Antisoroșismul trumpist și amplificarea urii în România

Fără să fie complet nou, fenomenul conspiraționist legat de numele miliardarului american George Soros a prins un nou avânt odată cu propaganda MAGA în SUA și cu ascensiunea mișcărilor extremiste de dreapta în Europa. În România, cele patru rânduri de alegeri din 2024 au suflat în pânzele anti-soroșismului odată cu campania toxică pro-Georgescu, derulată pe zeci de mii de conturi TikTok și pe alte rețele sociale.

Oportunismul caracteristic politicienilor români face ca discursurile multora să dezvolte mesaje agresive pentru a explica disfuncțiile din societate prin dușmanul colectiv imaginar Soros&sorosiștii. S-a întâmplat și la alegerile din 2016, însă ecoul este mult amplificat în prezent. ActiveWatch a colectat cele mai vehemente afirmații și a făcut o analiză sub titlul Soros ad portas! Din nou, o aluzie la citatul latin „Hannibal ante portas”, semnalând un pericol iminent, așa cum apropierea lui Hannibal cu elefanții lui de porțile Romei a răspândit groază în 218 î.Hr.

Analiza subliniază cât de gravă este ascensiunea discursului anti-soroșist în România, unde circulă liste negre de „sorosiști”, prezentați în mod conspirativ ca agenți ai unei rețele globale care ar submina valorile tradiționale, democrația și suveranitatea națională. Gravitatea decurge nu doar din amplificarea discursului urii, ci și din caracterul echivoc al termenului de „soroșist”, care poate să însemne orice: ong-ist, activist, jurnalist, simplu cetățean pus la zid, cu impact asupra siguranței personale și a climatului democratic.

În raportul ActiveWatch, „sorosiștii” sunt portretizați în discursul public ostil printr-o varietate de termeni ofensatori, demonizatori și conspiraționiști, care pot fi grupați în insulte și etichete jignitoare ca „javră soroșistă”, „slugi”, „nenorociți”, „putori”, „paraziți ordinari”, „trădători de neam și țară”, „lachei”, „mercenari”, „scursuri jidovite” sau, în termeni de demonizare religioasă, ca „discipolii lui Satan/Soroș”, „javre sataniste”, „hoardele lui Satan”. În multe cazuri, „sorosiștii” sunt etichetați cu o terminologie dezumanizantă ca „gândaci de bucătărie”, „șobolani”, „păduchi”, sau ca rețele infernale care promovează o politică bolnavă de genul „sistem cameleonic”, „haită”, „trompete ale sistemului”, „manipulatori ai maselor”, „păpuși ale globalismului”, „progresiști neomarxiști”, „globaliști”, „woke” etc. Pe acest fond, au crescut antisemitismul și homofobia.

Discursul nu este deloc marginal. În urmă cu doar o lună, premierul Marcel Ciolacu „demasca” într-un interviu rețeaua Soros: „De 20 de ani, multe dintre campaniile împotriva PSD au fost sprijinite financiar din afara țării, inclusiv prin rețeaua Soros”. Aurel Pavelescu, președintele PNȚCD, sau George Simion, liderul AUR, au difuzat aceleași conspirații: „Sunt ordine străine pentru deturnarea alegerilor. Rețeaua Soros are deja un candidat”, susținea Simion, în martie 2025. Partidul Republican român cere interzicerea „rețelei Soros” în România. Presa a intensificat atacurile la „sorosiști” prin Realitatea Plus TV, grupul Gold, ActiveNews, RTV, publicații online ortodoxe etc., cu contribuția entuziastă a unor propagandiști ca Anca Alexandrescu, Tucă, Gușă, Cristache, Sorina Matei, Turcescu, Cristoiu, care se mira pe Cristoiu TV „De ce cuibul ăsta de șobolani nu se poate sparge, de ce e ținut, acești șobolani, șoricei sunt ținuți și nu pleacă”.

Studiul ActiveWatch atrage atenția că discursul anti-soroșist se bazează pe stereotipuri, instigări și demonizare, având efecte grave asupra democrației, libertății de exprimare și siguranței individuale. „Nimeni nu scapă, până la ultimul... Nu va fi cutremur în România, ci cataclism major. Toți vor plăti. Asta e. A venit momentul. A început!”, amenința Gelu Vișan, fost politician, la Realitatea TV. Amenințările s-au extins pe rețelele sociale sub anonimat: „te calc cu mașina”, „pușcărie pentru agenții Soros”, se afirmă.

Există soluții legale pentru a opri acest fenomen înfricoșător? Răspunsul legal e esențial pentru a trasa limite clare între libertatea de exprimare și instigarea la ură sau violență.

În România, există mai multe prevederi legale care pot fi folosite pentru a frâna acest fenomen. Codul Penal, Art. 369 – Incitarea la ură sau discriminare, Legea nr. 157/2018 privind combaterea antisemitismului, Legea nr. 62/2018 privind combaterea discursului instigator la ură, Legea Audiovizualului (Legea 504/2002) și Codul Audiovizual, recent extins și la apariții video pe rețele sociale, Legea nr. 217/2015 (legea anti-legionară), Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse, precum și reglementările europene aplicabile României ca Directiva UE privind egalitatea de tratament (2000/43/CE) și Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, care la art. 21 interzice orice formă de discriminare. Problema este că aplicarea legii este înceată și ezitantă. //