Pe aceeași temă
Marti, 11 decembrie, Grupul pentru Dialog Social a organizat o masa rotunda cu tema Romanii din afara granitelor. Cine le apara interesele?, moderata de Andrei Oisteanu. Au fost prezenti, printre altii, ministrul roman de Externe, Adrian Cioroianu, Excelenta Sa Daniele Mancini, ambasadorul Italiei la Bucuresti, Excelenta Sa Henri Paul, ambasadorul Frantei la Bucuresti, Vasile Puscas, deputat PSD, Gruia Bumbu, presedintele Agentiei Nationale pentru Romi (ANR), Mariea Ionescu, fosta presedinta a ANR, Mihai Gheorghiu, seful Departamentului pentru relatiile cu romanii de pretutindeni din cadrul MAE, membri ai GDS, jurnalisti.
Publicam in continuare fragmente din aceasta dezbatere.
Cea mai ampla emigratie din istoria Romaniei
Andrei Oisteanu (GDS): Subiectul dezbaterii noastre vizeaza romanii de peste granita - in ce masura le intelegem situatia, in ce fel putem sa-i sprijinim. Intr-o astfel de discutie, cuvintele-cheie sunt migratie, aculturatie si imagologie. Cu alte cuvinte, suntem interesati de modul de acomodare culturala a grupului "oaspete" in contact cu grupul "gazda" si modul in care cele doua comunitati etnice se percep una pe cealalta.
In general, in istoria omenirii marile migratii s-au produs de la Est spre Vest: indo-europenii, popoarele migratoare, emigrantii din estul Europei spre vestul continentului, cei din Europa spre America etc. Unii comentatori au incercat sa explice permanenta acestei directii prin miscarea de rotatie a pamantului. Altii au absolutizat motivele strict economice (partial incontestabile), dupa principiul simplificator "cu cat mai la Vest, cu atat mai bine" (cu forma inversa a principiului: "cu cat mai la Est, cu atat mai rau"). Din perspectiva antropologica, este firesc ca migrarea populatiilor cu activitati si mentalitati traditionale sa se fi desfasurat pe directia Est-Vest, de-a lungul unei paralele, si nu pe directia Nord-Sud. Si asta pentru ca migratia de-a lungul unui meridian ar fi insemnat intrarea ex abrupto a unei populatii migratoare in zone cu alta clima, ceea ce ar fi impus modificarea brusca a ocupatiilor, uneltelor, locuintelor si vesmintelor traditionale (s-ar fi pus in discutie chiar supravietuirea populatiei respective).
Cred ca suntem martorii celui mai puternic fenomen de emigratie din istoria Romaniei. Se vorbeste de aproximativ 2 milioane de oameni. Trebuie sa tinem cont de faptul ca acestia isi alimenteaza cu bani familiile din tara. Daca socotim, in medie, 3-4 oameni din Romania care traiesc de pe urma fiecarui emigrant, ajungem la o cifra de circa 6-8 milioane de romani direct sau indirect implicati in acest fenomen major.
Vorbim in acest caz si despre fenomenul de aculturatie. Este evident faptul ca emigrantii romani nu au ales intamplator cu predilectie tari precum Italia, Spania, Franta si Portugalia. Asemanarile lingvistice (aud ca primele lectii de spaniola si portugheza se fac in tara, la telenovelele sud-americane) si cele culturale si de civilizatie (inclusiv toleranta fata de munca "la negru") au jucat in acest caz un rol important.
In fine, vorbind despre imagologie etnica (o stiinta relativ noua) si despre modul in care romanii si romii din Romania sunt perceputi de populatiile "gazda", cuvantul stereotip vine in mod automat in discutie. Putem sa parafrazam cunoscuta parabola a lui Miguel de Unamuno: cand se intalneste un italian cu un roman, nu se intalneste doar "italianul real" cu "romanul real", ci si "imaginea italianului despre roman" cu "imaginea romanului despre italian", dar si "imaginea italianului despre el insusi" cu "imaginea romanului despre el insusi".
Mai ales in astfel de cazuri, de migratii masive de populatii, stereotipurile etnice negative incep sa joace un rol major. Oamenii le inventeaza, presa le vehiculeaza, politicienii le exploateaza. Or, de la stereotipuri pana la dispret si de la discriminare pana la actiuni violente nu e decat un pas. Discursurile unor politicieni xenofobi si populisti (precum Walter Veltroni, primarul Romei, sau Roberto Calderoli, vicepresedintele Senatului) si actiunile unor grupari de extrema dreapta au fost simptomatice. S-au inregistrat actiuni reprobabile, de pedepsire a unor romani in diverse locuri din Italia. Sigur, nu ele au facut regula, ci exceptia si trebuie sa fim multumiti de faptul ca mecanismele democratiei au marginalizat astfel de comportamente.
Subiectul propriu-zis al acestei dezbateri nu este "cazul Mailat". Il folosim numai ca pe un eveniment extrem de nefericit care a revelat cateva probleme profunde si mai putin cunoscute (demografice, economice, sociale, scolare, consulare etc.). Este un caz simptomatic. Un sindrom pe baza caruia se poate stabili un diagnostic si eventual un remediu. Ca un neg banal pe piele, dar care indica existenta unei boli cronice inauntrul organismului.
