Pe aceeași temă
Fata de proiectul initial al legii deconspirarii Securitatii facut de dvs., cum apreciati noua ordonanta a guvernului, venita dupa decizia Curtii Constitutionale?
Cu fiecare zi care trece, nu imi vine sa cred ca aceasta Curte Constitutionala a reusit sa aiba un curaj atat de mare incat sa desfiinteze CNSAS, pentru ca tendinta de a-l transforma intr-un depozit al arhivelor Securitatii unde sa se studieze propriile dosare tot asta inseamna. E laudabila interventia primului ministru, care, prin ordonanta de urgenta, a salvat de la disparitia juridica CNSAS. De altfel, era singura solutie. In rest, ordonanta de urgenta, respectand prevederile deciziei acestei blestemate Curti Constitutionale, blocheaza deconspirarea, practic verificarea candidatilor la viitoarele alegeri, lucru care era esential. Este adevarat insa ca ordonanta are un caracter provizoriu, urmand ca in 45 de zile sa fie prezentata parlamentului o varianta care este acum in lucru. De aici incepe scepticismul meu. Pentru ca ani de zile am cunoscut ce inseamna parlamentarii nostri, indiferent de partide, si stiu cum a fost tratat proiectul de lege care ar fi rezolvat de mult problema aceasta a deconspirarii. Sa ne imaginam ce ar fi insemnat sa fi primit cheile, cum prevedeam eu in proiect, adica predarea arhivelor cu logistica si depozitele in care sunt asezate aceste arhive. Asa ca ramane de vazut... As vrea insa sa atrag atentia cititorilor revistei sa-si reaminteasca cum s-a derulat acest nou tip de mineriada impotriva CNSAS. Spun asta, intrucat hotararea este clar politica: ea nu a fost luata in momentul in care a venit la judecata cazul Voiculescu, ea a fost in mod sigur o hotarare a unor partide politice carora nu le prieste adevarul, adica se tem de el. Ea a fost luata plecand de la conflictul de interese devenit foarte amenintator fata de magistrati, pentru ca, prin aplicarea initiativei Monicai Macovei, pe baza careia CNSAS a inceput sa scoata la iveala rezultate care dovedeau cine sunt o parte dintre magistratii care fac ca justitia sa fie privita asa cum este privita astazi, sigur ca s-a aprins un bec rosu de alarma la toti cei care intr-un fel sau altul au colaborat cu vechea Securitate. Aceasta situatie i-a alarmat tot atat de mult si pe cei care conduc partidele politice, partide ca PSD, PRM, PC si poate nu numai. De aceea nu s-au dat in laturi nici de la folosirea falsului, peste care vad ca mass-media trece nonsalant. Nimeni nu ia in considerare, nimeni nu discuta. Pentru un oarecare care ar folosi o asemenea metoda a falsului se dau pedepse in justitie, si noi asistam la scoaterea la rampa a "tovarasei" Barbulescu, care, neavand niciun rol, nicio obligatie legala, si-a varsat tot veninul impotriva actelor CNSAS si, retroactiv, cu privire la hotararile luate chiar de Curtile de Apel, chiar de justitie. CNSAS era o ultima reduta. Daca va amintiti, am incercat tot ce a fost posibil, inca din CPUN, ca in proiectul de lege al alegerilor din 20 mai 1990 sa fie prevazuta interdictia celor care au fost activisti sau fosti securisti sa candideze. Iliescu si ai lui nici macar nu au luat-o in discutie. Acest lucru m-a determinat sa-mi dau demisia din CPUN. De asemenea, am incercat un proces al comunismului. Profitand de faptul ca a murit foarte ciudat, destul de subit, Nicolschi si, dupa cateva luni, tot la fel, Draghici, s-a incheiat actiunea aceea pe care mass-media o botezase "procesul comunismului", care, de fapt, nu era decat un proces al celor vinovati de crime si faradelegi. Asta a insemnat o reconsiderare a ideii de justitie in Romania. Pentru ca nu poti sa pedepsesti pe unul care a bagat in buzunarul nu stiu cui, in timp ce criminali notorii fac averi in Romania. Cateva batrane care au savarsit niste incalcari minore ale legii au fost rapid condamnate, in timp ce pentru marii nostri tortionari justitia romana gaseste tot felul de mijloace pentru a impinge cat mai departe decizia. Iar in ultimul timp, acest parlament, care devine ceea ce numeam odinioara un "parlament al rusinii nationale", isi permite sa priveasca sfidator si netemator opinia publica, cautand sa traga de timp spre a nu da posibilitatea, de exemplu, DNA sa deruleze procese impotriva demnitarilor. Asta e tara in care traim.
Cum a functionat CNSAS dupa ce a intrat in fine in posesia dosarelor?
Mai intai, nu trebuie sa se uite un lucru: noi nu am intrat in posesia unei arhive organizate, asa cum se gasea ea atunci cand eu spuneam ca vreau sa preiau arhivele cu spatiile si logistica din dotare, unde majoritatea arhivei era pe calculator. Vizitand arhivele, mi-au si facut o demonstratie, cerandu-mi sa dau niste nume, apasand pe butoanele calculatorului si ducandu-ma la polita, la raft, la rand. Or, noua ni s-a pus la dispozitie aceasta arhiva practic prin basculare! Desi a trecut un an, noi am reusit, de bine, de rau, nu s-o organizam, ci doar s-o asezam. Pentru a organiza aceasta arhiva, pentru a avea niste rezultate pe masura numarului imens de dosare care ne-au venit, in toate interventiile pe care le-am facut in ultimul timp, mai ales dupa ce ne-am vazut intr-un sediu corespunzator ca spatiu si nu numai, am cerut dublarea sau triplarea numarului salariatilor CNSAS, avertizand ca, altfel, ne vor trebui ani si ani pentru a deconspira in totalitate cele cuprinse in aceste dosare. Cu toate acestea, rezultatele la nivelul ultimului an au fost de zece ori mai mari decat ceea ce a intreprins CNSAS cu 2-3 ani in urma.
Credeti ca acum, la 18 ani de la caderea comunismului, mai poate fi deconspirata Securitatea?
Pentru adevar nu este niciodata prea tarziu, chiar si pentru datoria pe care institutiile statului ar trebui s-o aiba fata de opinia publica. In mod cert, tinand seama de faptul ca posibilitatea partidelor pe care le-am si denumit de a produce noi candidati este destul de redusa, se va face apel tot la vechile cadre. Or, pe baza rezultatelor obtinute pana acum, intre aceste cadre se gasesc destul de multi indivizi care ar fi descoperiti ca fiind fosti ofiteri de Securitate sau fosti informatori odiosi.
Interviu realizat de Razvan Braileanu
