De același autor
În România „ştirea“ a fost aruncată pe piaţă în septembrie 2010 de agenţia naţională de ştiri, Agerpres, care anunţa cu titluri mari că europenii s-ar putea confrunta cu o iarnă cum nu s-a mai pomenit de o mie de ani. Motivul ar fi, conform experţilor polonezi invocaţi de Agerpres, reducerea vitezei curentului nord-atlantic Gulfstream, care îşi pierde treptat puterea de a încălzi continentul european, iar ca urmare îl lasă pradă frigului şi îngheţului.
De la Agerpres, ştirea a trecut cu uşurinţă în mass-media autohtone: Adevărul îşi convingea cititorii că urmează o „epocă glaciară“, realitatea.net cita fără nicio suspiciune agenţia naţională, portalul HotNews atribuia prin octombrie trecut exclusiv Rusiei venirea „Epocii de gheaţă“, citând ca sursă www.rt.com, iar agenţia NewsIn venea cu înflorituri din bătrâni pe aceeaşi temă sub titlul Şoarecii meteorologi vestesc iarnă grea. La rândul lor, televiziunile şi posturile de radio româneşti locale şi naţionale au tratat cu înfrigurare subiectul în principalele emisiuni informative. Ştirea a făcut epocă, în pofida prognozelor meteorologice transmise de Administraţia Naţională de Meteorologie, care contraziceau constant posibilitatea unei noi ere glaciare. Însuşi şeful ANM anunţa la începutul lui noiembrie că atât în România, cât şi pe continent va fi o iarnă normală, fără temperaturi excesive.
Nici vecinii unguri şi bulgari sau presa occidentală n-au scăpat de epidemia transmisă pe Internet şi au tratat cu maximă seriozitate ştirea, considerând-o de larg interes public. Pe lângă variabile, au rămas câteva elemente constante cam peste tot: atribuirea informaţiei unor „cercetători“ polonezi al căror nume nu este menţionat, explicaţiile cu slăbirea Gulfstreamului, referinţa temperaturilor extreme la ultimul mileniu.
Cum se explică absenţa scepticismului rezonabil la atât de mulţi jurnalişti de pretutindeni, cum de nu le-a părut suspectă comparaţia cu temperaturile unui întreg mileniu şi cum de nu s-au interesat cine deţine preţioasa arhivă a temperaturilor pe ultima mie de ani? Dacă ar fi verificat, atât cât îi stă în putinţă jurnalistului, ar fi aflat că ştirea a pornit de pe un site din Rusia, MigNews, că nu există niciun cercetător polonez care să fi lansat teoria cu Gulfstreamul, că ideea vine de la un italian şugubăţ care a lansat pe un site ce găzduieşte ciudăţenii o teorie proprie, în răspărul celor care propovăduiesc încălzirea globală.
Există o explicaţie a circuitului rapid al ştirii despre iarna năprasnică în mass-media: uşurinţa şi viteza cu care se poate accede la informaţie de pe Internet, la care se adaugă atitudinea pozitivă a publicului internaut faţă de ştirile transmise astfel.
Jurnaliştii îşi aleg sursele după autoritatea şi credibilitatea lor, după impact şi importanţă, dar şi mânaţi de climatul opiniei. Dacă publicul înghite – îşi va fi zicând jurnalistul grăbit să predea materialul şi să nu rămână mai prejos, să nu „piardă“ valoroasa ştire –, atunci să i-o dăm. Fără să facă minimala verificare şi chiar fără să se gândească la consecinţe, fiindcă ştirea despre cea mai înspăimântătoare iarnă poate duce la reacţii comerciale, oamenii îşi cumpără haine groase, companiile şi autorităţile fac rezerve de combustibil etc., jurnalistul îşi simte apărată reputaţia tocmai prin larga ei circulaţie, prin faptul că a dat-o toată presa din ţară sau din Europa. Acest circuit vicios face ca Internetul să fie tot mai puţin locul de unde să obţinem informaţii sigure.
Noroc că mai există locuri unde practica verificării din surse independente a jurnalismului clasic de ştiri funcţionează: în plin avânt al ştirii despre iarna grea, un ziar francez punea un sănătos semn de întrebare la finele titlului, Evenimentul zilei titra în 10 octombrie Iarna grea, o gogoaşă, explicând că nimic din teoriile citate nu se susţine, iar ziarul Gândul făcea praf toată conspiraţia luând în serios prognozele ANM, verificate de-acum pe propria piele. //
Citeste si despre: mass-media, jurnalisti, deontologie, public, circuit.