N-ar fi acestea singurele aspecte de luat in seama. Din punct de vedere financiar, aportul emigrantilor romani la economia romaneasca este de mai multe miliarde de euro pe an, cam 5% din PIB. Se ridica si problema sindicala. Multi dintre cei care lucreaza in strainatate sunt tratati ca intr-o forma de sclavie moderna: lucreaza la negru, n-au contracte, traiesc in bidonviluri, sunt supusi expulzarii. Cineva trebuie sa se intereseze daca pot fi sprijiniti si sa se ocupe de asta, inclusiv din punct de vedere sindical.
Pe langa aspectele pe care le-am inventariat apar si probleme politice. Partidele din Romania incep sa se gandeasca sa-si deschida filiale la Roma si la Madrid. Se fac campanii electorale in Italia si Spania. Chiar presedintele Basescu a facut asta cu ocazia referendumului din primavara. Anumite unitati de mass-media (Realitatea TV, de pilda) isi deschid si ele filiale in aceste comunitati. Iata deci o multitudine de aspecte care pana mai ieri nu existau sau de care nu eram constienti. Oricum, "largirea Uniunii Europene este solutia, si nu cauza problemelor", i-a spus presedintele Comisiei Europene, Durao Barosso, primului ministru al Italiei, Romano Prodi.
Nu s-a pus niciodata problema unei crize intre Romania si Italia la nivel politic sau diplomatic
Adrian Cioroianu (ministrul Afacerilor Externe): Am spus, la GDS, la inceputul acestui deceniu, ca unul dintre cele mai mari castiguri pe care le are Romania din mai multe puncte de vedere sunt acesti romani care lucreaza in afara, tratati intr-o maniera pe care nu o merita de multe ori. Ei reprezinta un furnizor de capital demn de luat in seama: e vorba de circa 4 miliarde de euro pe care acesti oameni ii trimit acasa. Daca in legatura cu ei exista o problema, ea nu tine de prezenta lor acolo. Una dintre probleme o constituie incapacitatea, si a noastra, si a prietenilor din Italia, din Spania sau din alte tari, de a evalua cu precizie numarul lor. La o estimare rapida, cifra pe care romanii de acolo o dau este de regula dubla in raport cu numarul romanilor care sunt cu forme legale. Deci, daca autoritatile italiene sau spaniole vorbesc de 500.000 de romani, atunci romanii sunt 800.000 sau 1.000.000. Romanul accepta sa fie platit la negru, italianul sau firma italiana accepta sa plateasca la negru un salariu mai mic fara formele legale aferente.
In privinta relatiilor diplomatice cu Italia, nicio clipa nu s-a pus problema unei crize. Cum s-a ajuns la decretul italian de expulzare? In luna iunie a acestui an Ministerul de Interne din Italia a dat publicitatii un raport privind infractionalitatea si criminalitatea in randul comunitatilor de straini din Italia. Romanii se afla pe loc fruntas la vreo 7 categorii de infractiuni care implicau si violenta. Numarul acestor oameni in raport cu numarul total al romanilor din Italia este mic. Nu trebuie sa ne ferim in a spune ca e vorba despre o minoritate de romani care fac probleme. Numai ca, procentual, romanii au depasit alte comunitati. Si in Italia, si in Spania sunt localitati in care in mod clar romanii i-au depasit pe albanezi, respectiv pe marocani.
Insist asupra faptului ca nu s-a pus niciodata problema unei crize la nivel politic sau diplomatic. Dupa ce raportul din luna iunie a devenit public si ne-am intalnit in minister la inceputul verii, am protestat fata de maniera in care el a fost interpretat la noi. Explicatia care s-a dat la noi sau una dintre lamentatiile nationale cele mai la moda a fost ca "exportam violenta". Daca noi spunem ca exportam violenta, sa nu ne asteptam la altii sa ne curete imaginea. Romania nu exporta violenta. Romania exporta forta de munca.
Dupa acest raport al Ministerului de Interne italian din luna iunie, asupra guvernului italian au inceput atacuri politice, asa cum era de asteptat, sustinute de o teorie care nu stiu daca tine de imagologie, de aculturatie sau de migratie. Din pacate, tentatia tapului ispasitor exista in orice comunitate. Daca primarul Veltroni avea o problema de ordin comunitar, il ajuta si politic, era si o explicatie foarte facila. Din pacate, acest primar a depasit deseori masura. Romanii au devenit un subiect de prima pagina. Pe acest fundal de criza la nivelul perceptiei romanilor, noi ar trebui sa reactionam, vorbind in principal de acele lucruri pe care le consideram reale. Unul dintre ele este faptul ca suntem in situatia paradoxala ca, in acest moment, spre Romania sa vina bani si proiecte europene si sa plece forta de munca din tara. Noi suntem in situatia unei tari care are un deficit de forta de munca. Sunt proiecte de infrastructura, de agricultura, de protectia mediului care nu se dezvolta din cauza faptului ca unele dintre firmele care sunt implicate nu-si gasesc forta de munca. O mare firma italiana de anvelope a ajuns in situatia ca, pentru a deschide un punct de lucru langa Slatina, sa nu gaseasca in zona personal cu calificare si sa angajeze romani din Italia, dintre cei care lucreaza constant, cu acte in regula.
