De același autor
Deși unora le va părea scandalos, uciderea programatică a câinilor fără stăpân nu e cu nimic diferită, pe fond, nici de chelirea sistematică a codrilor, nici de sacrificarea sălbatică a patrimoniului urban, sub buldozerele dezvoltatorilor. Toate aceste metehne și altele aidoma se petrec în penumbra anesteziantă a lipsei de criterii și de perspectivă.
Una dintre puținele constatări pozitive de care se agață bucureștenii în ultima vreme este dispariția din peisaj a câinilor fără stăpân, în conformitate cu legislația privind eutanasierea acestor vietăți, promulgată în septembrie 2013, după tragica moarte a unui copil nesupravegheat, sfâșiat de maidanezi. Așadar, în sfârșit, o veste bună! După un sfert de veac de sterile dezbateri pe această temă, nodul gordian a fost rezolvat în doar 18 luni - după cum se lăuda în fața presei, prin luna martie, coordonatorul de proiect al ASPA, Răzvan Băncescu: din 65.000 de câini ai nimănui, 55.000 - capturați, 30.000 - „eutanasiați“, 23.000 - adoptați, iar restul băgați în adăposturi.
Lăsând la o parte condițiile total improprii de care au parte animalele (încă) tolerate în așezămintele Primăriei (monitorizate de ONG-uri) și în pofida satisfacției profunde pe care numeroși concetățeni o resimt în urbea noastră epurată din punct de vedere canin, nu este, cred, lipsită de interes o autointerogare suplimentară. În primul rând, din punct de vedere terminologic. Conform definiției, „eutanasiere“ înseamnă acordarea unui final de viață blând cuiva aflat în suferință insuportabilă și incurabilă. Om sau animal. În nicio accepțiune a acestui termen, el nu implică altceva decât o acțiune punctuală, individuală, în urma unei deliberări atente. Mai exact, în nicio accepțiune a termenului, „eutanasia“ nu implică un caracter programatic, o practică generalizată, cu scop exterminator. Chiar dacă, în cazul celor 30.000 de maidanezi bucureșteni, procedura letală oficială ar fi fost respectată, asigurându-li-se victimelor un sfârșit demn, tot nu s-ar fi justificat termenul. Cu atât mai mult acest lucru nu se întâmplă, dacă ținem cont de numeroasele mărturii privind execuțiile directe cu ranga în cap, înfometarea sau însetarea animalelor până la ultima suflare, cheltuirea nejustificată a banilor alocați de-a lungul timpului pentru sterilizarea sau întreținerea lor. (Mai trist decât în abatoare.) Aparent banală, întrebarea care se pune este: de ce s-a ales acest titlu științifico-elegant pentru a masca o prevedere care nu face altceva decât să legifereze anihilarea fizică a unei categorii de ființe deranjante? De ce nu s-a spus: legea eliminării sau, mai bine, a eradicării câinilor fără stăpîn? Ar fi fost transparent și, măcar, mai onest. Stilul pompieristic a triumfat și de astă dată. Iar asemenea lui e strigătul de bucurie al locuitorilor, mândri de habitatul lor... purificat. Victorie! Am scăpat de inamic! Nu mai contează că două decenii de controverse publice pe acest subiect grav nu au dus nicăieri și că isteria (tot publică) a unui moment a lăsat baltă orice alte criterii, optând pentru soluția finală. Și nici că aceasta e cea mai lașă posibil. În ce mod am scăpat de câini nu mai contează. Totul e băgat sub preș și mergem înainte. Cât de sănătoasă este însă o societate care își ascunde rănile, bubele sau tarele, în acest fel? Cât de departe poate ajunge?
