Ce s-a schimbat în 5 ani . Prezidențiale 2019

Cristian Campeanu | 19.11.2019

Profilul alegătorilor nu a suferit modificări mari față de 2014. Astfel, potrivit BEC, numărul cel mai mare de votanți pe 10 noiembrie – peste 3.200.000 - au făcut parte din grupa de vârstă 45-64 de ani.

Pe aceeași temă

După recenta ședință din CEx-ul PSD în care s-a iscat un conflict aprins între Claudiu Manda și Viorica Dăncilă, în cadrul conferinței de presă, Manda a răspuns iritat că „Dăncilă a câștigat în județul Dolj în primul tur și va câștiga și în turul al doilea“. Această ieșire nervoasă are însă un tâlc. Este adevărat, Dăncilă a câștigat județul (cu 36,9% față de 32% cât a obținut Iohannis), dar a pierdut în cel mai mare oraș, Craiova, unde Iohannis a avut 32,59% din voturi, iar Dăncilă un neverosimil 24,45%. Iar această situație nu este o excepție, ci mai curând regula primului tur.

Pentru prima oară de când există alegeri libere după 1989, PSD a pierdut – cu o singură excepție, județul Botoșani – toate județele din Moldova, inclusiv fief-uri ce păreau inexpugnabile, cum ar fi Bacăul, Vasluiul și Vrancea. În total, Dăncilă nu a câștigat decât 10 județe – Argeș, Botoșani, Buzău, Dolj, Giurgiu, Gorj, Ialomița, Mehedinți, Olt, Teleorman –, dar și în acestea, situația de la Dolj s-a repetat: Iohannis a câștigat la Pitești, Târgu Jiu, Botoșani, Buzău. La Slatina a câștigat Dăncilă, dar la o diferență mai mică de 0,5 procente.

Este posibil ca Dăncilă să recupereze în turul al doilea o parte din județele pierdute la limită, pentru că în multe dintre acestea Mircea Diaconu a avut un scor bun, dar, chiar și așa, am asistat la o răsturnare nemaiîntâlnită în istoria postdecembristă. Cu cinci ani în urmă, Ponta nu a avut nicio problemă să câștige toate județele din Muntenia, Oltenia, Dobrogea și Moldova, singura excepție fiind orașul Iași, unde a câștigat Iohannis. În București, Ponta a câștigat cinci din cele șase sectoare. Anul acesta, Bucureștiul a rămas ferm în mâinile lui Iohannis. În decurs de numai cinci ani, harta electorală s-a modificat dramatic.

În primul rând, este clar că baronii PSD au pierdut o bună parte din controlul pe care îl exercitau. Deși încă sunt capabili să strângă voturi din zonele rurale, au pierdut controlul cel puțin asupra orașelor-reședință de județ. Este a doua oară în același an când se întâmplă acest lucru, după ce, la europarlamentare, USR a câștigat toate orașele mari.

Harta Prezidentiale 2019. Turul I

Harta Parlamentare 2016

În al doilea rând, se pare că asistăm la o schimbare a obișnuințelor de vot în rândurile alegătorilor. În ceea ce privește prezența în turul întâi, diferența dintre 2014 și 2019 nu este mare (puțin peste 53% în 2014 față de puțin peste 51% în 2019), ceea ce înseamnă că o parte însemnată a cetățenilor continuă să nu voteze. Dar, spre deosebire de acum cinci ani, diferența dintre alegătorii din mediul urban și cei din mediul rural a fost, pe 10 noiembrie, de peste 1,4 milioane de voturi, potrivit BEC. Dacă PSD păstrează mediul rural, dar pierde mediul urban, șansele sale de creștere în viitor se reduc.

