Peripetiile unui student bursier guvernamental

Raluca Musat 01.09.2004

De același autor

Stimate Domnule/Doamna Cetitor/oare,

Subsemnata, R.M., absolventa a Facultatii de Litere, sectia Studii Culturale Europene, beneficiara a unei burse guvernamentale in Marea Britanie pentru un curs de master in Studii Contemporane Europene, declar prin prezenta povestire ca am incheiat aproape calvarul bursei guvernamentale oferite de Oficiul National de Burse pentru Studii in Strainatate, altfel cunoscut pe numele sau mic ONBSS. Ma declar profund nemultumita de serviciile oferite de aceasta nefericita pomana guvernamentala si doresc ca prin prezenta sa fac publice nedreptatile cauzate din aceasta pricina. In cele ce urmeaza va prezint o desfasurare amanuntita a cercurilor infernale prin care trebuie un student ca mine sa treaca pentru a capata ceea ce prin sudoarea fruntii sale a obtinut.

1. Tabloul intai: Tentatia bursei in strainatate

Dupa cum va este probabil cunoscut, orice student in anul terminal cu rezultate bune si foarte cade in ispita unei burse de studii "afara". Asa ca, intre doua examene si o teza de licenta, pune saua pe computerul familiei si petrece noptile pe Internet in cautarea Sfantului Graal sub forma unei burse la o universitate straina cu mai multa sau mai putina faima. Sanse sunt. Cam una la o suta la bursele intregi care te scapa de taxe, de cheltuieli de casa si masa si-ti mai si umplu chimirul pe deasupra. Umpli formulare, iti scrii de unul singur recomandari care te ridica in slavi, apoi primesti cu tarie refuzuri in scrisori pompoase semnate de functionari de la British Council, Chevening sau Sasakawa. Asa cade saracan de student roman in ispita de a-si parasi patria muma, cu o bursa guvernamentala de la ONBSS. Nici ca stie el/ea ce prilej i s-a dat sa-si cunoasca patria si s-o indrageasca ca sarea-n ochi. Unii stiu de la altii deja cam ce-i pandeste, dar, cum nici Dante nu banuia focurile Infernului, nici pacatosul de student roman nu poate visa chinurile prin care e rasplatit cel cazut in bratele ispitei. Ispita cea mare este vechea viclenie a Necuratului: banul. Bursa guvernamentala ONBSS ofera studentului o suma fixa de cel mult 1.000 de dolari americani, fara deosebire de unde ii e drumul sau de ce fel de bani foloseste tara in care se duce. De va pare curios ca subsemnata s-a dus in Regatul Unit cu bani americani in curs de devalorizare, ziceti ONBSS si pace. Si pe deasupra de va pare si mai curios ca la un curs de master de 12 luni ONBSS-ul a potrivit bani pentru 10 luni, dati din umeri si ziceti ca nebanuite sunt caile guvernarii. Asa porneste studentul pe calea pierzaniei o data ce numele sau apare publicat pe lista damnatilor bursieri. Si pasul il indreapta spre poarta vestita pe care acelasi Dante a citit vorbe cutremuratoare traduse in limba noastra prin initalele ONBSS.

2. Tabloul al doilea: Patimile plecarii

Aici, la poarta Oficiului de Burse din strada..., studentul intalneste personaje de poveste mai ceva ca in numita comedie. Cladirea Oficiului e trista si neagra ca malurile Stixului, iar coridorul pe care studentul ajunge spre a-si astepta randul la intocmirea documentelor de plecare e strajuit de paznici mai fiorosi ca luntrasul infernal. "Ce doriti?" e prima intrebare. "Am venit sa-mi predau dosarul de bursa.", vine raspunsul. La aceste vorbe sau la oricare altele replica ofiterului de paza este "Asteptati!". Cat? Nu-i chip sa afli. Programul lipit pe usa ferecata a biroului secretarial figureaza "Program cu clientii: Marti si Joi 12-14". Dar, in ciuda acestui program, strajerul te intampina cu aceleasi replici: "Nu-i aici", "N-a venit inca", "E la baie/trezorerie/ banca/covrigi" urmate de vesnicul "Asteptati!". Unde? Pai pe coridorul rece si intunecat pe care singura piesa de mobilier este un birou cu sertare, lung, acoperit de ghivece cu flori pe care este interzisa sederea bursierilor. Desigur, biroul d-nei directoare este precedat de o anticamera cu scaune, dar aceasta incapere ramane inaccesibila studentului de rand. In medie, asadar, astepti in picioare cam o jumatate de zi sau mai mult, fara siguranta intrarii in vreunul dintre birourile din fata ta. In aceste locuri mult ravnite sed functionare zeloase al caror crez suprem e sa nu raspunda nicicand la telefon decat pentru convorbiri personale. Acestea, la randul dumnealor, sunt mereu vanate de studenti la fiecare aparitie pe coridor. In general ele se ivesc fulgurant carand cafele, invartind hartii sau doar iesind la o tigarica pe coridor. Cu timpul, le inveti numele si revii la ele cu flori, ciocolata sau cafea boabe, doar-doar le-oi ademeni sa te primeasca in birou. In fine, dupa zile de asteptare, intri, dai o serie de documente, semnezi altele, ti se intocmeste dosarul si esti rechemat la secunde si terte intalniri cu functionarele ONBSS-ului. Ti se da in ultima clipa si un bilet de avion dus-intors pe ruta dorita, care te obliga sa revii dupa 10 luni de la plecare. Curios ca trebuie sa revii la decont in miezul pregatirii tezei de master si totodata inainte de a putea dovedi ca ai terminat cursul intreg, dar iarasi, orice incercare de a lamuri misterele acestei burse este zadarnica.