Improprietatea termenilor și gândirea cazonă sunt la ordinea zilei. Insensibilitatea față de nuanțe îi face adesea ridicoli pe cei care le evidențiază. Totuși, pledând pentru statutul special al câinelui în viața omului, paginăm indirect un ansamblu de probleme care au drept bază comună comportamentul discreționar. Sfidător la adresa ideilor, a gândirii echilibrate. Din păcate, indiferența vinovată și neasumarea faptelor este valabilă și în alte situații. Defrișarea ilegală a pădurilor are loc, de atâția ani, sub umbrela aceluiași dispreț față de semnificația (vezi simbolismul) a tot ceea ce ne înconjoară sau a consecințelor pe care le generăm în acțiunea noastră impetuoasă de a trăi, dominând cu orice preț. Ignorarea proliferării tacite și alarmante a avorturilor, în România, capătă caracteristici similare, aglutinându-ne, pe tot mai mulți, în placiditatea corectă politic sau în resemnarea stearpă. Situația săracilor sau a copiilor abandonați, la fel, ne lasă reci, din simplul motiv că, și peste ea, se poate trage ușor cortina ipocriziei sau a falsei neputințe. Ei nu se răzvrătesc... Deși unora le va părea scandalos, uciderea programatică a câinilor fără stăpân nu e cu nimic diferită, pe fond, nici de chelirea sistematică a codrilor, nici de sacrificarea sălbatică a patrimoniului urban, sub buldozerele dezvoltatorilor. Toate aceste metehne și altele aidoma se petrec în penumbra anesteziantă a lipsei de criterii și de perspectivă. Problema stringentă o reprezintă însă, din nou, tânăra generație. Laitmotivul ajuns la saturație al lipsei de modele intră și aici în discuție. Li se explică, oare, copiilor de ce societatea menită să le forjeze reflexele de cetățeni nu găsește altă formulă decât crima în masă, pentru a „caza“ câinii fără stăpân?
Câini într-unul dintre adăposturile ASPA
Celor care se grăbesc să contracareze, argumentând că nu putem, în niciun caz, favoriza existența animalului în fața celei umane, mă grăbesc să le opun un credo - nu înainte de a sublinia că există întotdeauna soluții decente atunci când sunt cu adevărat dorite! Da, câinele merită o atenție și o intenție aparte, pe măsura atașamentului fără echivoc, prin care a marcat istoria și imaginarul societății umane, în mii de ani. Merită un tratament deosebit, pentru că el este metafora vie a compatibilității de adâncime între regnul cuvântător și cel necuvântător al Creației. Canis familiaris fiind nu doar rezultatul domesticirii, ci și al definitivei împrieteniri sufletești cu omul (l’apprivoisement, în termenii Micului Prinț). Dar, pentru o asemenea abordare, se cere activat fondul etic pe care ne clădim existența socială. Precum și bagajul cultural care să ne aducă aminte ipostazele mitice ale câinelui, în lunga aventură a civilizației. Acel set de valori pe care avem obligația să-l actualizăm în cazul fiecărei decizii cu larg impact public. Când acest capital structural e ignorat, roadele acțiunilor noastre sunt strâmbe. Trecând de la teorie la practică, avem, din fericire, pe ce să sprijinim o pledoarie precum cea propusă. Dacă sacrificarea sumară, în timp record, a 30.000 de câini contrazice izbitor principiul demnității vieții, adoptarea de către cetățeni a altor aproximativ 23.000 de animale (conform surselor menționate) demonstrează că, din fericire, numeroase persoane sau familii au înțeles miza bioetică a dilemei câinilor vagabonzi. Îl omorâm pe cel fără apărare sau încercăm să-l protejăm, protejându-ne pe noi înșine de cruzime? Luăm în calcul sau ignorăm disponibilitatea aproape neverosimilă a câinilor străzii de a se lăsa oricând adoptați, dorința lor „atavică“ de... stăpân? (Ca și cum, pentru ei, apropierea de om nu e vreodată tardivă.) Cunosc persoane care au luat lângă casă între 2 și 12 câini vagabonzi. Mărturiile lor converg într-o evidență zguduitoare: aceea a unei veritabile, reciproce relații de afecțiune și recunoștință care nu întârzie să se manifeste, în raportul cu fiecare în parte dintre aceste individualități patrupede, colectate in extremis, de pe cine știe ce teren viran...