S-a spus ca este si o problema ce tine de comunitati etnice. Pana la urma ajungem inevitabil si la cazul Mailat, care a fost detonatorul, scanteia care a aprins un fitil, oricat de vinovat sau nevinovat va iesi el. N-am niciun fel de indoiala ca mai devreme sau mai tarziu vom afla si adevarul si personal am mare incredere in autoritatile italiene. Aceste infractiuni nu au un caracter neaparat etnic. In legatura cu comunitatea roma, sunt anumite particularitati care tin de campare. Sunt oameni care isi pun locuintele pe terenuri publice. Acesti oameni, din pacate, sunt mereu expusi expulzarii pentru ca, de multe ori, comunitatea a fost pozitiv toleranta ani de zile. Unii au fost mai toleranti, altii au fost toleranti dupa care au devenit vitriolanti si astfel comunitatea roma a devenit un fel de tap ispasitor. Pentru italieni, romanii sunt o categorie generica ce pune probleme.
Numarul consulatelor pe care le avem tine de o perioada in care nici macar nu banuiam numarul mare de romani care vor parasi tara, vorbim de milioane de oameni. E foarte posibil ca in momentul actual 10% din populatia tarii sa fie in cateva tari europene. Noi am avut reactii mai dure din Irlanda, la un numar mult mai mic de romani decat am avut din Italia. Ani de zile din partea cetatenilor italieni nu am avut semnale de acest gen. Stiam ca acolo se aduna. S-a intamplat acest detonator, consulatele fiind chemate dintr-o data sa gaseasca solutia. Nu consulatele sau ambasadele Romaniei sunt vinovate de aceasta situatie pasagera prin care trecem. Nu aduc in discutie personalul care e cum e, nu aduc in discutie numarul limitat. In Italia avem trei consulate, intentionam sa mai deschidem trei. Cine apeleaza la consulat? Se duc oameni care au nevoie si oameni care vor sa se stie de prezenta lor acolo. Va garantez ca daca deschidem 200 de consulate in Italia, in continuare vor fi oameni care nu vor trece pe la ele, oameni care nu vor sa se stie de prezenta lor acolo.
Nu doresc ca pe spinarea romanilor care sunt plecati in afara, pe baza problemelor lor, pe baza asteptarilor, sperantelor lor sa se faca o campanie politica. Ultima data cand l-am insotit pe presedinte in Spania, la o intalnire cu comunitatea de romani, domnia sa a spus ca ar fi mai bine sa angajam la fiecare consulat cate 50 de romani de acolo, din comunitate. Am avut aceeasi reactie pe care cred ca oricare dintre dvs. ar avea-o. Am spus ca nu este posibil acest lucru. A fost de datoria mea s-o spun si sigur ca lucrul a fost interpretat ca o mare polemica intre mine si presedinte.
A. Oisteanu: Faptul ca partidele incep sa vizeze potentialul politic al emigratiei e normal. Sa ne gandim ca, la randul lor, politicienii din Italia si din Spania incep sa-si faca campanie electorala printre votantii romani. Romanii de acolo incep sa fie ei insisi votati, sa participe in cadrul sistemului electoral, in primarii s.a.m.d.
A. Cioroianu: Nimeni nu neaga potentialul politic, d-le Oisteanu. Problema este in ce masura mesajele care li se dau sunt de domeniul credibilului sau al promisiunii. Mi se pare injust sa speculam nevoile lor, fie ca e vorba de romanii care doresc cetatenie sau romanii care doresc locuri de munca la Roma. Eu nu pun in discutie faptul ca ei trebuie ajutati, dar sunt intrebat ce face guvernul roman ca acesti oameni sa traiasca mai bine la Roma. Guvernul Romaniei este dator sa faca locuri de munca in tara. Avem locuri de munca, multe neacoperite.
Romania trebuie sa inteleaga nevoia italienilor pentru o securitate pasnica
Daniele Mancini (ambasadorul Italiei in Romania): Intreaga situatie reprezinta o oportunitate nu numai pentru cele doua tari, ci si pentru celelalte state europene, pentru Uniunea Europeana in ansamblul sau, mai ales in contextul in care populatia roma este de departe cea mai relevanta minoritate. Cred ca este pozitiv pentru amandoua statele sa incercam sa solutionam problema la un alt nivel decat cel al mass-media. Progresiva imigratie a romanilor in Italia, in ultimii ani, a fost fenomenul cel mai masiv dupa criza turcilor din Germania de acum cativa ani. Gradul de integrare a comunitatii romanesti in Italia a fost si in mare parte se mentine excelent.
Nu este vorba numai de o relatie istorica, pentru ca tot spunem ca italienii si romanii sunt impreuna de secole, ceea ce este de altfel adevarat, dar putem vorbi si de legaturi stabilite la un nivel mult mai pragmatic. Sunt 325 de zboruri pe saptamana care fac legatura intre 11 orase italiene cu 11 orase din Romania. Am vazut astazi in Timisoara anuntate 9 zboruri, din care 6 erau spre Italia sau din Italia, este uluitor! Iar asta reprezinta ceva ce nu poate disparea pe parcursul catorva saptamani.
Eu cred ca ambele state trebuie sa respecte pozitia celuilalt. Romania trebuie sa inteleaga nevoia italienilor pentru o securitate pasnica. Asa cum noi in Italia trebuie sa evitam generalizari de "romanii = romi", in primul rand pentru ca sunt confuze.
