolnavii in spitale de talie nationala, precum Fundeni, sa fie internati si sa nu aiba un singur medicament de complezenta, cum ar fi o aspirina sau un algocalmin, in sistemul sanitar prospera firmele din sanatate care fac averi incomensurabile.

Serviciile de urgenta

Liviu Cocora (vicepresedinte, Colegiul Medicilor din Romania): Legea spitalelor nu reflecta obligatia statului de a face totul pentu dreptul la sanatate al cetatenilor. Sunt mai multe drepturi ale cetatenilor; pentru unele, statul nu trebuie decat sa aduca ordinea generala de drept. Ca sa-mi respecte dreptul la opinie sau la greva statul nu trebuie sa faca nimic, dar pentru dreptul la sanatate si dreptul la invatatura trebuie sa si intreprinda ceva: sa faca spitale, sa faca un sistem sa functioneze, sa faca scoli, sa plateasca profesori. Legea, asa cum a aparut acum, a produs fierbere pentru ca este orientata mai mult catre cine conduce spitalele. Dar nu vorbeste aproape deloc despre unde ar trebui sa fie spitalele, cate spitale etc. Nu vorbeste deloc despre faptul ca avem in unele locuri populatie foarte saraca si nu exista spitale deloc sau exista foarte putine si slabe si nu da nici un instrument ca acolo sa fie intarite spitalele. Din contra, spune ca aceasta populatie, asa saraca, sa-si caute sanatatea undeva departe, in niste centre care se dezvolta dupa niste reguli date de legea celui mai puternic.
V. Iliescu: Noi nu am pretins ca am facut o varianta perfecta. Dimpotriva, am afirmat din prima clipa ca legea este in dezbatere, la care ii invitam pe toti cei care sunt afectati si interesati de ea. S-au facut discutii in tara, au fost aproape 3.000 de participanti. Consideram ca, in primul rand, trebuie sa asiguram ce este indiscutabil pentru toata populatia acestei tari: serviciile de urgenta. Pentru serviciile de urgenta exista o lege, in care este conceputa teritorializarea, raspandirea lor egala pe teritoriul tarii, iar aceste servicii vor fi permanent si integral finantate de catre stat, tocmai pentru a asigura pe tot teritoriul tarii o distributie egala, coerenta si macar un acces la serviciile medicale absolut necesare, echilibrat dispuse la tot nivelul tarii.
Mircea Olteanu (Asociatia Spitalelor din Romania): In SUA, 40% este sistem public, 60% este privat, dar din acestia din urma numai 10% sunt privati cu profit, ceilalti sunt companii sociale care au un obiectiv social, sanatatea populatiei. Sistemul sanitar face parte dintre sistemele cele mai complexe si este foarte usor sa cada in haos daca nu exista niste reglementari. Peste tot, nu numai in Romania, sistemele sanitare sunt subfinantate. Tarile acelea bogate, care cheltuiesc 10-15% din PIB pentru sanatate, au creat sisteme de crestere a utilizarii resurselor. Curios, Romania nu a adoptat aceste sisteme. Mai mult, in unele locuri chiar sunt niste cheltuieli pe care noi le facem si cei bogati nu si le permit.