Curățirea Capitalei de maidanezi prin soluția radicală e o falsă izbândă. Satisfacția de a nu mai întâlni animale pribege și înfometate la fiecare intersecție nu e nimic mai mult decât o comoditate superficială la care s-a ajuns prin încălcarea prea multor jaloane morale, dar și prin nesocotirea spiritului ecologist. Știu că pledoaria pentru valorile netangibile nu se potrivește cu pragmatismul răstălmăcit pe malurile Dâmboviței. Totuși, ce poate fi mai firesc decât a privi mediul înconjurător (animat și inanimat) ca ansamblu al Creației, a accepta și a căuta coerența sa originară, prin fiecare dintre gesturile noastre? În pasionantul volum Creația și inima omului (Editura Rost, 2014), doi americani ortodocși, Pr. Michael Butler și Andrew P. Morris, evidențiază pe baza unei solide argumentații teologice cât de firesc înrudită este ecologia (ideologizată azi) cu viziunea creștină asupra raportului om-mediu: „Această vindecare a naturii sau transfigurare a ei nu e un lucru făptuit doar de Hristos. Este un lucru pe care sfinții din toate generațiile au fost capabili să-l înfăptuiască la rândul lor (...) Legătura extraordinară pe care mulți o au cu animalele este un loc comun în hagiografie. Sunt cunoscuți Sf. Francisc de Assisi, care l-a îmblânzit pe lupul Gubbio și care le predica păsărilor, Sf. Antonie de Padova, care le predica peștilor, Sf. Ieronim și leul său, Sf. Martin de Porres și șobolanii săi (...), precum se știu multe povești cu călugări și călugărițe din zilele noastre, care trăiesc în pace cu tot felul de sălbăticiuni. Toate aceste povestiri arată o Creație vindecată și transfigurată, trăind în armonia refăcută cu omenirea, ca rezultat direct al sfințirii oamenilor“ (pp. 62-63). Deși utilitatea unei asemenea perspective nu este imediată, iar mulți o vor respinge tocmai din acest motiv, ea garantează, pe termen lung, o formă mult mai fericită de eficiență în gestionarea raportului nostru cu făpturile care ne înconjoară. Cu condiția să avem răbdarea, grija și bunăvoința de a-i acorda atenția cuvenită. Și de a nu triumfa automat, în urma unei confruntări inechitabile cu un fals dușman...
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/01/Trump.jfif)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2019/07/Ursula von der Leyen.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/02/Trump si zelenski.jfif)
Comentarii 22
Radu G - 10-01-2015
Nu ma uit la Pro TV deloc. Ma uit pe strada si vad maidanezi care ataca oameni. Nu trebuie sa ma invete nici Asociatia 4 labe, nici ProTv cum sa gandesc. Locul cainilor nu e pe strada. Locul femeilor intr-o ureche e la ospiciu. Locul oengistilor si al sponsorilor lor e la puscarie.
RăspundeViorel - 07-30-2015
Sterilizarea animalelor cu stapan se face si in alte tari, dar tot mai scapa cate ceva, macar la 3 sau 4000 de cazuri, cum e media tarilor europene. Ei combina sterilizarea animalelor cu stapan cu capturarea si eutanasierea animalelor fara stapan. Citit legislatia din restul tarilor europene. Se sterilizeaza cat se poate, ce scapa accidental - si scapa - se eutanasiaza, ca doar nu se creste pe strazi. Ce vreti voi e o utopie. Da, ar fi frumos sa dispara si furtul si mai stiu eu ce infractiune, dar nu-ti poti baza o strategie pe ideea ca undeva, candva, intr-un viitor indepartat, vomi trai in cea mai utopica, mai idilica si roz tara. Repet, animale abandontate sunt si in Franta, si in Marea Britanei, tari pe care le consideram avansate si civilizate. Au cifre anuale de abandon, si ei chiar aplica legile. Dar nu reusesc total. Tot mai scapa ceva, si nu poti bloca o strada. Nu gasesti caini pe strazile Londrei sau in jurul Arcului de Triumf, cum vedeai la noi cu ani in urma.
RăspundeDan - 07-09-2015
Draga Vlad, problema e raspandita peste tot. Vezi ce cifre de abandon/eutanasiere au tari ca Franta sau Marea Britanie. Nici ei n-au descoperit formula magica prin care sa stopeze acest fenomen, asa ca se multumesc sa captureze si sa eutanasieze dupa un anumit timp (8 zile in Franta fata de 14 in Romania).
RăspundeVlad Craioveanu - 06-25-2015
Omorarea lor LEGALA - pana atunci s-a facut ILEGAL, dar la fel de oribil - nu a dus decat la faptul ca sunt mereu altii si sunt mai terorizati (se ascund). Faptul ca nu-i vezi, nu inseamna ca nu exista... DE CE NU SE OPRESTE REPRODUCEREA CAINILOR SI PISICILOR PRIN STERILIZAREA GRATUITA SI OBLIGATORIE LA DETINATOR? De ce se permite EVAZIUNEA FISCALA in forma continuata din partea "crescatorilor" de caini (samsari cu atestat A.Ch. R.)?
