Deznodământ amânat

Octavian Manea | 08.02.2011

Pe aceeași temă

Egiptul continuă să fie scena amplelor convulsii sociale începute pe 25 ianuarie. Şi totuşi, după violenţele de la începutul săptămânii trecute, când mulţimi furioase de susţinători ai regimului i-au atacat pe protestatarii anti-Mubarak din piaţa Tahrir cu cocktailuri Molotov, spiritele s-au mai relaxat.

Revoluţia egipteană pare să fi intrat într-o perioadă de letargie şi de tatonare a regimului. Deşi protestele continuă, în ultimele zile, am asistat la o serie de negocieri între reprezentanţii străzii (intelectuali, organizatori ai protestelor, partide de opoziţie, inclusiv cea mai temută grupare de opoziţie – Frăţia Musulmană) şi regim. Acesta din urmă încearcă, prin orice mijloace, să câştige timp, speculând slăbiciunile şi lipsa de unitate a protestatarilor. Şi pare să fi reuşit. Vicepreşedintele Egiptului, Omar Suleiman, a oferit câteva concesii care ar putea conduce la schimbări dramatice în ţară. De departe, cea mai importantă este suspendarea Legii marţiale, în vigoare de 30 de ani, de la venirea la putere a preşedintelui Hosni Mubarak. Aceasta dădea puteri speciale armatei şi, în general, establishmentului de securitate guvernamental, care putea reţine pe oricine pe termen nelimitat, fără mandat, sau limita discreţionar libertatea de expresie şi adunare publică. Ca un semn de bunavoinţă, regimul a promis introducerea unor măsuri de relaxare a libertăţii presei şi a mijloacelor de comunicare virtuală. În schimb, de cealaltă parte, opoziţia pare să fi acceptat tacit faptul că Mubarak va rămâne la controlul butoanelor până la alegerile din septembrie. Dacă, în prima parte a săptămânii trecute, mesajul care venea dinspre opoziţie a fost permanent acela că refuza să negocieze cu regimul atâta timp cât Mubarak rămâne preşedinte, spre sfârşitul său, tonul opoziţiei devenise mult mai conciliant.

Între timp, nervozitatea în regiune este în creştere. Dar poate nicăieri nu este mai mare ca la Tel Aviv. O cădere a Egiptului în mâinile islamiştilor este pentru statul evreu un coşmar imposibil de imaginat. O schimbare fundamentală a balanţei de putere regională. O cutie a Pandorei geopolitice. Nu puţine au fost vocile, venite în special dinspre Frăţia Musulmană, care au pus sub semnul întrebării pacea cu Israelul. Să nu uităm un amănunt important: tancurile parcate pe străzile din Cairo, dar şi avioanele care survolează mulţimile de contestatari, sunt de fabricaţie americană. În plus, armata egipteană este cea mai puternică din lumea arabă. „Ei bine, niciuna dintre premisele noastre, din ultimii 30 de ani, nu mai este relevantă“, declara un general israelian, într-un editorial al New York Times. Este o propoziţie ce rezumă simbolic sentimentul de „şoc şi groază“, ce caracterizează astăzi mentalul elitelor de la Tel Aviv.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22