Comunitatea italiana a oamenilor de afaceri din Romania este de departe cea mai mare comunitate straina stabilita in Romania. Comunitatea romanesca din Italia este de departe cea mai larga comunitate straina stabilita in Italia. Asta, in termeni practici, inseamna ca tot ceea ce vor face Romania si Italia pentru comunitatea romaneasca din Italia se poate reproduce in raporturile pe care Franta, Spania, Portugalia le vor dezvolta fata de comunitatile romanesti, dar si poloneze, ucrainene stabilite pe teritoriul lor. De aceea, cred ca acest moment este unul benefic in relatia noastra bilaterala. Avem numeroase oportunitati in fata noastra. Vinerea trecuta am avut cel mai productiv eveniment organizat in parteneriat de catre Ambasada Italiei impreuna cu Ministerul Roman al Afacerilor Externe, la care au participat jurnalisti italieni si romani, academicieni, presedintele Academiei Romane, universitari, intelectuali.
Tara mea nu este ca Franta. Intr-o singura generatie, generatia mea, ne-am transformat dintr-o tara din care se emigreaza intr-o tara in care se imigreaza. Iar asta induce o schimbare culturala. Oamenii trebuie sa se adapteze, sa se schimbe. Nu mai este doar un obiectiv al relatiei diplomatice dintre doua guverne, ci al relatiei dintre doua popoare, vreau sa spun doua popoare fizice: poporul roman si poporul italian. Sunt 40.000 de copii romani in Italia, se maturizeaza in Italia, sunt italienii de maine.
Ca sa concluzionez, a fost o perioada dificila pentru amandoua tarile. Din punctul meu de vedere, Italia trebuie sa solutioneze problema integrarii si asimilarii moderne. Apoi, Romania nu isi poate permite ca o treime sau o patrime din forta sa de munca sa se afle in strainatate. Una dintre neintelegerile dintre tarile noastre a fost aceea ca am fi cerut autoritatilor romane sa nu ii mai lase sa plece pe romani. Noi nu am cerut niciodata elitei politice de la Bucuresti sa ii tina pe romani in tara. Italia este unul dintre statele membre fondatoare ale Uniunii Europene, deci stim cum functioneaza aceste lucruri. Este nevoie de un efort comun atat la Roma, cat si la Bucuresti, pentru a combina libertatea de miscare a acestor oameni, unul dintre principiile fundamentale ale Uniunii Europene, cu nevoia de securitate a italienilor.
A. Oisteanu: In urmatorii ani Romania ar putea sa-si modifice si ea statutul, sa devina ea insasi o tara de imigratie, si va trebui sa rezolvam ceea ce rezolva astazi Italia cu emigratia romaneasca. Legea adoptata in Senatul italian nu incalca coordonatele uzuale ale democratiei. Cazurile de expulzare sunt totusi individuale si sunt anumite reglementari care fac mai stricta posibilitatea de intrare, de campare, de asezare in Italia, asa cum probabil noi insine va trebui sa ne adaptam legislatia pentru valuri de imigranti care vor veni.
A. Cioroianu: V-as propune sa nu mai insistam asupra decretului-lege italian, pentru simplul fapt ca este in Camera Deputatilor acum si se asteapta si evaluarea Comisiei Europene, deci sa nu ne antepronuntam.
Cata vreme cultura statului de drept nu se afla la baza cetateniei noastre, nu vom putea asimila cetatenia europeana
Vasile Puscas (PSD): Ceea ce va trebui sa facem este sa gandim politici, inclusiv politici sociale, politici migrationiste, pentru ca am intrat in anumite fenomene si anumite procese carora va trebui sa le facem fata. Imi amintesc in 1999-2000, cazul cu Germania si cu o alta tara, cand Romania dorea sa se ridice vizele si, din cauza unor fenomene pe care le discutam si acum, Romania a fost ultimul stat caruia i s-a ridicat viza. Intamplator, in 2001 am fost implicat in negocierea ridicarii vizei si stiu ce a fost. Apoi, am avut celebrul episod spaniol de la inceputul lui 2005, cu autocarele care circulau in Europa conduse de masinile politiilor statelor membre, pana ajungeau la granitele Romaniei. Acum, iata, inca un episod. Intrebarea este: va urma si un alt episod sau vom invata o data sa gestionam asemenea procese si fenomene? E cat se poate de clar: am intrat in UE, si, alaturi de d-l ministru de Externe, mi-ar fi placut sa-l vad aici si pe d-l ministru al Internelor si Administratiei, pe ministrul Muncii, ca sa discutam despre politicile din aceste domenii, pentru ca lucrurile sunt interdependente, nu e numai aspectul politico-diplomatic in discutie. Daca noi nu identificam problemele din punctul de vedere al interesului Romaniei, iata ca dau ele peste noi, pentru ca suntem inauntrul UE si, dupa un an de mecanica a integrarii, vom intra in procese. Ori dau ele peste noi si atunci trebuie sa reactionam, ori intram in aceste procese integrative, cu propriul nostru interes si cu exprimarea care sa acopere acest interes. Altminteri, tot timpul vom rezolva crize.