Asistenta de calitate se acorda in spitale

Gheorghe Borcean (vicepresedinte, Colegiul Medicilor din Romania): Se vorbeste despre proportia de bani din sistem care se scurge in spitale. N-as vrea sa jignesc pe cineva, dar atata timp cat din totalul de 35.000 de medici, ca prestatori de servicii medicale, spitalele detin o treime, ca specialisti, ca primari, ca sefi de sectie, cercetatori, in spitale, clinici universitare sau de oricare alt fel, cand in aceste institutii se deruleaza programe nationale de sanatate, cand in aceste institutii se da sanatate curativa, cand aceste institutii primesc atributii de sanatate preventiva, atributii de rezolvare a urgentelor, primesc de fapt toate prerogativele asistentei sanitare din Romania, este firesc ca aici sa se scurga trei sferturi din banii sistemului, pentru ca aici se da asistenta si cantitativa, si calitativa. Medicul de familie nu poate da asistenta medicala de calitate. Poate sa previna ceva, poate sa faca controale, dar nu poate da asistenta la standardele pe care le asteapta populatia platitoare de dari. Nu mai poate sa primeasca consultatia aceea de stetoscop, trebuie sa primeasca ce este mai bun si se poate plati. Iar lucrul acesta nu se poate face ambulatoriu, indiferent ca este medicul de familie de cea mai buna calitate. Lucrul acesta se intampla in spitale. Din cei 70% din banii care se duc in sistemul spitalicesc, cel putin jumatate sunt lefurile mizerabile ale celor care lucreaza in spitale. Mai ramane o catime, extrem de mica, care sa mearga in interiorul pacientului care se adreseaza spitalului, sub forma medicamentelor, operatiilor si investigatiilor. In Legea spitalelor se defineste spitalul ca avand bani din venituri proprii, ca institutie care se finanteaza prin prestarile pe care le face, lucru care este inconvenabil pentru reprezentantul asiguratului, dar este de inteles din punct de vedere economic. Prestarea de asistenta medicala calificata se face exclusiv de personal cu studii superioare. Este nefiresc ca acel grup sa nu fie reprezentat in conducerea spitalului, sub nici o forma. Noi, cei care trudim de multi ani in sistem, am inteles modul in care poate fi perfectionat si felul in care putem sa-l aducem la ceea ce dorim, adica sa obiectivam cheltuiala. Astazi putem spune unde se raporteaza toate datele pentru toti cei 35.000 de medici care lucreaza in sistem, putem spune exact cati pacienti a tratat Borcean Gh. in anul 2005, cati au fost externati pe parafa lui, cati au fost validati, ce indicatori de complexitate a cazului a avut, cat a cheltuit cu bolnavii aceia si cat aduce spitalului. Sunt lucruri care se pot obiectiva. Intr-un program inteligent se poate vedea efectiv cine ofera servicii de buna calitate. Intre cei 35.000 de medici din sistem, sunt unii care lucreaza mult si foarte bine si cu cheltuiala la medie, pe sistem, iar altii care lucreaza putin si prost, altii care lucreaza foarte mult si foarte scump. Sunt diferente mari intre noi. Aici putem vorbi de diferentierea lefurilor in interiorul sistemului.
Catalin Avramescu (GDS): Cei 40 de milioane de americani care nu poseda asigurare medicala nu sunt saraci. Ei sunt in general din clasa mijlocie, au suficienti bani sa plateasca serviciile medicale, dar refuza sa-si ia asigurari medicale dintr-un motiv teribil de simplu: gasesc ca riscul este acceptabil. Eu, spre exemplu, care nu am nici pe departe veniturile acelor domni, fac exact acelasi lucru: nu doresc asigurare medicala, nu folosesc sistemul de stat, nu as plati nici macar 25 de bani vechi pentru asigurarea medicala, oricat de completa. De ce? Pentru ca socotesc ca riscul este acceptabil si, in caz ca se intampla ceva, voi plati, oricum, din buzunarul meu. Noua ni se pare normal sa traim intr-o societate in care, daca avem nevoie, ne platim serviciile medicale. Multi dintre noi nu batem la usa medicilor, iar cand o facem, dupa cum stiti foarte bine, platim nu putin, dar astfel multumim pentru asistenta pe care ne-o asigurati. Nu suntem oameni exceptionali, nu suntem bogati, dar vrem sa traim intr-o tara libera, in care sa beneficiem de o piata a serviciilor de sanatate, nu vrem sa vedem un guvern care toarna o basculanta de bani pe o structura putrezita. Si atunci, pur si simplu ne dorim un sistem care sa evolueze cel putin catre o piata libera a asigurarilor de sanatate, a serviciilor de sanatate, iar aceste structuri nationale de sanatate sa fie, pentru majoritatea dintre cetatenii nostri, exceptia, nu regula.

Problema echipamentelor

Dorin Sarafoleanu (Academia de Stiinte Medicale): Sunt ingrijorat, ca profesor universitar, de un lucru. Noi ne-am straduit, fiecare pe domeniul lui, sa formam niste oameni performanti. La un moment dat, am avut si echipamente pentru asa ceva, dar s-au terminat. Oamenii astia sunt performanti si acum sunt deprimati ca nu mai au cu ce sa lucreze, isi pun problema ce vor face in viitor.
V. Iliescu: Sistemul de asigurari sociale de sanatate este o optiune politica, sociala, care a fost demonstrata mai ales in tari cu nivelul nostru de dezvoltare. D-le Avramescu, daca intr-adevar ar trebui sa platiti manevra aceea integral, mi-e teama ca nici 2% din populatie nu si-ar putea permite. Pe de alta parte, nu poti sa lasi sa cada oameni in strada si sa n-ai asigurare, ceea ce se intampla in SUA. In ce priveste structura serviciilor, noi consideram ca medicina de familie este un segment pe care trebuie sa-l dezvoltam, pentru ca, aici va contrazic, tratamentul predominant in spital este contraproductiv. In ce priveste reprezentativitatea, medicii sunt reprezentati in consiliile respective. Daca este pusa problema pe reprezentativitate sindicala a categoriei, sindicatul nu poate face parte din managementul unei institutii. Este un principiu antimanagerial. Din spital sunt reprezentati sefii de sectii. In ce priveste sistemul de urgenta, acesta tocmai de asta e conceput pe regiunile tarii, pentru ca resursele sunt putine si am spus ca pe aceste regiuni sa avem niste spitale cotate la varf, tocmai pentru o concentrare si o mai buna utilizare a acestor resurse. Speram ca acest sistem sa functioneze. In ce priveste ce spunea d-l prof. Sarafoleanu despre aparatura, incepand cu anul viitor, am corectat o anomalie a sistemului de pana acum: plata pe servicii va da posibilitatea spitalelor sa-si creeze fondul de amortisment, pentru ca serviciul include si uzura aparatului.

A consemnat Razvan Braileanu

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22