2025, an rău pentru presă și pentru democrație

Centrul de resurse pentru participare publică, Centrul pentru inovare publică, Activewatch, precum și contributori ca Asociația pentru Tehnologie și Internet, Expert Forum și Greenpeace România au analizat diverse aspecte ale democrației din România. Integritatea procesului electoral, transparența instituțiilor, restrângerea unor drepturi, ca dreptul la liberă întrunire și dreptul la liberă exprimare, starea justiției și provocările mediului digital au fost examinate prin grila standardelor europene.

Libertății presei i se acordă o atenție specială, fiindcă fără presă liberă nu există democrație, cum sublinia și Kaja Kallas, vicepreședinta Comisiei Europene într-un discurs susținut în 3 mai – Ziua Mondială a Libertății Presei. Uniunea Europeană accentuează anul acesta necesitatea protejării jurnaliștilor din zonele de conflict, dar și a jurnalistelor, mai expuse abuzului online, precum și obligația statelor de a implementa măsurile de prevenire a hărțuirii și intimidării presei prin metode judiciare de tip SLAPP. Termenul de transpunere a Directivei (UE) 2024/1069 anti-SLAPP este 7 mai 2026, dar nici România și, din păcate, nici alte state europene nu-l vor respecta. Raportul despre starea democrației românești consemnează, cu titlul „Milioane de euro solicitate unor redacții și jurnaliști de președintele unei organizații”, cazul de hărțuire a rețelei Presshub și a jurnaliștilor săi.

Raportul Starea democrației 2025 este concret, consemnând cazurile emblematice pentru mediul dificil în care lucrează azi jurnaliștii din România. Felul ostil în care instituțiile, incluzând cabinetul primului-ministru, ministerele, consiliile locale și județene, unii primari etc., întâmpină solicitările legitime ale jurnaliștilor în baza Legii 544/2001 a accesului la informația publică, atinge dreptul cetățenilor de a fi informați.

Ministrul Energiei, azi demisionar, Bogdan Ivan, primarul Constanței, Vergil Chițac, sau primarul Vâlcei au refuzat furnizarea de informații sau au jignit de-a dreptul jurnaliștii. Victor Ilie a fost urmărit cu mandat DNA în timpul unei investigații.

Cele mai cunoscute acțiuni de discreditare și de hărțuire sunt legate de numele Emiliei Șercan, cu o operațiune de compromat orchestrată de fostul pesedist Cristian Rizea, precum și hărțuiri prin presa plătită de PSD pentru a fi dezvăluit plagiatul ministrului Justiției. Andreea Pocotilă și Mihai Voinea, autorii investigației Justiția capturată de la Recorder, au fost acuzați de președinta Curții de Apel București și de CSM de „incitare publică împotriva ordinii constituționale”, la fel ca Georgescu și Potra.

Manifestările și declarațiile agresive ale liderilor unor partide ca AUR, POT, SOS și PSD împotriva unor jurnaliști au devenit emblematice pentru contextul tensionat al presei.

Implementarea documentului UE Digital Services Act în România „rămâne incertă, iar aplicarea haotică, îndeosebi în perioada electorală, când tensiunile sunt la cote maxime... Mai mult, instituțiile nu cooperează suficient și adesea s-a constatat aplicarea neconformă sau răstălmăciri ale prevederilor, inclusiv în perioadele sensibile ale campaniilor politice”, subliniază analiza.

Raportul include și câteva argumente pentru un optimism moderat: registrul pentru transparentizarea intereselor, legea antifemicid, realizarea instrumentului digital E-consultare, unele măsuri privitoare la protecția mediului.

Apărut în 3 mai 2026, Indexul organizației Reporteri fără Frontiere descrie o situație îngrijorătoare pe anul precedent, fiindcă mai mult de jumătate din mass-media mapamondului lucrează în condiții grele sau foarte grave. România a coborât pe poziția 49 față de 55, din 180 de țări, totuși e surclasată cu mult de Republica Moldova, aflată pe locul 31. Încrederea în presă este și în 2025 în scădere, nici 30% din public nu creditează mass-media din România, față de peste 70% din public în Irlanda, 69% în Finlanda sau în jur de 60% în Estonia, Norvegia, Danemarca și Suedia.

Lipsa transparenței în finanțarea presei de către partidele politice este un motiv serios de neîncredere, iar conduita toxică a unor televiziuni „de știri”, posturi de radio sau publicații online românești ilustrează fenomenul presei captive politic.

Asociația Europeană a Jurnaliștilor a semnalat zilele acestea un apel semnat de șapte organizații de presă din Turcia, situată pe locul 163 din 180 de țări în Indexul Libertății Presei, prin care se cere eliberarea jurnaliștilor din închisori, încetarea practicilor de intimidare și înlăturarea reglementărilor care restrâng libertatea presei.