Irlandezi la Hollywood

Codrut Constantinescu 12.10.2010

De același autor

Legătura dintre Hollywood şi Irlanda/irlandezi a fost una problematică de-a lungul timpului, pentru că interesele care dominau Hollywoodul veneau în coliziune cu realitatea din Irlanda.

Hollywoodului îi plac situaţiile maniheistice. Până în anii 1990, subiectul Irlanda a fost supus distorsiunilor şi cenzurii, căci a fost un subiect delicat, având în vedere istoria violentă dintre irlandezii catolici şi protestanţii din Ulster, susţinuţi de guvernele de la Londra. America întreţinea, după al doilea război mondial, relaţii speciale cu Marea Britanie. Schematismul a atins un nivel ridicat odată cu filmul Patriot Game, avându-l în rolul principal pe Harrison Ford. Subiectul filmului se învârte în jurul unui criminal terorist, evident membru al IRA, care face tot posibilul să ucidă familia unui american inocent, puternic, un fiu drept între cei drepţi, care se amestecase din greşeală în acţiunile criminalului IRA.

Pentru cei care nu au văzut filmul trebuie specificat că nu, Harrison Ford nu a jucat rolul criminalului IRA, cum am putea fi tentaţi să credem. De altfel, Harrison Ford, care are şi el, la rândul său, o doză de sânge irlandez, a mai jucat într-un film cu subiect delicat, de data aceasta puţin mai nuanţat: The Devils Own (1997), în care Harrison Ford interpretează rolul unui poliţist
new-yorkez de origine irlandeză, care oferă adăpost unui tânăr irlandez, proaspăt sosit din Irlanda, aparent în căutarea unui loc de muncă. Voluntarul IRA, rol interpretat magistral de Brad Pitt (unul dintre cele mai bune roluri ale sale, căci este atât de simplu să ai doar roluri de mare salvator al Planetei, neînfricat între neînfricaţi, cavaler al dreptăţii şi salvator al balenelor), care fusese implicat în multe acţiuni armate împotriva Armatei Britanice în Ulster şi a serviciilor de securitate britanice (primele secvenţe reconstituie cu acurateţe scene de luptă din Ulster), nu traversase Oceanul Atlantic pentru a se angaja în construcţii, aşa cum o făceau cei mai mulţi bărbaţi irlandezi în acea perioadă, ci pentru a achiziţiona rachete Stinger spre... a doborî elicopterele britanice. Dacă SUA au putut livra acele rachete mortale mujahedinilor afgani în nobila lor luptă împotriva ocupantului sovietic, nu acelaşi lucru puteau să-l facă în cazul voluntarilor IRA, chiar dacă şi ei, la rândul lor, luptau împotriva unei forţe de ocupaţie, de sorginte imperială, cea britanică. Cu care SUA erau şi sunt aliate. În mod just şi previzibil, Harrison Ford, poliţistul cel bun, află adevărata identitate a musafirului său, care reuşeşte să transbordeze preţioasa încărcătură pe o modestă navă de pescuit, însă nu ajunge să se bucure prea mult de reuşita operaţiunii sale, căci este surprins de Harrison Ford şi împuşcat, din greşeală, în timpul confruntării care se doreşte a fi o subtilă aluzie la războiul civil de acasă.

Subiectul Irlanda a fost unul foarte sensibil, unul dintre regizorii Hollywoodului, Sydney Olcott, fiind dat afară după producerea filmului The Bold Emmet, Irelands Patriot. În plus, Hollywoodul era atent la deciziile şi codul instituţiei britanice care analiza ce filme pot fi difuzate, The British Board of Film Censors (BBFC), care nu permitea ca soldaţii englezi să fie înfăţişaţi în posturi delicate, precum împuşcând civili, efectuând razii, distrugând proprietăţi, cum fusese cazul în Irlanda. Britanicii doreau ca nicio umbră să nu fie aruncată asupra dominaţiei lor din Irlanda. În cazul în care se producea un film sensibil, el risca să nu poată pătrunde pe piaţa şi în cinematografele britanice, fapt care ar fi adus prejudicii financiare considerabile companiilor americane. Filmul regizat de Samuel Goldwyn despre viaţa lui Michael Collins, Beloved Enemy, a fost transformat dintr-unul cu subiect istoric evident într-unul de dragoste. Nu au fost permise scene înfăţişând voluntari ai IRA trăgând asupra soldaţilor britanici sau a auxiliarilor şi miliţiilor paramilitare Black & Tans, care au semănat teroarea în rândul populaţiei irlandeze în timpul războiului anglo-irlandez pe care tocmai Michael Collins l-a condus.