Un aspect pe care as vrea sa-l ridic aici este acela al liberei circulatii a persoanelor. Toata lumea a vazut acest domeniu ca turist. Dar circulatia persoanei inseamna si piata muncii. Acum ne-am intalnit cu acest fenomen care este legat de chestiuni de incalcare a legii. Dar, de fapt, este vorba de piata muncii, fie ca este piata muncii la noi, fie in Italia, fie ca este vorba de aspectul european al pietei muncii. Poate ca aici Romania si-ar putea formula din aceasta experienta o pozitie pe care sa o sustina in negocierile cu statele membre la Bruxelles. Vorbim acum despre delocalizarea capitalului uman din Romania spre Italia. Cred ca guvernele roman si italian ar putea sa faca un studiu. Se stie ca politicile referitoare la piata muncii sunt destul de locale, nu sunt inca europenizate la maximum, dar cert este ca presiunea si tendinta este in acea directie.
Mai e si o alta problema: in ce mod percep cetatenii romani cetatenia europeana? In perioada aceasta de tranzitie, cetatenii romani au fost obisnuiti sa-si vada cetatenia in afara regulilor statului de drept. Daca in Romania va functiona statul de drept, sunt absolut convins ca nu vom mai spune ca exportam criminalitate sau, cum se spune, infractionalitate de vitrina. In primul rand sa aplicam statul de drept la noi, cetatenii nostri sa fie constienti ce inseamna statul de drept si ca statul de drept este fundamentul structurii interguvernamentale a UE. Ca oriunde calatoresc in UE, ca turisti, ca muncitori sezonieri, ca specialisti de durata, apelul la statul de drept se face si in Italia, si in Franta, si in Germania etc. Cata vreme cultura statului de drept nu se afla la baza cetateniei noastre, nu vom putea asimila cetatenia europeana. Am vazut in toate sondajele de opinie ca romanii o percep ca posibilitatea de a calatori in UE. Cred ca aici avem cu totii de facut ceva. In primul rand institutiile statului, si am in vedere Justitia, dar si Administratia, dar si societatea civila, mass-media si alte elemente.
Sa nu uitam ca integrarea inseamna si mecanisme economice, dar si mecanisme sociale. Daca statele fondatoare ale Uniunii au politici de integrare sociala in care cuprind si aspectul acesta al migratiei, este evident ca va trebui sa ne construim si noi asemenea tipuri de politici. Iar cazul recent din Italia oricand poate sa izbucneasca in Romania. Dupa ce a aparut acel decret, am avut curiozitatea sa vad cum s-au comportat autoritatile italiene. Trebuie sa va spun ca in foarte multe cazuri s-au comportat absolut rational, vazand aspectele de integrare sociala, de integrare culturala s.a.m.d. In concluzie, cred ca ar fi trebuit sa existe o cooperare judiciara foarte intensa cu Italia si cu alte state. Ele sunt prevazute si in Tratatul de Aderare, si in mecanismele integrative, deci sunt o conduita normala a statelor atunci cand se ivesc anumite lucruri. Ar trebui aceasta cooperare sa fie pe agenda permanent. In al doilea rand, ar trebui sa existe coordonare. A trebuit sa vina premierul Prodi sa ne spuna sa ne coordonam mecanismele. Sa nu uitam: in 2006 s-au dat doua semnale puternice de la Roma Bucurestiului: sa cooperam si sa ne coordonam - la care nu s-a raspuns.
Un pact european al imigratiei
Henri Paul (ambasadorul Frantei in Romania): Franta nu este deloc in aceeasi situatie in care se afla Romania cu Italia. Franta este in mod traditional o tara de imigrare si, de asemenea, este o tara a azilului: Franta este prima tara care a oferit si cerut azil in Europa. In acelasi timp, Franta este o tara care practica de mult timp o politica de integrare. In Franta nu exista minoritati nationale. Pentru francezi, a trai in regiunea basca, in regiunea Montpellier sau in Gasconia este acelasi lucru - esti numit francez peste tot si ai aceleasi drepturi ca la Paris. Noi recunoastem in Franta nu minoritatea, ci limbile minoritare - de exemplu, limba romilor este recunoscuta. Deci, nu avem aceeasi atitudine fata de minoritati pe care o putem vedea in alta parte si nu avem aceeasi atitudine fata de imigratie. Legile noastre privind imigratia sunt foarte vechi, dar atitudinea noastra fata de acordarea azilului este in totalitate aliniata la conventiile internationale. Avem multi imigranti. Din 5 milioane de imigranti in Franta, 2 milioane au primit nationalitate franceza.
Numai ca, privind la ultimii 20 de ani ani, recunoastem ca politica noastra de integrare a imigrantilor a esuat. Nu am reusit sa integram ultimul val de imigranti. Un factor care a dus la aceasta situatie a fost lupta din interiorul clasei politice intre dreapta si stanga. Asa a fost posibila nasterea curentului de extrema dreapta, in jurul temei identitatii nationale, care trebuie pastrata. In momentul votului pentru Constitutia Europeana, s-a spus ca instalatorul polonez va veni sa faca munca francezului. In Franta nu avem nevoie de forta de munca din afara, deoarece rata somajului este foarte ridicata. Cand privesc rata somajului din Romania, ca sa vad de ce romanii cauta de munca in afara, observ ca e mai mult de munca aici decat in Franta. In Franta avem un indice demografic ridicat, de 2; in Spania si Italia acesta este aproape de 1,3. Deci, nu avem nevoie de repopularea Frantei, nu avem nevoie de forta de munca masiva din afara. Toate acestea au facut ca Guvernul Sarkozy, de dreapta, sa fie votat mai ales pentru politica in privinta imigrarii. Aceasta politica este una foarte coerenta, care se constituie in jurul identitatii nationale, a imigratiei controlate, a integrarii cu ajutorul codezvoltarii. S-a creat un minister insarcinat cu imigratia, identitatea nationala, integrarea si codezvoltarea, care a fost dotat cu un buget de 610 milioane de euro pentru 2008.