Profilul alegătorilor nu a suferit modificări mari față de 2014. Astfel, potrivit BEC, numărul cel mai mare de votanți pe 10 noiembrie – peste 3.200.000 - au făcut parte din grupa de vârstă 45-64 de ani. Aceeași grupă de vârstă a votat cel mai mult și acum cinci ani. Potrivit analizei făcute de IRES pe rezultatele exit-poll-ului, 39% dintre alegătorii lui Iohannis au fost între 45 și 64 de ani, cea mai mare pondere, față de 20% între 35 și 44 de ani și 16% între 25 și 34 de ani. O situație aproape similară cu cea a alegerilor din turul întâi de acum cinci ani. Atunci însă, în turul al doilea, a avut loc o răsturnare. După ce Ponta câștigase primul tur cu 40% în fața lui Iohannis, care a avut 30%, în turul al doilea au venit un milion de votanți în plus. Dintre votanții lui Iohannis - care, în final, a obținut 54% -, 60% au fost din mediul urban, 38% au fost până în 34 de ani, față de 32% între 35 și 49 de ani. Numai 9% dintre vârstnici au votat cu Iohannis în 2014. În cei cinci ani de mandat, Iohannis și-a pierdut o parte din electoratul tânăr (25% până în 34 de ani în primul tur), dar a câștigat o bună parte din electoratul matur, de 35-64 de ani (59%). Aceasta este o schimbare subtilă, dar importantă, care arată că președintele nu mai contează atât de mult pe un electorat imprevizibil. În schimb, și-a consolidat poziția în electoratul care merge mai mult la vot și care este mai statornic, ceea ce îi oferă șanse mai bune în turul al doilea, chiar și în condițiile unei prezențe la urne similare sau mai mici decât în turul întâi.

Pe de altă parte, alegătorii lui Ponta de acum cinci ani și ai lui Dăncilă de astăzi au, de asemenea, profiluri similare. Ponderea alegătorilor de vârstă mijlocie ai lui Dăncilă a fost tot de 39%, dar dintr-un procent cu puțin peste 22%, în schimb ponderea pensionarilor (a celor peste 65 de ani) a fost de 43%, în vreme ce aceea a tinerilor a fost de 8%. Și Ponta a avut puțini alegători tineri, dar nu chiar atât de puțini (18%) și, spre deosebire de Dăncilă, a contat cel mai mult pe votul celor cu vârste între 50 și 65 de ani. Pe de altă parte, Ponta a avut o pondere relativ egală între rural și urban, în vreme ce Dăncilă a fost votată preponderent în zonele rurale.

În privința studiilor, Iohannis a contat cel mai mult pe cei cu studii medii (58%) și superioare (27%). În 2014, situația a fost similară, cu 54% dintre alegătorii săi cu studii medii și 26% cu studii superioare. În schimb, acum Iohannis a avut numai 15% dintre alegătorii cu studii elementare față de 27% în turul al doilea din 2014. Dăncilă a fost votată de cei cu studii elementare (31%) și medii (55%). Grosul alegătorilor lui Ponta a avut cel mult zece clase (46%), față de numai 15%, cât a obținut din partea celor cu studii superioare. //

După primul tur, PSD a câștigat în zece județe. În 2016, domina țara, îi lipseau doar șapte județe.

Ce se va întâmpla cu USR-PLUS?

Între măcinările interne și presiunea PLUS pentru fuziune, USR este în acest moment un partid aflat în tensiune, care riscă să se destrame.

Potrivit profilului făcut de IRES alegătorilor la europarlamentarele de pe 26 mai, 8 din 10 votanți USR-PLUS au avut cel mult 50 de ani: jumătate au fost tineri între 18 și 35 de ani, 30% între 36 și 50 de ani. 5% peste 65 de ani. Aproape 80% locuiesc în mediul urban și peste 40% în orașe mari cu peste 200.000 de locuitori. Mai bine de o treime dintre votanții alianței au studii superioare, 47% au studii medii și 19% au studii elementare.

20% dintre votanții alianței aveau venituri de peste 4.000 de lei, 47% între 1.501 și 4.000 de lei, iar 31% de cel mult 1.500 de lei. Peste jumătate (51%) din electoratul Alianței 2020 – USR-PLUS era reprezentat de angajați la privat, doar 1 din 10 era pensionar, 16% erau neocupați și 15% angajați la stat. 93% dintre votanții alianței folosesc internetul și 83% dintre ei utilizează Facebook. 65% dintre votanții acestei formațiuni au declarat că sunt interesați de politică.

Dintre alegătorii lui Dan Barna, 70% au fost până în 44 de ani, cel mai tânăr electorat al vreunui candidat dintotdeauna. Numai 26% dintre alegătorii săi au avut între 45 și 64 de ani. Totodată, 52% au studii superioare, 72% provin din mediul urban, față de numai 56% dintre votanții lui Iohannis.

