Pe aceeași temă
Dincolo de surpinderea pe care trebuie că a provocat-o în cancelariile occidentale cu anunțul făcut la începutul săptămânii, anunțul lui Vladimir Putin privind retragerea din Siria trebuie citit în note diferite. La finalul lunii trecute, Secretarul General NATO Stoltenberg se declara îngrijorat de consolidarea prezenței militare ruse în Siria. E greu să credem că liderul de la Kremlin a rezonat, brusc, cu temerile Alianței – descrisă drept un “cancer” de Serghei Narîșkin – și a venit în întâmpinarea Occidentului prin, iată, retragerea trupelor. Cinci luni și jumătate au zburat Suhoiurile ruse de-asupra Siriei, lansând proiectile care, dincolo de versiunea Moscovei, par că se încăpățânau să lovească mai mult în zonele rebelilor anti-Assad decât în fieful Daesh (Statul Islamic). Și atunci? La ce-a folosit toată aventura rusă în Orientul Mijlociu?
În primul rând, manevra a căutat să spargă blocada diplomatică la care a fost supusă Federația după anexarea Crimeei și încurajarea separatismului din Ucraina. Izolată, din ce în ce mai evitată de lideri occidentali cu care, altfel, avea relații bune, Rusia a căutat un foc de artificii pentru a detașa atenția din estul Europei - și așa crispat de noua agresivitate moscovită - și a forța din nou un loc la masa negocierilor. În fapt, dincolo de loviturile Suhoiurilor raportate mai multe și mai eficiente în fiecare zi de către Kremlin, Siria a fost ocazia pentru o sonoră campanie de PR. Brusc, din 30 Septembrie 2015, când rușii au trimis avioanele de luptă pe cerul Orientului Mijlociu, toată lumea vorbea despre ei. Putin era subiect central în presa din Vest, centrele de analiză făceau eforturi pentru a analiza strategia Kremlinului, francezii și germanii începeau să vorbească despre o cooperare punctuală cu Moscova, în ciuda Ucrainei, iar NATO a lansat un vast proces de readaptare la noua arhitectură de securitate post-Crimeea. Dar poate cel mai mult a contat că Putin vorbea din nou cu americanii, de la același nivel. Iată, Rusia juca din nou în liga mare, așa cum și-a dorit încă de la căderea fostei Uniuni Sovietice. Nu conta că din ce în ce mai mulți oficiali ruși apăreau pe listele de sancțiuni ale Europei și Statelor Unite. Washingtonul negocia cu Moscova pentru Siria și asta era important.
În al doilea rând, putem crede că mutarea anunțată de Putin relevă și o oboseală în a întreține noile aventuri militare externe. Susținerea rebeliunii din estul Ucrainei și anexarea Peninsulei Crimeea acum doi ani au costat, și așa, foarte mult bugetul de stat al Federației, dar încă un efort, în Siria, avea să cântărească de două ori mai greu. Probabil de aceea ministrul adjunct al Apărării a anunțat, săptămâna trecută, o tăiere cu 5% a bugetului de resort. Mândria statului rus, pilonul central al imperialismului nou și totuși vechi al Moscovei, armata rusă suferă o lovitură în plin. Ultimii ani au fost foarte buni pentru industria militară rusă. Bugetul apărării a cunoscut creșteri constante, ca parte a încercării regimului Putin de a recupera cursa tehnologică, cursă în care Moscova a rămas în urmă în fața Vestului. Decizia de a tăia acum din bugetul apărării, potrivit ministrului adjunct Tatiana Sevțova, arată că nici măcar forțele armate, piesă centrală în arhitectura statului rus, nu au fost ocolite de dificultățile economice cu care Federația se confruntă, pe fondul căderii prețului la petrol și al sancțiunilor occidentale.
Două zile mai târziu de la acel anunț, apărea o nouă informație, relevantă în context: Uniunea Europeană a decis să extindă regimul de sancțiuni la adresa Kremlinului, pe fondul crizei din Ucraina. Lista va fi prelungită cu șase luni și îi include, printre alții, pe vicepremierul Rusiei Dmitri Rogozin, consilierul președintelui Putin Serghei Glaziev și cel care e considerat propagandistul șef al Kremlinului, Dmitri Kiseliov. Entitățile vizate de sancțiuni includ mai multe companii din Crimeea și separatiști din estul Ucrainei susținuți de Moscova.
Dar cât de confortabil se mai simte regimul Putin în plan intern? Excelent, potrivit sondajelor de opinie publicate constant de diferite institute – toate deținute de statul rus –, cu cifre de încredere oscilând între 70 și 80%. Dar asta nu maschează paranoia care continuă să caracterizeze establishmentul rus. Probabil de aceea Putin a ordonat, recent, FSB (serviciul intern de securitate, fostul KGB) să manifeste vigilență față de posibile ingerințe din afara granițelor în treburile interne ale țării. Vă sună cunoscut? Poate fi o simplă manifestare de autoritate în fața șefilor fostei infame poliții politice sovietice. Dar la fel de bine poate și o manifestare de teamă pe care Vladimir Putin, la rândul său fost KGB-ist, o are în contextul alegerilor parlamentare din această toamnă, față de o “toamnă rusească”, pe modelul primăverilor arabe.
În rest, rușii nu lasă multe rezultate notabile în Siria. Țara a pus pauză războiului care macină de ani de zile pentru a încerca negocieri de pace. Un acord de încetare a focului se dovedește fragil, iar opțiunile nu sunt multe. ONU chiar a subliniat că nu există un alt plan B pentru Siria, decât reluarea unui conflict chiar mai violent decât până acum. Assad continuă să se prezinte drept un salvator istoric pentru sirieni, iar rușii repun Suhoiurile în hangare pentru a-și concentra atenția pe Ucraina și în interiorul granițelor, acolo unde vor continua asasinatele politice, declarațiile agresive la adresa “partenerilor” occidentali și clamarea Moscovei ca o nouă Romă, apărătoare a creștinismului în fața decadenței Vestului și a pericolului islamist.
