De același autor
După ce a trecut pâș-pâș de Senat, Legea privind promovarea demnității umane și a toleranței față de diferențele de grup, pe scurt, „Legea defăimării sociale“, inițiată de pesedistul Liviu Dragnea, a intrat la comisii în Camera Deputaților.
Criticată de societatea civilă pentru concepția juridic ineptă, dar și pentru potențiale efecte negative asupra libertăților cetățenești, mai ales asupra libertății de exprimare, „Legea defăimării sociale“ s-a dus înainte fără să bage de seamă mormăielile civice. Organizațiile media de notorietate au transmis parlamentarilor observații pertinente, arătând că legea conține prevederi deja existente în legislația românească, care au generat și instituții cum este Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării sau Departamentul pentru egalitate de șanse din guvern. Noile coduri conțin articole detaliate pentru apărarea dreptului la demnitate, inclusiv după moarte. La ce i-ar mai trebui condamnatului penal Dragnea încă o lege, și încă împotriva „defăimării sociale“? Juriștii ONG-urilor opinează că suplimentul de protecție vizează partidele sau asocierile de tip mafiot, care nu mai pot fi criticate ca grup. Încă din definiția defăimării sociale extensia este vizibilă: „fapta sau afirmația prin care o persoană este pusă în situație de inferioritate pe temeiul apartenenței sale la un anumit grup social“, adică, acea „categorie de persoane care se disting din punct de vedere social prin una sau mai multe trăsături de gen, vârstă, rasă, religie, origine etnică, limbă maternă, tradiții culturale, apartenență politică, orientare sexuală, origine socială, avere, dizabilități, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA“. De exemplu, afirmația difuzată în mass-media sau pe rețelele sociale că PSD ar reprezenta un „partid al penalilor“ sau exprimarea „parlament al corupților“ va fi considerată defăimare socială și ar putea fi sancționată cu amenzi penale de până la 60.000 lei. Este inadmisibil ca încă o lege, pe lângă atâtea altele, să arunce în spațiul justiției definiții neclare, formulări ambigue care permit abuzuri și protejează „grupuri sociale“ incerte. Legea lui Dragnea, cu atât mai perfidă, cu cât invocă modele europene, face parte din strategia de autoprotecție a parlamentarilor și politicienilor împotriva cărora au ieșit recent zeci de mii de oameni cerând integritate. Ca de obicei, modelului i se ia carcasa și se umple cu un conținut cu sens schimbat. Dintr-o lege care în alte democrații apără principiul nediscriminării și al bunei conviețuiri, varianta românească s-ar adăuga la șirul de privilegii pe care politicienii noștri și l-au fabricat. Convenția Organizațiilor de Media, întrunită la Sinaia între 19 și 22 noiembrie 2015, a reflectat asupra consecințelor acestei legi și a decis să își trimită reprezentanții la lucrările din comisii, pentru a reitera observațiile transmise deja, degeaba, Senatului. COM crede că o astfel de lege este redundantă și nu ar fi necesară, dar, dacă ea ar trece de Camera decizională, ar trebui drastic amendată.
La întrunirea de la Sinaia, organizațiile de media din COM au elaborat, la inițiativa ActiveWatch și a CJI, o analiză a relatărilor din mass-media a cazului Colectiv. Cele mai grave încălcări ale normelor etice au fost relevate, împreună cu unele recomandări care trimit la respectarea Codului Deontologic Unificat și la consultarea Ghidului de bune practici pentru mediatizarea situațiilor traumatice. Iată constatările: imagini cu puternic impact emoțional neblurate de la locul incendiului, cu persoane afectate sau decedate; accentul pe elementele morbide, pe durerea rudelor, într-o notă lipsită de respect și de empatie față de suferințele celor implicați; verdicte și judecăți de valoare care au pus într-o lumină proastă fie victimele și apropiații acestora, fie persoane sau instituții care au contribuit la operațiunile de salvare, fără verificarea informației și consultarea părților implicate sau acuzate; prezentarea funeraliilor victimelor incendiului cu încălcarea recomandărilor CNA; promovarea în spațiul public a unor speculații morbide, fără bază factuală (de exemplu, „Numărul morților este mult mai mare, dar e ascuns“); exploatarea laturii senzaționale a tragediei. Conduita nedeontologică a mass-media lasă, la rându-i, răni adânci.
