De același autor
Presa a relatat abundent despre retragerea premiului acordat de Societatea Timișoara lui Robert Turcescu în urmă cu ani, când acesta se prezenta ca un jurnalist incisiv și dedicat meseriei.
Premiul purtând numele scriitoarei și disidentei timișorene Alexandra Indrieș a fost instituit pentru a-i onora pe cei care au contribuit „la dezvoltarea spiritului civic, la promovarea principiilor democrației și ale statului de drept în România”. Scriitori, activiști civici, jurnaliști au primit de-a lungul timpului acest premiu.
Retragerea unui premiu echivalează cu o disociere de acțiunile laureatului, aflate în contradicție majoră cu scopul premiului. Nu e vorba de simple nepotriviri sau de idei polemice. Societatea Timișoara a explicat în comunicatul dat publicității de ce îi retrage lui Turcescu premiul: „Participarea domnului Turcescu la nunta liderului AUR a fost un neașteptat și dezamăgitor prilej de a constata că domnul Turcescu și-a exprimat, implicit și explicit, simpatii pentru un lider extremist și o formațiune politică extremistă, aflați la antipodul valorilor promovate de Societatea Timișoara”. Punctul 4 al Proclamației de la Timișoara consacră respingerea naționalismului pentru a face loc spiritului „toleranței și respectului reciproc, singurele principii care vor domni în viitoarea casă a Europei”.
Robert Turcescu a răspuns pe Facebook, minimalizând pe de o parte premiul și Societatea Timișoara („Faptul că îmi retrag mie acel premiu e insignifiant: nu l-am râvnit, nu l-am cerut...”), pe de altă parte victimizându-se ca unul care a participat la nunta unui cetățean român, veche cunoștință, întâmplător lider de partid. Dincolo de ofensele adresate organizației calificând gestul retragerii ca „sminteală” și „pistol cu apă”, Robert Turcescu a încercat să întoarcă sensul sancțiunii morale pe care a primit-o inventând cinic o țintă falsă: Societatea Timișoara, ale cărei principii sunt înscrise în Proclamația de la Timișoara, ar fi un pericol pentru democrație fiindcă îndeamnă astfel la alcătuirea de „liste negre”. „Ardeți cărțile scrise de autori care au avut sau au simpatii neconforme cu Minunata Lume Nouă! Și, mai ales, aveți grijă la ce nuntă/botez/cununie civilă sau chiar înmormântare mergeți!”, scrie cu sarcasm Turcescu în susținerea liderului AUR, același George Simion care lua cu asalt Parlamentul și Primăria Timișoara, resuscitând viziunea brutal-extremistă a lui Zelea-Codreanu.
Ce nu pricepe Turcescu se poate explica în câteva cuvinte. Cel mai clar a spus-o Vasile Popovici, coautor al Proclamației de la Timișoara: „A susține că suntem la egală distanță față de toți și de toate nu e în spiritul Societății Timișoara. Aici se înșală nu numai Turcescu, ci și alții ca el, fiindcă argumentul acesta e folosit de toți cei care își închipuie ca poți fi membru al Societății Timișoara și amic cu Simion. Societatea Timișoara nu e la egală distanță față de cei ce au tras și de cei ce au fost luați la țintă, nu e la egală distanță față de Rusia și de Ucraina, față de Occident și de dușmanii lui, față de comunism și liberalism. Am ales întotdeauna între una și alta”. Undeva, într-un colț al istoriei postdecembriste, Societatea Timișoara rămâne un loc stabil al principiilor ferme, în apărarea acelor idei și valori care au animat mulțimile în 1989. Libertatea și democrația permit opțiuni diverse. Unde nu există jaloane morale solide, apar liber-schimbismul, traseismul, slugăreala politică, șmechereala, mercenariatul jurnalistic și alte fenomene care subminează încrederea oamenilor în societate. În pozele făcute la nunta de propagandă naționalistă îl vedem pe Robert Turcescu asociat cu personaje iremediabil compromise, ca Dan Diaconescu, Victor Ciutacu și Mirel Palada. Vladimir Tismăneanu sublinia în aceste zile ale deșănțatei propagande putiniste că „în absenţa clarităţii morale, spiritul democraţiei se sufocă”. Și adăuga că „opusul clarităţii morale e paralizia simţului realităţii, igrasia amorală”. Turcescu a ratat examenul de conștiință odată cu statutul său din ce în ce mai confuz: jurnalist acționat de mai multe butoane de comandă, politician eșuat, din nou în rol de jurnalist gata de orice pentru audiență. Cine vrea să fie „și, și” sfârșește a fi „nici, nici”. //
