Câinelui de pază i s-au tocit dinții online

Ce ne facem cu calitatea jurnalismului digital? Dar cu etica profesiei de jurnalist, căreia îi dispare, sub ochii noștri, identitatea consacrată? – se întreabă analiștii media.

Într-o postare recentă pe site-ul New York Review, Michael Massing se întreabă cât de bun este jurnalismul digital, ce beneficii și ce prejudicii aduce. The New York Times tocmai a pus pe liber 100 din cei mai vechi ziariști și edi­to­rialiști ai săi, iar Washington Post, du­pă o supremație de durată pe piața presei po­li­tice, riscă să fie depășit în au­diență de Po­litico, o pu­bli­ca­ție online năs­cută din spuma mării digitale. Nici te­le­vi­ziu­ni­le americane NBC, ABC, NPR etc. nu se mai simt sigure na­vigând în apele lor tradiționale. Digitalul re­pre­zintă „o ruptură creativă, dar cu manifestări oribile pe termen scurt“, precizează analistul Ken Doctor într-un interviu. Atenția tuturor se îndreaptă spre înnoirea tehnologică și adap­tarea la aceasta, businessul media face efor­turi să investească în echipamente și softuri, pentru a profita de avantajele vitezei și au­dienței globale a informației circulate pe In­ternet. Simplificarea producției și distribuția instantanee a știrilor dă speranțe noului gen de business la pro­fituri mari în viitor, mai ales că piața online se află în creștere. În Europa, de exemplu, pu­blicitatea online a crescut cu 11,6%, la peste 30 de miliarde de euro în 2014, față de anul precedent, conform IAB Eu­rope. Ce ne facem, totuși, cu calitatea jur­na­lismului digital? Dar cu etica profesiei de jur­nalist, căreia îi di­s­pare, sub ochii noștri, iden­titatea consacrată? – se în­treabă analiștii media. Dean Starkman de la Uni­versitatea Columbia sesizează un risc imi­nent: înlocuirea jur­na­lis­mu­lui responsabil, prac­ticat de profesioniști, cu jur­na­lis­mul accesibil, unde ori­ci­ne poa­­te produce și dis­tribui con­ținut media. De ce este considerată un risc aceas­tă deschidere? Fiindcă, spune profesorul Starkman, diferența de abordare a temelor jurnalistice va reduce la tăcere câi­nele de pază al societății, odată cu dispariția investigației și a spiritului critic ca­re țineau stan­dardul presei tradiționale. Cum este posibil ca mass-media să fie oarbe și surde la criza băncilor, la marile fraude de pe Wall Street, de ce câinele de pază n-a lă­trat? Jur­nalismul accesibil instaurat de digi­ta­lizare în­seamnă produs jurnalistic rapid, scurt, can­ti­tativ, din surse de elită, cu unghiuri con­ven­ționale, orientat spre investitor/patron și spre piață. Jurnalismul responsabil, care a ins­talat în conștiința publică imaginea de watch­dog, își justifică existența prin interesul și bi­ne­le public, propunând unghiuri neortodoxe, une­ori din surse disidente, care necesită timp lung de prelucrare, dar oferă material jur­na­listic de calitate, respectând principii etice, des­­tinat publicului de masă. „Fără respon­sa­bilitate, jurnalismul este lipsit de punct, cen­tru și finalitate“, spune Starkman.

Îngrijorările globale legate de soarta mass-me­dia au temei. Fie și The Huffington Post, cea mai populară publicație online, cu 100 de mi­li­oane de vizitatori unici pe lună (Pew Research Center), își pune problema unei schimbări crea­tive, după 10 ani de succes. Nu mai este suficientă agregarea de știri din surse diverse, e nevoie de conținut original, de știri neuzate, de investigație. The Huffington Post, ca și alte publicații deștepte, și-a constituit propria agen­ție de știri, incluzând echipe de investigație in­dependente. Cu astfel de măsuri, jurnalismul digital are șanse să crească în calitate, dar în­că nu sunt înlăturate impedimente de alt or­din. Devenit „consumator“, publicul dorește acces imediat și nelimitat. Numărul smart­phone-urilor depășește azi două miliarde pe planetă, iar deținătorii unui telefon mobil conectat îl consultă în medie de o sută de ori pe zi. Conținutul preluat pe Internet circulă li­ber, motoarele de căutare iau în stăpânire informația, iar avantajele traficului se simt în buzunarele Google, Facebook etc. Încercările unor publicații online de a impune taxe pen­tru preluarea unor articole, news sau inter­viuri au eșuat. Concernul german VG Media a dat Google în judecată în 2014 pentru „ciu­pi­rea“ unor articole produse de cele 12 edituri deținute, încercând să impună o convenție de plată, dar a renunțat repede din cauza „forței copleșitoare de piață a Google“. Grupuri de lobby media spaniole au reușit temporar să im­pună prin lege plata link-urilor, dar situația financiară a publicațiilor online din Spania nu s-a ameliorat.

Semnalele au avut însă impact. Giganții Goo­gle și Facebook și-au regândit poziția și au imaginat proiecte de colaborare generos fi­nan­țate. Google a lansat Digital News Initiative pentru jurnalism online de calitate în Europa, cu un buget de 150 milioane de euro, aso­ciin­du-și opt mari publicații europene: Frank­fur­ter Allgemeine Zeitung (FAZ), Die Zeit, Fi­nan­cial Times, The Guardian, Les Echos, El País, La Stampa, NRC Media, ca și asociațiile Eu­ro­pean Journalism Centre, Global Editors Net­work și International News Media Association. Managementul Facebook negociază cu câteva companii media ca The New York Times, Buzz­Feed, National Geographic găzduirea pe plat­forma sa, pentru un acces mai rapid la con­ținutul online al acestora.