Având în vedere că USR-PLUS a obținut la europarlamentare 22,36%, iar Barna 15%, liderul USR pare să fi pierdut mai mult de 7 procente undeva printre cifrele acestea din mai până în noiembrie și, odată cu ele, accesul în turul al doilea. Dar oare le-a pierdut? Potrivit sociologului Vasile Dîncu, care a declarat că a măsurat intenția de vot la partide înainte de turul întâi, USR-PLUS ar fi căzut la 10%, ceea ce înseamnă, implicit, că Barna ar fi luat, de fapt, cu jumătate peste scorul partidului. Același Dîncu a susținut însă că Barna ar fi căzut 8 procente, de la 18%, după publicarea investigației RISE Project privitoare la eșecul firmelor sociale coordonate pe bani europeni de compania lui Barna. Or, aici nu mai este clar dacă Barna a tras partidul după el în jos, dacă a fost invers sau dacă prăbușirea a fost simultană, având în vedere refuzul USR de a face parte din guvern și ezitările de a susține guvernul Orban.

Un lucru este însă cert. Cum am menționat mai sus, în turul întâi, Iohannis a câștigat orașele mari pe care le câștigase în mai USR-PLUS și a mai câștigat voturile din diaspora care fuseseră trecute tot în dreptul Alianței 2020. Barna nu a câștigat niciun oraș, mare sau mic, și a pierdut diaspora la o diferență considerabilă. De ce s-a întâmplat așa este subiect de speculație, câtă vreme nu avem date clare cu privire la situația electorală a Alianței în luna noiembrie, dar este limpede că mai multe lucruri nu au mers cum și-ar fi dorit liderii acestei formațiuni în ultimele cinci luni.

Barna a fost contestat începând chiar din seara alegerilor de fosta sa contracandidată la funcția de președinte al USR, Cosette Chichirău, căreia i s-au alăturat și alți lideri. Ca urmare, Barna a decis să convoace un fel de referendum în partid în care membrii să voteze online timp de cinci zile dacă vor ca actualul președinte să plece din funcție. Dacă useriștii votează ca Barna să demisioneze, va urma o perioadă de incertitudine caracterizată de lupte interne, din care nu este clar că USR își va reveni la timp pentru a intra pregătită în alegerile locale și parlamentare. Vor pierde startul, așa cum l-au pierdut și pe cel la prezidențiale, din motive care nu interesează alegătorii.

Dacă Barna rămâne președinte USR, cea mai mare provocare care îi stă în față este gestionarea relației cu PLUS și cu liderul acestui partid, Dacian Cioloș, un politician evident mai experimentat și cu instincte mai ascuțite. Cioloș nu a așteptat să se așeze lucrurile într-un fel sau altul în USR și a transmis o scrisoare partenerilor de alianță în care propune câteva lucruri care să consolideze alianța și să deschidă drumul către o fuziune. PLUS susține, în primul rând, crearea unei structuri executive unice, coordonate de un secretar general al alianței ales prin vot comun al celor două partide. În al doilea rând, PLUS vrea „un guvern din umbră și un program politic comun“ și, în al treilea, „finalizarea până în februarie 2020 a procesului de desemnare a candidaturilor unice pentru alegerile locale“, o chestiune spinoasă, având în vedere că, de exemplu, la București nu puțini useriști l-ar dori pe Nicușor Dan, în vreme ce PLUS merge cu Vlad Voiculescu. Toți acești pași au drept scop fuziunea dintre cele două partide, se susține în scrisoare.

Între măcinările interne și presiunea PLUS pentru fuziune, USR este în acest moment un partid aflat în tensiune, care riscă să se destrame. //

Ideologie

Dacă Dan Barna și echipa sa considerată „aripa li­be­ra­lă“ sunt îndepărtați, USR se va deplasa spre stânga, unde se situează „aripa Chi­chir­ău“, și va concura cu PSD și Pro România. Șansele unei guvernări împreună cu PNL după parlamentare ar fi minime.

Fuziune

PLUS a fost acuzat de „preluare“ a conducerii alianței cu USR, iar Dacian Cioloș, că dorește să „înhațe“ partidul lui Barna. Scurgerea în presă a acestei intenții ostile ar fi dejucat însă planurile celor de la PLUS, semn că în USR nu se dorește fuziunea.