Răspundeeva garleanu - 06-11-2015
Un articol de exceptie, multumesc doamna. ' Natura-Am hranit sau am infometat specii mai marete decat voi, oceanele, solul, raurile sunt ale mele, ele va pot omori sau lasa in viata, depinde cum alegeti sa traiti in fiecare zi, indiferent ca ma respectati sau nu, pentru mine nu conteaza ce drum alegeti, actiunile voastre vor determina soarta voastra nu a mea, eu sunt pregatita sa evoluez, voi sunteti?'
RăspundeCris - 06-11-2015
Te uiti prea mult la ProTV, baiete! Acolo iti arata un nou nascut lepadat de mama la tomberon si iti spune ca a fost ucis de maidanezi. Cat despre cazul Ionut, ce sa mai vorbim, copil gasit in tufisuri dese la 1,5 km departare de parc. Ancheta in stil romanesc, mediatizare conform instructiunilor de la Voda, iar voi le credeti pe toate. Asa popor, asa conducatori! Ne mai miram ca i-am speriat pe cei din vestul Europei?
RăspundeCris - 06-11-2015
Daca era supravegheat, NU era sfasiat!!! Vrei sa-mi spui ca nu cunosti acest lucru?! Una e sa fie stransi anumiti caini agresivi sau sparte haitele de caini, iar alta e sa te apuci cu ucisul celor deja sterilizati, blanzi, care erau in grija cuiva si tovarasi de joaca pentru copii. Dar URA, RAZBUNAREA, DISPRETUL generate de aceasta lege, acestea ti se par normale? Se pare ca judecata ta e cangrenata din moment ce nu esti capabil sa ne vezi pe noi, pe noi cei MULTI, care suferim in tacere ca ne-a disparut catelusul de la bloc. Asta ca sa va facem voua loc, voi cei care nu mai puteti suporta pe nimeni si nimic ...
RăspundeValentin - 06-09-2015
Nu contest dreptul la opinie, dar Doamna Marina Dumitrescu pleaca din start cu stangul: " ... după tragica moarte a unui copil neÂsuÂpravegheat, sfâșiat de maiÂdanezi. ". Nu stiu daca e de ras sau de plans. Daca era supravegheat, nu era sfasiat? Sau poate aveam 2 vitime in loc de una? Grav cum dragostea de animale (apropos, sunt posesor de caini, nu 1 ci 2, luati de pe maidan) poate sa cangreneze judecata. Nu e vina cainilor, desigur, ca s-au inmultit. E de discutat pe tema asta, cine teritoriul cui a ocupat: oamenii pe al cainilor sau invers. Insa, acum situatia este cea care este: ori noi oamenii ne retragem in munti si lasam cainii in orase, ori facem ordine in acelasi mod in care s-a facut peste tot in lumea civilizata. Dna Dumitrescu, mai reflectati, va rog!
RăspundeRadu G - 06-08-2015
Doamna Marina Dumitrescu, am inteles, micul print, canis familiaris, Francisc de Assisi, lupul Gubio scl. Sunt coplesit, sunteti toba de carte, un spirit extrafin si un suflet pe masura, fara indoiala. Dar apropo de micul print, ati privit vreodata un copil aflat in cosciug datorita maidanezilor care l-au sfasiat? Ati ratat ocazia? Cautati pe net, caci copilul bucurestean nu a fost primul caz din Romania, UE. Ceva referinte literare ptr asa ceva nu aveti? Ceva poetic si cult, despre vieti curmate la cativa ani de la nastere din cauza unor hoaste nebune, cu deficite afective si boli mintale grave, lasate si incurajate sa-si debiteze ineptiile halucinante de catre criminali verosi. Nu stiu daca erati la gds pe vremea lazii de vin primite fe la Magureanu, dar daca erati deja, regret sincer ca temerile dlui Liiceanu nu au fost intemeiate. Acum ar fi trait mai multi copii si mai putine gunoaie morale adulte.