In ceea ce priveste forta de munca, sustinem imigratia controlata si concentrata. Franta a lansat pentru cetatenii UE, deci si pentru romani, o lista de meserii cautate. Pentru 2008 sunt 150 de astfel de meserii. Pentru cetatenii non-UE avem o politica diferita, stabilita pe baza unor acorduri cu diferite tari. Urmarim si intarirea luptei impotriva muncii ilegale. Am destramat in Franta, de la inceputul anului, un numar considerabil de retele de munca la negru. E necesar, de asemenea, sa facem mai mult pentru integrare. Comunitatile locale au primit bani pentru a favoriza integrarea. Am decis sa facem cursuri gratuie de limba franceza in aceste comunitati, incercam ca, prin educatie, prin munca, sa favorizam aceasta integrare. Codezvoltarea este foarte importanta, iar cheia, dupa parerea mea, este dialogul intre tara de origine a imigrantilor si tara unde oamenii emigreaza. E necesar sa se stabileasca punti de legatura intre cele doua tari pentru a intelege acest fenomen.
Pentru Franta, care va avea presedintia UE in 2008, va trebui sa facem ca subiectul imigratiei sa fie unul principal. Noi propunem Comisiei Europene si Consiliului de Ministri un pact european al imigratiei, prin care sa definim o politica comuna pentru regularizarea situatiei, pentru controlul muncii ilegale, pentru actiuni de intoarcere in tara, pentru organizarea readmisiei. Trebuie sa avem planuri concrete care pot fi finantate de UE si eu cred ca e nevoie de o actiune coordonata. Cand Italia sau Spania vor lua masuri specifice, ce pot face comunitatile care sunt victime ale acestor masuri? Pot pleca in Franta, pentru ca au pasapoarte europene, sau in alta parte, in alte tari ale Europei. In Europa, granitele nu mai sunt ziduri, fiindca am vrut o Europa in care sa ne miscam liberi. Trebuie respectate drepturile omului, actiunile umanitare, dreptul la munca al persoanelor si valorile comune europene.
Incluziunea sociala a romilor
Gruia Bumbu (presedintele Agentiei Nationale pentru Romi): Exista o diferenta mare intre realitatea efectiva si perceptia ei. In acest proces de emigratie, romii nu fac decat sa pastreze procentul in care sunt si in Romania. Daca, oficial, in Italia sunt numai 500.000 de romani, si neoficial un milion, exact asa putem sa vorbim si despre romi, care sunt in jur de 42.000 oficial si peste 50.000 neoficial. Romii nu au o diferentiere masiva in ceea ce priveste procesul de emigratie, in care toata lumea se uita dupa oportunitate. In noul context al Europei unite, fiecare ne gandim la oportunitatea pentru o viata mai buna. Este normal ca si romii sa simta acelasi lucru, pentru ca, dincolo de asta, sunt oameni, au aceleasi veleitati profesionale si vor sa traiasca mai bine. Nu numarul de romi a fost o problema majora in procesul de migratie, ci a fost perceptia sau vizibilitatea romilor in diferite tari de destinatie. Este normal ca, din punctul nostru de vedere, al ANR, trebuie luate masuri concrete, iar noi, in acest sens, impreuna cu actualul guvern, am stabilit ca sunt necesare masuri pragmatice. Avem Strategia de imbunatatire a situatiei romilor, dar nu putem sa spunem mai mult decat ca este intr-un stadiu declarativ, pentru ca sunt 10 domenii prioritare in care nu putem sa actionam dintr-o data. In acest sens, ANR si Secretariatul General al Guvernului au ales 4 domenii prioritare: educatie, locuire, ocupare, sanatate. Am armonizat politicile publice europene si pe cele internationale cu ceea ce aveam in Romania: Strategia de imbunatatire a situatiei romilor, Deceniul de incluziune a romilor si Planul de actiuni al OSCE pentru romi. Suntem acum intr-o perioada in care nu mai vorbim despre integrare, ci vorbim de incluziune sociala. In ceea ce priveste romii, am vazut ca de multe ori perceptia este pe sistemul social-darvinismului american, care spune: o persoana este integrata intr-un anumit context daca ea este exact ca si mine. Noi vrem sa mergem mai departe si sa spunem ca noua noastra politica publica este de incluziune sociala, in care nu facem altceva decat ca, pe principiul egalitatii de sansa, sa reusim sa aducem comunitatea de romi la un anumit nivel, in asa fel incat ea sa fie parte integranta din societatea romaneasca si, mai mult decat atat, sa fie parte integranta din societatea europeana. In ceea ce priveste procesul de migratie, credem ca este necesara reluarea unor masuri sau transferul de bune practici si de experiente, pozitive, dar de multe ori si practici negative, pentru ca de multe ori putem sa invatam mai mult din practici negative decat din cele pozitive, astfel incat intre autoritatile romane si cele din tara de destinatie sa existe o colaborare mai stransa si o