Diversiuni înainte de turul al doilea

Cu cinci ani în urmă, în turul al doilea au votat cu un milion de oameni în plus față de turul întâi și au răsturnat complet calculele și ordinea stabilite după turul 1. De la 40%-30% în favoarea lui Ponta în turul întâi s-a ajuns la 54%-46% în favoarea lui Iohannis în turul al doilea. Factorul care a declanșat și alimentat această răsturnare a fost modul lamentabil în care a fost gestionat votul din diaspora în ambele tururi, cu cozi de zeci de ore și oameni împiedicați cu poliția să voteze. Indignarea provocată în țară de felul în care au fost tratați românii din Occident i-a asigurat președinția lui Iohannis. Nimic de felul „votului din diaspora“ nu s-a întâmplat pe 10 noiembrie, când scrutinul s-a desfășurat fără evenimente dramatice, într-o cvasitotală lipsă de tensiune.

Dar asta nu înseamnă că nu se încearcă din răsputeri crearea unei emoții care să răstoarne cumva rezultatele din primul tur. Viorica Dăncilă are de recuperat o diferență de 15,5 procente care o despart de Iohannis și, dacă nu se întâmplă ceva cu adevărat spectaculos și revoltător, atunci nu are nicio șansă să întoarcă rezultatul. Așa că întreaga campanie a lui Dăncilă lucrează la crearea unei indignări naționale care să întoarcă sorții și a găsit prilejul în refuzul președintelui de a participa la o dezbatere cu candidatul PSD. Dar oricât de discutabilă ar fi decizia lui Iohannis, dezbaterile electorale nu sunt un drept democratic fundamental, cum este dreptul la vot, și controversa nu are șanse să genereze o emoție anti-Iohannis la nivel național. Chestiunea dezbaterii sau, mai bine zis, a lipsei ei, a devenit un instrument electoral în mâinile candidatului Dăncilă. Dacă va convinge o parte din alegători cel puțin să nu se prezinte la urne, dacă nu chiar să voteze candidatul PSD, acesta va obține o victorie.

O altă diversiune este valul de fake news lansate tot de campania lui Dăncilă și care privesc pretinse tăieri de pensii și salarii, precum și lansarea unui program de austeritate de către guvernul Orban, după alegeri. Pentru mai multă „credibilitate“, au fost puse cuvinte în gura unor membri ai guvernului, cum ar fi ministrul finanțelor Florin Cîțu, care s-ar fi referit la o pretinsă „strângere a curelei“. Acesta ar fi un fel de plan B care funcționează după maxima „dacă nu poți să-i înfurii, sperie-i!“. Cel mai ușor de speriat sunt pensionarii și oamenii cu educație puțină și, din acest punct de vedere, electoratul lui Dăncilă va fi consolidat, în timp ce al lui Iohannis s-ar putea împuțina.

Al treilea front al campaniei lui Dăncilă este descurajarea votului pentru Iohannis din partea celor care în primul tur au votat, de exemplu, cu Dan Barna. Din acest motiv au apărut falsele îndemnuri la boicot care ar fi venit din partea USR-PLUS, deși alianța și-a manifestat public susținerea pentru Iohannis în turul al doilea. Cu cât mai puțini oameni votează și, mai ales, cu cât mai mulți dintre alegătorii potențiali ai lui Iohannis nu se prezintă la vot, cu atât șansele lui Dăncilă cresc.

În acest sens, mai există un front, acela al rețelelor de socializare. Votanții USR-PLUS sunt alegătorii care folosesc cel mai mult Facebook-ul dintre cei ai tuturor partidelor, iar de zece zile Facebook‑ul s-a umplut de mesaje violente anti-Iohannis care susțin, din rațiuni diferite, fie că autorii nu se vor prezenta la vot sau vor anula votul, fie că vor vota Dăncilă pentru a-l sancționa pe președinte. Cu cât înălțimea morală de la care se fac aceste aprecieri este mai mare, cu atât au mai mult succes. Cu cât pretinsul evantai ideologic al celor care exprimă astfel de opinii este mai larg, cu atât mai convingătoare sunt mesajele. În pofida faptului că se fac eforturi serioase ca aceste opinii să fie mascate sub numele unor cetățeni revoltați și/sau dezgustați, campania este străvezie.

În sfârșit, cea mai odioasă strategie a campaniei Dăncilă este atacul la etnia germană a lui Iohannis și asocierea președintelui, prin apartenența etnică, cu nazismul, cu Hitler și cu lagărele de concentrare. //

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22