RăspundeSigmund F - 06-08-2015
Doamna Marina Dumitrescu, aveti copii sau nepoti? Daca aveti, va rog, mergeti cu ei de mana, dupa lasarea serii, pe aleea din fata Academiei Romane (vizavi de Parlament). Daca nu aveti, imprumutati copiii sau nepotii unei prietene intelectuale. Imbracati-va lejer ca doar e vara. Copiii sa poarte pantaloni scurti, cum e normal vara intr-un oras UE. Succes! In caz ca ramaneti in viata, va rog sa reveniti cu o noua compunere.
RăspundeIubiti si cainii vagabonzi - 06-06-2015
Mihai, cretinule, permite-mi sa-ti spun ca esti un Dobitoc (cu D mare)!
RăspundeGabi - 06-06-2015
Excelent articol. Din pacate omul se crede nemuritor, inainte de om s-au creat animalele, plantele...tocmai la sfarsit el a venit ultimul... Cei cu functii si putere vor crapa si ei, Oprescu, Bancescu, cei cu legile, Basescu si altii care au facut ce au facut cu aimalele, sfarsitul vine pentru fiecare, la cata mancare se arunca, la terenuri pustii, se puteau face adaposturi si se puteau gasi solutii, animalele abandonate sunt de catre oameni, nu au cazut din cer peste noapte. Ignoranta acestor oameni adusi de la tara si facuti oraseni de comunisti in toate orasele, acum se dau oraseni curati...si se cred civilizati, dar isi arunca in spatiul public mucii, chistoacele, gunoiul si tot ce se poate, de la usa apartamentului este spatiul tarii nu al lor...si din acestia sunt multi. Au murit si pe timpul comunistilor si dupa 1989, si poate vor mai muri, si in multe tari se face asta, unele nu recunosc, pentru ca omul se crede atotputernic si nemuritor. NATURA insa da lectii omului prin selectia ei naturala, prin lectii in care OMUL este total neajutorat si atunci se roaga la Dumnezeu... Evident ca sunt solutii si oamnei care se pricep bine sa gaseasca solutii pentru aceste probleme create tot de om, cu animalele abandonate, abuzate si alte, nu e vorba doar de caini fara stapan, i toata Romania sunt animale care sufera, maltratate, lasate sa moara de foame... Romanul trebuie sa isi revizuiasca legile, sa isi schimbe atitudinea, EDUCATIA copiilor, implicarea scolii in programe de mediu, de ingrijire si cunoastere, constientizare, plasare a animalelor, voluntariate in adaposturi, terapii cu animale... BOR sa adopte animale de orice fel, la cate domenii are, sa plasese animalele abandonate, Biserica sa se implice mai mult in societate, nu doar sa colecteze si sa tina slujbe, sa vina cu programe, sa sprijine societatea, sa vindece poporul de prostie si indiferenta. Dar cum sa faca asta când Biserica spune ca animalele nu au suflet? S-a facut acesta afirmatie si se face inca? Atunci Creatorul nu a facut toate cate sunt apoi pe om si i-a dat lui misiunea si puterea sa le stapaneasca si sa aibă grija de ele? ROMANIA ARE NEVOIE DE OAMENI CAPABILI, DARUITI, PROFESIONISTI, OAMENI ADEVARATI in conducere, in politica, primarii si toate institutiile ce administraza sistemul, oameni care sa nu fure, sa fie deschisi, sa vina cu proiecte, sa primeasca propuneri. TRANSPARENTA in toate activitatile statului, management de calitate. Scursurile si CIOLANGII care rod tara de 25 de ani si nu se mai satura inlaturati, oameni noi, oameni care vor sa schimbe, sa plece cine fura cine nu e bun si competitiv.... Asa schimbam, asa facem legi bune, asa vom face sa nu mai avem oameni fara adapost, abuzati, animale parasite si fara adapost, asa pe termen lung putem vindeva tot raul care a intrat in mintile poporului si îndobitocirea cu care suntem tratati de 25 de ani.
RăspundeSILVIA MUNTEANU - 06-06-2015
PROFESORU a ramas repent, are multe lacune de instructie si ca atare de cultura...de ce ar fi cainii daunatori? de ce s-ar limita spiritul ecologist numai la anumite preocupari? ce diferenta este intre aparaarea patrimoniului si apararea vietii animalelor?? Raspunsul la ultima intrebare este: diferenta de definitie. Patrimoniu inseamna AVERE. Ceea ce naste o naua intrebare:Numai AVEREA trebuie aparata?? Vietile nu au VALOARE?? Pentru mine DA. Cred ca pt asazisul profesor nu. Si sunt convinsa ca nu stie sa raspunda la intrebari. Profesoru a fost repetent.
