De același autor
Cu câțiva ani înainte ca incendierea cărților să devină un divertisment nocturn în Germania lui Hitler, generalul Armatei Roșii Mihail Tuhacevski deja identificase arderea volumelor drept o idee avantajoasă – „ca să putem face baie în proaspătul izvor al ignoranței“, a spus el – care produce haos și reduce civilizația la ruină.
Toți pretinșii dictatori contemporani au învățat să-l depășească pe bătrânul Niccolo Machiavelli, folosind lexiconul democratic pentru a impune politici iliberale și pentru a manipula și controla societatea civilă, media și sistemele de piață deschise - chiar și în cadrul societăților care continuă să fie etichetate drept „democratice“.
Un astfel de exemplu este apelul premierului român Viorica Dăncilă făcut la începutul lunii decembrie 2018 de a-i sancționa pe jurnaliștii – în special pe cei de investigație - care, în interpretarea sa, încalcă dreptul la viață privată și la utilizarea datelor cu caracter personal. Această falsă preocupare pentru viața privată a românilor – tot mai comună la conducerea Partidului Social Democrat – ascunde adevăratul ei scop, de a submina libertatea presei.
Mai exact, orice formă de jurnalism care îi vizează pe liderii partidului său, al căror succes în comiterea unei constelații bogate de ilegalități care implică nepotism, acumularea de averi personale și a nenumărate alte manevre necinstite le-ar atrage numai note perfecte de 10, în cazul în care corupția ar fi o disciplină olimpică precum gimnastica sau patinajul artistic!
O remarcabilă falsă neliniște – afișată de liderii iliberali cu privire la „lipsa de respect“ a presei pentru viața privată a cetățenilor – saturează clasa politică din majoritatea fostelor națiuni comuniste. Însă acest lucru nu este altceva decât un mod de a elimina rolul de câine de pază al presei.
La peste 4.000 de kilometri distanță de România, mentalitatea politică a premierului Dăncilă își găsește ecoul în președintele Kazahstanului, Nursultan Nazarbaev. În decembrie 2017, el a semnat o serie de amendamente la legea presei prin care împiedica diseminarea informațiilor care ar putea fi clasificate drept „de natură personală, familială, medicală, bancare sau comerciale“.
Ar fi șocant să sugerăm că acești lideri politici lipsiți de onestitate și ambițioși - din Kazahstan sau România, Polonia, Ungaria și din multe alte țări din regiune - ar încerca să ascundă afaceri și înțelegeri politice ilegale sau vieți personale mai puțin decât decente. Cum îndrăznește cineva să pună la îndoială responsabilitatea liderilor aleși față de cetățenii lor, devotamentul lor față de principiile democrației și de valorile liberale necesare progresului lor!
În ansamblu, 2018 a fost un an bun pentru modelele nu foarte democratice, precum Dăncilă și Nazarbaev, care definesc calea către „progres“ în societățile lor. Deși nu totul a ieșit în favoarea lor, totuși au răspuns tuturor provocărilor în cascade de retorică ipocrită.
Astfel s-a întâmplat în aprilie 2018, când Reporteri fără Frontiere, Agenția France-Presse, Uniunea Europeană a Audiovizualului și Global Editors Network au lansat inițiativa Jurnalism de Încredere (Journalism Trust Initiative). Concentrată pe elaborarea indicatorilor privind evaluarea transparenței în ceea ce privește patronatul din mass-media, independența editorială, implementarea tehnicilor jurnalistice și respectarea eticii, inițiativa va solicita proactiv ca platformele digitale, agențiile de publicitate și altele „să ofere avantaje concrete organelor de presă care îndeplinesc aceste standarde“.
Să ne imaginăm acest lucru - o listă albă, în funcție de transparență, independență și respect față de etică.
Ei bine, nu putem avea niciunul dintre aceste lucruri, a spus Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, care a declarat: „În general, urmărim cu îngrijorare o serie de inițiative care sunt implementate la vedere în Occident... anumiți indicatori de încredere în jurnalism, liste albe și așa mai departe“.
Ministrul de Externe s-a arătat la fel de îngrijorat de așa-numita Lege împotriva fake-news-ului, adoptată de Franța în vara anului 2018 și care permite autorităților franceze să închidă publicațiile care „cred că sunt sub influență străină, cu patru luni înainte de alegeri... sub pretextul că [acestea] ar putea influența rezultatul votului“, potrivit unui raport al RT despre lege.
Anxietatea ireală a lui Lavrov despre standardele și etica jurnalistică ascunde teama față de Franța – dar și față de alte țări – care închid operațiunile RT și ale agenției de știri Sputnik, ambele specializate într-un tip unic de „jurnalism“ care nu se predă în școlile de jurnalism.
Fie prin arderea cărților sau distorsionarea și restricționarea libertăților mass-mediei, cenzura creează un „izvor proaspăt de ignoranță“, pregătind fundația pe care lideri autoritari pot rescrie istoria și pot pretinde că există progres în prezent și că ne așteaptă un viitor „democratic“ luminos.
În cuvintele jurnalistei de investigație Anna Politkovskaia, ea însăși neutralizată - împușcată în 2006 -, asistăm la un fel de întoarcere înapoi la „vidul de informare specific epocii comuniste, care anunță moartea din ignoranța noastră“.
* Peter Gross, Ph.D., este profesor la Școala de Jurnalism și Media Electronică de la Universitatea din Tennessee,
Statele Unite ale Americii. A scris numeroase articole pe tema evoluției presei est-europene după 1989.
Traducere de OCTAVIAN MANEA
din Transitions Online, 10 ianuarie 2019.