comunicare eficienta, pentru a ne impartasi experientele pe care le-am castiga, pentru a reusi, pe de o parte, integrarea romilor in tara de destinatie, iar pe de alta parte, constituirea unui cadru, in asa fel incat sa avem o gestiune mai eficienta a procesului de migratie, prin crearea de oportunitati in Romania. Avem foarte multe lucruri de facut. In momentul in care se discuta foarte mult de lipsa fortei de munca in Romania, vedem ca firmele romanesti nu au o abordare pentru comunitatea de romi, in contextul in care romii sunt dependenti de ajutorul social si reprezinta o forta de munca potentiala care ar suplini deficitul de resursa umana pe piata fortei de munca din Romania. ANR lucreaza la ceea ce se cheama planurile de incluziune sociala. In plus, trebuie sa vedem care sunt noile oportunitati europene, respectiv fondurile sociale europene care bat la usa. Chiar acum la Sinaia, Coalitia Nationala pentru Romi si Forumul de Incluziune Sociala a Romilor discuta despre solutiile pentru etapa urmatoare, care este abordarea intr-un nou context si ce trebuie sa facem pentru a atrage sau a-i sprijini pe promotorii de proiect la nivel local, pentru a mijloci cadrul necesar pentru stabilizarea fenomenului de migratie, pentru a avea o gestiune mai buna atat in exterior, cat si in interiorul Romaniei. Este o provocare, nu este foarte usor, este un nou context pe care trebuie sa-l fructificam. Pe de alta parte, este necesara si o schimbare de mentalitate in randul comunitatii de romi, pentru ca este necesara solidaritatea prin parteneriat, prin care romii au nevoie de ajutor.
Birocratia consulara
Dan Tapalaga (jurnalist): D-le ministru, ati evocat subcalibrarea misiunilor diplomatice in Italia, o chestiune mai veche, ati vorbit despre nestiinta unor cetateni romani in dialogul cu autoritatile. As vrea sa intreb daca nu credeti ca ati omis un lucru pe care presedintele Traian Basescu l-a subliniat, vorbind despre "nesimtirea" functionarilor din ambasadele si consulatele romanesti. Presa a aratat cozile la consulate, nervi, un dialog destul de ciudat cu birocratia romaneasca, ineficienta. Credeti ca ineficienta birocratiei, "nesimtirea" functionarilor din MAE este o problema cu adevarat, o problema de sistem, sau vorbim de cazuri izolate sau de accidente?
A. Cioroianu: Nu vreau sa folosesc termenul de "nesimtire". Niciodata n-am sa accept ca toti functionarii consulatelor sau ambasadelor Romaniei ar fi bolnavi de ceea ce spuneti. Orice om de bun-simt stie ca generalizarea in sine este o greseala. Nu neg faptul ca astfel de incidente se pot petrece. Activitatea consulara este sub ancheta in minister in momentul de fata, inclusiv cea din Italia. Dar de aici si pana la acceptarea ideii "nesimtirii" tuturor consulilor sau ambasadorilor, permiteti-mi sa va atrag atentia cu respect ca e o distanta foarte mare.
A. Oisteanu: Stim ca presedintele, la ultima intalnire cu diplomatii, le-a cerut, in urma cazurilor pe care le-am comentat, un raport lunar sau trimestrial cu ce se intampla cu comunitatile romanesti si ambasadele n-au putut sa raspunda eficient.
A. Cioroianu: Cea mai mare parte dintre ambasadori cred ca au trimis astfel de informatii. Inutil sa va spun ca unui ambasador nu trebuie sa-i ceara cineva in mod explicit rapoarte, asta e datoria lui si el trebuie sa-si faca treaba. Numai ca a cere unui ambasador sa-ti dea numarul exact de romani care traiesc intr-o arie anume, putem sa-i taiem si degetele de la o mana si capul putem sa i-l cerem, dar nu astfel de date poate sa dea un ambasador. Ce ma deranjeaza este ca intr-adevar si in consulate se intampla lucruri care deriva din criza birocratica a oricarei institutii din Romania. Depinde ce parte a paharului esti tentat sa o vezi. Partea plina inseamna Consulatul de la Londra, pe care l-am vizitat acum si care este in normele Schengen.
D. Tapalaga: De cand a aparut aceasta criza italiana, la vremea respectiva se spunea in presa: guvernul a promis ca va angaja o casa de avocatura care va fi platita de statul roman, care ii va asista pe acesti romani expulzati intr-un eventual proces cu statul italian. Exista un contract cu o casa de avocatura?
A. Cioroianu: Ministerul a contractat firma italiana de avocatura, dar un adevar mult mai grav este ca niciunul dintre cetatenii romani expulzati nu a solicitat consultanta juridica.
Radu Filipescu (GDS): In ce fel s-a promovat acest demers?
A. Cioroianu: Orice consulat din Romania a primit, din momentul in care s-a semnat contractul, directiva aceasta: tuturor celor care vi se adreseaza cu probleme spuneti-le ca sunt acoperiti, daca vor sa conteste decizia prefecturii italiene. Nu s-a prezentat nimeni.