Numeroşi actori clasici de la Hollywood aveau origini irlandeze: Grace Kelly, James Cagney, Jackie Gleason, Buster Keaton, Audie Murphy, Pat OBrien, Maureen OHara, nume care ne sunt mai puţin cunoscute acum. Alţi actori irlandezi contemporani la Hollywood continuă tradiţia din trecut şi-i cuprinde pe Liam Neeson, Pierce Brosnan, Patrick Bergin, Gabriel Byrne, Kenneth Branagh, Stephen Rea, dar şi noua stea Collin Farell. Alţi mari actori americani, staruri mondiale, au origini irlandeze (o bunică, un părinte etc.): Tom Cruise, Sharon Stone, Harrison Ford, John Travolta, Meg Ryan, Daniel Day Lewis, care trăieşte în Irlanda, unde are o casă, având atât cetăţenia britanică, cât şi pe cea irlandeză, Mel Gibson (australian), Jack Nicholson, Mia Farrow, Sean Penn (Sean este un prenume gaelic, varianta celtică a lui John, după cum Liam este celtizarea lui William) şi Marlon Brando. Acesta din urmă a turnat filmul Divine Rapture în 1995, în Irlanda, de care s-a îndrăgostit iremediabil, cerând ulterior şi obţinând cetăţenia irlandeză. În momentul primei aterizări în insula de smarald, Brando a declarat că odată ce a pus piciorul în Irlanda s-a simţit ca acasă: „Irlanda este ca o săgeată de oţel care-mi străpunge inima“. Pierce Brosnan a declarat că „sunt irlandez în tot ceea ce fac. Sufletul irlandez se află în spiritul meu, sunt bărbat irlandez, actor irlandez sau tată irlandez. De acolo vin“. Întrebat de un admirator dacă nu este deranjat de faptul că este confundat cu un englez, Brosnan a răspuns: „Mă amuză uneori când oamenii îmi confundă naţionalitatea, însă sunt născut şi crescut irlandez. Nu-mi place să schimb echipele. Dar nu mă deranjează să fiu luat drept englez…“.

Unul dintre cele mai bune roluri pe care le-a jucat Brosnan este personajul Desmond Doyle din filmul Evlyn (2002). Doyle este un pictor irlandez fără prea mare succes financiar în anii 1950, care, părăsit de soţie, trebuie să se îngrijească de cei trei copii ai familiei. Fiind fără venit şi soţie, autorităţile statului îl obligă să-şi interneze copiii într-un orfelinat aflat sub administrarea severei Biserici Romano-Catolice, însă Desmond Doyle face totul pentru a-i scoate de acolo şi a-i creşte singur. Apelează la doi avocaţi care mediatizează cazul său, care devine cunoscut întregii ţări, ajungând în instanţă, devenind un cas célèbre. Lăsând la o parte emoţionanta poveste, filmul redă cu multă acurateţe atmosfera unei Irlande închise, patriarhale, conservatoare, în care Biserica Romano-Catolică deţinea încă multă putere. Irlanda lui Eamon de Valera.

Bing Crosby este un alt reprezentant de seamă al irlandezilor din Statele Unite, îmbinând cu succes ambele identităţi asumate, cea a originilor sale irlandeze şi cea a ţării de adopţie. Bing Crosby a câştigat Premiul Oscar pentru rolul unui tânăr preot din filmul Going My Way. Melodia White Christmas interpretată de Bing Crosby este considerată a fi cel mai vândut single din istoria muzicii, în conformitate cu Guinness Book of Records, vânzându-se de-a lungul timpului nu mai puţin de 200 de milioane de copii de la lansare, în ajunul Crăciunului anului 1942. Crosby a murit în anul 1977, nu înainte de a vizita Irlanda. Într-unul din cântecele sale irlandeze, intitulat Golful Galway, mărturisea: „Cândva, poate mă voi întoarce în Irlanda / Chiar de-ar fi la sfârşitul vieţii / Să mai văd o dată un asfinţit în Golful Galway“.

Cariera regizorului John Ford (care pretindea că numele său este Sean Aloysius OFeeney), născut din părinţi irlandezi emigraţi din comitatul Galway, în 1894, este edificatoare pentru geniul irlandez. Ford a câştigat cinci Premii Oscar în calitate de regizor. Unul dintre tinerele talente pe care John Ford le-a descoperit, şlefuit şi pus în valoare este şi un anume Marion Morisson, descendent al unei familii irlandeze emigrate în Statele Unite. Maşinăria Hollywoodului a decis că Marion Morrison nu este totusi un nume de star de cinema şi l-a rebotezat. Astfel a apărut John Wayne. Inutil de menţionat lunga serie de filme western în care Wayne a jucat şi cu care se identifică perfect. Debutul lungii sale filmografii l-a avut cu filmul Western Stage Coach (1939). Ceea ce se ştie mai puţin despre Ford este faptul că a fost un naţionalist republican fervent. Tatăl lui a contribuit financiar la cauza unei Irlande libere în timpul războiului de independenţă (1919-21), chiar şi Ford venind în Irlanda în anul 1921 doar pentru a fi rapid expulzat de britanici, căci Ford şi-a vizitat o rudă pe care britanicii doreau să o aresteze, pe fugă (on the run), membru al IRA, pe care a aprovizionat-o cu bani şi whiskey. De-a lungul întregii sale vieţi, John Ford a rămas un donator al IRA.

Printre filmele western produse de John Ford menţionăm Fort Apache, Rio Grande, She Wore a Yellow Ribbon etc.
Semnificativa prezenţă a irlandezilor la Hollywood este o altă dovadă a spiritului întreprinzător, uşor adaptabil şi talentului artistic al poporului irlandez, pentru care masivul exil, un proces constant al istoriei Irlandei (până în anii 1990), a constituit atât o calamitate, cât şi o provocare. //

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22