3. Tabloul al treilea: revenirea in Infern

O data plecat, bursa, desi in scadere din cauza cursului descendent al dolarului, vine in circa trei-patru rate, acoperind in Marea Britanie 75% din taxa de scolarizare perceputa de universitate si lasand spre plata studentului casa, masa precum si orice alte cheltuieli anexe. Noroc ca in Regatul Unit serviciile cu jumatate de norma exista si cu ajutorul lor poti sa platesti spezele nesatisfacute de bursa guvernului roman. Te poti angaja ca barman, chelner, vanzator sau, in cazuri mai nefericite, poti spala vase, mese sau chiar wc-uri. Doar ca banii sunt buni, si alta cale nu prea iti e data din tara muma.
Dupa cele 10 luni de scoala si serviciu, in ajunul terminarii tezei de master, studentul bursier e rechemat in tara la decont. Orice incercare de amanare a acestei absurde date de decont este parata cu gratie de chiar directoarea Oficiului pe motiv ca asta-i legea si ca in cazul nerespectarii ei, studentul va plati penalizari ametitoare.
Iti rezervi avion de intors, faci ore suplimentare pentru a-ti plati biletul si dai bataie cu teza spre a nu ramane de caruta. Ca doar asa-i studentul roman: plin de dragoste de carte si de sarguinta.
Intors in tara pe o perioada de circa o saptamana, prima destinatie a subsemnatei este cunoscuta cladire a ONBSS-ului. Am venit de-acum pregatita cu bunatati cu nume anglo-saxone, doar-doar o inmuia inima functionarelor platite de stat sa-si faca datoria.
Doar ca, dupa 10 luni, esti primit de acelasi ofiter de paza, secondat de o paznica de tipul celor de la penitenciarul de femei. Auzi binecunoscutul: "Asteptati!". De aceasta data, esti privit cu mai multa raceala de conationalii de serviciu la ONBSS. De dai sa te resemnezi, sa-ti scoti o carte si sa te faci comod sezand direct pe pardoseala de ciment, doamna ofiter te admonesteaza cu naduf: "Da' scoala, draga, nu vezi ca incurci lumea?". Degeaba incerci tu sa te strangi mai intr-un colt sau sa iti schimbi pozitia, se pare ca la ONBSS, cei reveniti de "afara" trebuie sa stea in picioare, ca prea au dus-o bine pe acolo.
Daca nu poti citi, incerci alternativa de a vorbi cu vecinii. Dai sa faci un banc, sa faci haz de necaz, doar ca nu merge nici asa. Se mai pare si ca rasul, desi sanatos, e, ca si statul jos, si el rezervat amploaiatilor ONBSS. Tonul cu care esti redus la tacere de Cerbera de paza a mai crescut in volum o data cu adrenalina. Si asa incep ocarile: "Ce, credeti ca daca ati fost in strainatate puteti sa faceti misto de noi?". Studentii se incing si ei si protesteaza ca sunt tinuti in picioare cu orele ca animalele. Balamucul creste intr-atat, incat in final se deschide o usa si o functionara mai noua si mai inimoasa il trimite pe Nea Cutarica, ofiterul de paza, sa aduca scaune pentru oamenii care asteapta. Si, ca prin minune, scaunele de birou tapitate si comode sunt carate afara din anticamera goala pe coridor. Ne asezam si e liniste o vreme. Macar stai jos, iti poti scoate cartea si citi.
Intre timp, apare si cate un student care calca pentru prima oara in cladirea ONBSS. Il recunosti dupa fata senina si mersul indraznet, indreptat tinta spre una din usile de birou. I se spune sa astepte. Nu pricepe. "Am doar o intrebare...". Nu se poate si gata. Studentul nu se resemneaza si, la o clipa de nebagare de seama a strajerilor, apasa o clanta si vara un cap pe usa. Ce act necugetat! Cei doi paznici se reped si-l trag inapoi de umeri ca pe un detinut in tentativa de evadare.
Te uiti impasibil si te bucuri de avantajul experientei, nevrand sa fii in pielea celui violentat. Pe la ora unu si jumatate, dupa o asteptare de numai cinci ore, iti vine randul. Prezinti florile, ciocolata si in fine actele doveditoare ca pana la acel moment ai trecut examenele (cum am spus, rezultatul final nu conteaza de- fel), biletele de calatorie si raportul de activitate. In acesta din urma, ai povestit pe larg ce ai facut, pe unde ai fost, ce ai studiat. Ba chiar poti adauga si activitatile de divertisment pentru a fi sigur ca cineva o sa-ti citeasca macar cateva randuri din ce ai scris. Cum era de asteptat, e pasajul care il atrage pe singurul meu cititor, functionara plictisita care exclama: "Da' te-ai plimbat, nu gluma!". Explici ca in tara nu puteai veni, ca ti se scadea din bursa, si-asa mica, de la buget si ti se pare deja normal sa te scuzi ca te-ai si distrat pe banii proprii.
Cu acestea mai ramane doar sa te duci la facultatea romaneasca ce te-a trimis la bursa si sa-ti oferi in scris serviciile. Vei obtine o scrisoare de refuz binevenita daca vrei sa-ti inchizi dosarul si totodata socotelile cu ONBSS-ul. Doar ca e vara si secretarele sunt in concediu. Las' ca merge mama saraca, ca tot n-are ce face altceva.

Declar aici finalul acestei dari de seama si sper ca prezenta povestire sa arunce o raza de lumina peste incurcatele si intunecatele afaceri ale ONBSS-ului.

Cu multumiri,
Raluca Musat

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22