Inceputul unei noi faze intr-o prietenie intre Romania si Italia
Ana Sincai (GDS): D-le ministru, care este efectivul functionarilor din consulatele din strainatate? Este el proportional cu numarul imigrantilor?
George Scarlat (jurnalist): D-l ministru a citat un raport din luna iunie al Ministerului Italian de Interne. Noi stim ca vinovati sunt doar aceia care sunt condamnati. Si atunci prefer sa ma refer la statistica Ministerului Italian al Justitiei cu detinutii straini din penitenciarele italienesti, pentru ca aceia sigur sunt vinovati. Din circa 17.000 de detinuti straini din penitenciarele italienesti, cam 2.500 sunt romani, deci aproximativ 15%. Si daca din 3 milioane de straini din Italia sunt 1 milion de romani, atunci inseamna ca romanii sunt 30% dintre straini, dar doar 15% dintre infractori. Din aceeasi statistica: 50% dintre acesti detinuti romani au comis infractiuni asupra patrimoniului, deci au furat. 25%, intr-adevar, sunt infractiuni contra persoanei, probabil ca in dreptul italian astea sunt infractiuni cu violenta. Pentru infractiuni deosebit de grave, cum ar fi cele legate de droguri sau de regimul armelor, gasim 1% romani in inchisoare. O statistica a Agentiei Italiene pentru Inspectia Muncii, care se refera la anul 2006, spune ca muncitorii romani din Italia au suferit 11.200 de accidente de munca, din care 250 grave, deci cu invaliditate permanenta, din care 30 au decedat.
H. Paul: Nu trebuie sa ne bazam chiar asa de mult pe cifre, fiindca exista date pe care le avem, dar si date care ne lipsesc. Putem avea numarul expulzarilor, dar nu putem avea, cel putin in Franta, numarul europenilor care sunt la un moment dat in tara. Eu nu pot sa va spun cati romani sau romi sunt acum in Franta, pentru ca legea franceza interzice contabilizarea lor ca atare, toti fiind europeni.
D. Mancini: Eu am un punct de vedere oarecum diferit. Numerele conteaza aici, pentru ca discutam de fiinte umane. Eram aici cand ministrul nostru de Interne, domnul Amato, a fost in decembrie anul trecut si s-a intalnit cu fostul ministru Blaga si l-a avertizat asupra sentimentului sporit de insecuritate care se raspandeste in Italia, iar aceste sentimente de insecuritate sunt asociate pe drept sau pe nedrept cu cetatenii romani. Iar dupa aceea a mentionat cateva date statistice privind numarul de episoade criminale comise in Italia de catre romani. Aici trebuie sa fim clari: romii romani care vin in Italia si comit o infractiune trebuie trasi la raspundere ca romani, daca ei au un pasaport emis in Romania. Important este ceea ce avem de facut, si ma refer la societatea civila care include media, elita politica, organizatiile guvernamentale si diplomatii: toti trebuie sa luam in consideratie frica si sentimentul de insecuritate al italienilor.
A. Cioroianu: In privinta numarului de angajati care ar fi necesar intr-un consulat, va dati seama ca un consulat e o institutie in care in mod normal pot sa fie 100 de oameni, dar daca sunt 3 ghisee, vor fi 3 oameni care sunt serviti in acelasi timp. Depinde de disponibilitatea celui care asculta o intrebare si de precizia celui care pune o intrebare. De multe ori oamenii vin cu probleme care nu pot fi rezolvate de un consul, de exemplu, sa li se dea de azi pe maine un act.
In privinta cifrelor, Disraeli, prim-ministrul britanic, a spus odata ca sunt trei feluri de minciuni: minciunile mari, minciunile mici si statisticile. Din statistici poti sa scoti orice. E foarte adevarat ce spune domnul Scarlat. Raportat la numarul romanilor anchetati, sunt 7 categorii de infractiuni grave: omucideri voluntare, violente sexuale, furturi de masini, furturi cu dexteritate, jafuri din locuinte, jafuri din magazine, extorcari. La nivelul celor care efectiv se afla in inchisoare, lucrurile se pot discuta. Dar ce facem? Ping-pong de statistici? In privinta accidentelor de munca, aveti perfecta dreptate, dar noi nu putem sa intervenim decat acolo unde exista un angajament legal. De-asta, rugamintea mea catre toti romanii care se duc afara este, daca stau mai mult de un timp rezonabil, sa anunte la consulat sau la ambasada. Munca la negru e supusa riscului sa se intample astfel de nenorociri si, in momentul in care ti-ai pierdut un picior, patronul spune: "nu te cunosc". Eu nu pot sa ma razbun pe un patron italian. Eu pot sa-l rog pe romanul care iese din tara: "Vrei sa castigi in Franta sau Italia sau Spania? Lucreaza mai aproape de lege, ca altfel nu te apara nimeni".
Am convingerea ca, daca noi si Italia gestionam bine aceasta congestie prin care am trecut, asta poate fi inceputul unei noi faze intr-o prietenie intre statele noastre. Se intampla intre doi prieteni, intr-o casnicie, intr-un grup de intelectuali ca o criza sa duca la o noua relansare. Asta a aratat ca existau clisee si in Italia la adresa noastra, poate si la noi existau clisee. Cred ca e inceputul unei noi relatii intre doua state care se cunosc mai bine si care pot sa se respecte ceva mai mult reciproc.
A consemnat Razvan Braileanu