RăspundeDoina - 06-05-2015
Mai documentati-va inainte de a posta. Nu mai faceti afirmatii NUMAI pentru ca asa va place sa fie...Si recititi articolul, poate veti intelege ce vrea sa spuna....ca NU ATI INTELES NIMIC.... NU mai vorbiti de..."lumea civilizata"....ca daca citeste cineva de acolo ce ati scris....nu va vad prea bine...Ati vizitat vreodata, de curiozitate, vreun lagar, unde sunt dusi cainii?...Ati vazut cum sunt exterminati?....DUPA ce faceti asta, sa-mi spuneti in ce "lume civilizata" mai e asa....A propos! DE UNDE provin cainii de pe strazi?
RăspundeDoina - 06-05-2015
Des i va numiti "profesoru", sunteti primitiv in gandire si..manipulabil. Care copil a murit din cauza "maidanezilor"? Sa nu spuneti de cazul "ionut", cel gasit la aproape 2 km distanta de Parcul Tei....Sunt cel putin 20 de semne de intrebare in legatura cu acest "caz"....Si cine crede "istoria" si nu vede "facatura"....DEGEABA are creier in cap...
Răspundeagatha crina comanescu - 06-05-2015
Felicitari doamna!
Răspundeagatha crina comanescu - 06-05-2015
Pt profesoru :mi-e mila de dv sunteti un tip primitiv la fel de daunator ca sobolanii!
RăspundeRodica Sandulescu - 06-05-2015
Acei caini nu erau maidanezi,erau ai unei intreprinderi pe o proprietate privata
RăspundeMihai - 06-05-2015
Autoritatile din Bucuresti au facut exact ce au facut si continua sa faca autoritatile din toata lumea civilizata: ridica cainii de pe domeniul public, ii cazeaza o perioada limitata si eutanasiaza acei caini care nu sunt revendicati sau adoptati dupa expirarea acelei perioade. Era oare mai bine cum era inainte cand erau zeci de mii de oameni muscati? Era mai bine cand maidanezii sfartecau cate un trecator lasandu-i traume pe viata? Era mai bine cand haitele provocau teroare si faceau vacarm? Raspunsul la aceste intrebari il poate da orice om care intelege ca rolul primordial a unei societati este sa asigure siguranta cetatenilor, iar detinerea de animale se face in mod responsabil fara sa-i afectezi pe ceilalti.
RăspundeBogdan Calin - 06-05-2015
Un articol excelent, care surprinde multe din impresiile pe care le am si eu in legatura cu acest subiect, doar ca nu la fel de bine articulate. In ultima vreme am observat aceasta tendinta a oamenilor, de a se agata de orice scuza este mai la indemana (e valabila pentru toti oamenii, ganditi-va cat de greu s-ar apuca unii oameni de sport, sau s-ar lasa de tigari, agantandu-se, la fel, de cea mai laindemana scuza). Pentru moartea cainilor maidanezi, scuza este "siguranta corporala" atunci cand iesi la plimbare cu copiii sau cu bicicleta. Niciun moment nu sta nimeni sa se gandeasca de doua ori inainte sa condamne la moarte aceste fiinte care sunt la fel ca noi pana la urma. Nu suntem superiori cu nimic animalelor, mai ales daca faptuim astfel. Cetateanul roman de fapt nici nu isi da seama ce face, lasa practic aceasta responsabilitate in mainile statului, de parca el (statul) a stiut vreodata cum sa gestioneze vreo problema.
Răspundeprofesoru - 06-05-2015
E o diferenta enorma intre protejarea padurilor, a patrimoniului arhitectural si apararea maidanezilor. Eu credeam ca spiritul ecologist se manifesta prin protejarea animalelor din mediul lor natural - caprioare, pelicani etc. Cainii aflati pe strazile oraselor intra in categoria daunatorilor, ca insectele, sobolanii, soarecii, ciorile. Cati copii mai trebuiau sa moara, in opinia autoarei, pentru a se justifica decizia eliminarii maidanezilor?
Răspundenevermind - 06-05-2015
bravo!
Răspunde