De același autor
Limbajul de mahala practicat de Realitatea Plus și de România TV a ajuns la cote fierbinți. Anca Alexandrescu, această șoșoacă infiltrată în presă, și Victor Ciutacu, un performer al mitocăniei în direct, se tăvălesc de o bună bucată de vreme în mocirla politicii, fiind mânați de interese divergente. Ei se bat pe cadavrele unor foști sau viitori candidați, pe care au misia de a-i promova cu orice preț. Cum însă despre onoare profesională nu poate fi vorba aici, prețul nu-i mare. Cine plătește un preț nemeritat de ridicat este publicul, care asistă la cele mai grețoase episoade, fiind adeseori stimulat să reproducă acest comportament toxic în lumea reală.
De când s-a democratizat și diversificat internetul, Ion Cristoiu abuzează de libertatea de exprimare prezentându-se neobosit pe toate căile și canalele. Ceea ce pe blogul său se cheamă Cristoiu TV este formula hilară pe care o practică mai tot omul neinstruit pe TikTok: se așază în fața unei camere (pe telefon, pe laptop, nu contează) și spune vrute și nevrute. Asta face și Cristoiu, cunoscut și sub numele de cod „Coroiu”, păstrat în arhivele CNSAS de când a fost descoperit ca turnător al Securității. Cristoiu/Coroiu pretinde și azi să i se spună „maestre”, însă vârsta nu e suficientă pentru a acoperi ceva ce ar trebui să fie ținută profesională, etică și onoare. Astea, dacă le-a avut, le-a pierdut în nenumăratele schimbări de atitudine de la dreapta la stânga și invers, de-a lungul anilor. Acum stă în fața unei camere de luat vederi și toarnă prostii incoerente. Totuși, nu uită să facă pe judecătorul, arătând cu degetul către „sorosiști” sau „tefeliști”, fără argumente.
Consternant este ce anume laudă Cristoiu: cele mai joase figuri rătăcite prin presa de azi, de la Alexandreasca-Marș TV! la Turcescu-acoperitul descoperit și alte figuri similare, fiindcă au avut „curajul, rezistența și eroismul” de a-l susține pe „cetățeanul Călin Georgescu” în lupta cu „sistemul”. Devenit un trist anti-model, Cristoiu ar trebui să-și privească o singură dată aparițiile, critic și cu bun simț, poate s-ar replia un pic pentru a se salva de ridicol.
Deși vedem cât de ușor sar pârleazul unii jurnaliști impregnați politic de pe o parte pe alta, iar cazul Antenei 3 este cel mai convingător exemplu, există în presa românească și jurnaliști care își conservă principiile și respectă normele profesionale. Societatea Timișoara, care tocmai a aniversat 35 de ani de la citirea Proclamației din balconul Operei, conferă anual premiul „Oscar Berger” unor jurnaliști „pentru profesionalism și atitudine civică”. Recent, premiul l-au primit Ioana Ene Dogioiu, Senior Editor la Spotmedia, și Florin Negruțiu, de la Republica și Digi24. De-a lungul timpului au fost premiați Sabina Fati, Cristian Pantazi, Ramona Ursu, Daniela Rațiu, Liviu Avram, Andreea Pora, Melania Cincea, Rise Project, Recorder etc.
Iată câteva argumente:
Jurnalistă incisivă, Ioana Ene Dogioiu a avut în cei peste 30 de ani de presă practicată la TVR, ziare.com, Radio Total, Realitatea TV, Europa FM și chiar Radio Timișoara, la începutul carierei, mai multe bătălii de dat, unele lăsate cu învățăminte și răni. „Negociem orice, dar nu negociem principii”, enunță pe pagina sa editorială și adaugă câteva cuvinte despre cât de efemeră este materia cu care lucrăm noi, jurnaliștii. Absolventă de facultate de Drept, timișoreanca Ioana Ene Dogioiu e cu îndreptățire atentă la aspectele juridice ale întâmplărilor bizare sau confuze pe care le trăim azi.
Brașoveanul Florin Negruțiu, poposit în presa bucureșteană, și-a făcut ucenicia la ziare, la Curentul, la Gândul, unde a fost redactor-șef. Cu precădere pe domeniul politic. Are simțul cuvântului just, cum șade bine unui absolvent de litere, dar și simțul umorului, ironia bine plasată, în contextul unei bine formate gândiri critice. Televiziunea i-a ascuțit elocința, capacitatea de a ținti la fix, puțini politicieni contemporani au scăpat de privirea necruțătoare ațintită de după ochelarii de Minion. Pe cât de serios face jurnalism, pe atât este Negruțiu de ludic: pe pagina sa de FB tronează poza unui african „negruțios” și foarte încruntat.
Premiul pentru jurnalism, botezat cu numele lui Oscar Berger, sufletul ziarului Timișoara atunci când era un ziar cu suflet și linie editorială anticomunistă, nu caută doar jurnaliști cu condei, ci mai mult de atât: oameni cu atitudine, capabili să lumineze și să inspire.
Comentarii 0