De același autor
Anul trecut în toamnă, avocatul Remus Borza, administratorul judiciar al companiei Hidroelectrica, având la activ o condamnare de un an cu suspendare pentru conflict de interese, știa deja că TVR va intra în insolvență și că va fi preferatul decidenților politici pentru a o lichida. Cu falsă modestie, confirma în septembrie pe Antena 3 că a fost întrebat încă din 2014 și ar accepta pentru că îi plac provocările, dar că „trebuie să vrea și Grivei“. Adică, traducem noi, decidenții politici care au în mână puterea și abuzează de peste două decenii de mediile publice, cum au chef. Între timp, „Grivei“ a luat o hotărâre printr-un rar consens politico-parlamentar, sub bagheta magică a președintelui Senatului, desemnându-l acum, la mijloc de martie 2016, tocmai pe Remus Borza ca viitor administrator al falimentarei televiziuni publice, cum aflăm de pe economica.net. Ca să fie convingător, d-l Borza a început să comenteze, cu aer de specialist, condiția mediilor publice, oferind cifre comparative care trădează înțelegerea vagă pe care o are în privința rostului mediilor publice. El zice că sunt prea mulți 2.500 de oameni în TVR și dă exemplul PRO TV, care are 500 de angajați, dar nu pare să știe care este structura trustului MediaPro, cu zeci de firme satelit prin care se scurgeau banii în diverse buzunare, fapt care a și dus la arestări și procese penale grave. De altfel, ca administrator „salvator“ la Hidroelectrica, a făcut el însuși sute de concedieri declarate ulterior neconstituționale. Cam asta ar face și la TVR. Preia apoi stereotipurile cu ratingurile slabe, cu SRR, radioul public, prezentat ca un succes, ceea ce e complet fals. Vehiculează cuvinte mari, ca „reformă“, „performanță managerială“, „purgatoriul insolvenței“, „interes național“. Locvacele avocat a mai făcut o afirmație frapantă: că l-a susținut pe Stelian Tănase la președinția TVR. Interesant! Cine și-ar imagina că trebuie să te ai bine cu Borza pentru a ajunge șeful Televiziunii publice?
Una peste alta, la fel ca și susținătorii săi politici, care i-ar asigura un contract bunicel acum, când cel cu Hidroelectrica e pe terminate, d-l Borza nu se pricepe, dar se bagă. Și domnia sa, la fel cu Tăriceanu-ALDE, Dragnea-PSD, Știrbu-PNL etc., crede că TVR și Hidroelectrica sunt tot un drac și trebuie tratate la fel. Dovadă stă o declarație publică a lui Călin Popescu Tăriceanu care indică ignoranța și lipsa de interes a politicienilor față de situația agravată a TVR, ajunsă la o datorie de peste 150 milioane de euro, din care 70% la stat. Președintele Senatului a comandat pe repede-înainte, viteză dragă politicienilor când e vorba să se spele pe mâini de responsabilitate, o modificare legislativă care face posibilă insolvența și a dat termen pentru alegerea unui nou Consiliu de Administrație, care ar trebui să se rezume la „la supravegherea politicii editoriale, administratorul judiciar fiind cel care face conducerea economică a societății“. Legea 41/1994 interzice însă ingerințe în politica editorială și garantează autonomia și independența editorială. Consiliul de Administraţie nu are treabă cu sectorul editorial. A amintit aceste prevederi și Valentin Jucan, membru CNA. Politicienii însă ignoră legea, votată de ei, tratând TVR nu ca pe o instituție media, ci ca pe o firmă din care se pot trage foloase diverse: electorale și de business. Suspicioșii se tem că sunt vizate terenuri și active bine situate, ca studioul din str. Molière, terenuri din Calea Dorobanți și altele, de mult plănuite unor profitori prieteni cu politica. Cât despre proiectul lansat de PSD prin Georgică Severin, Clubul Român de Presă, înviat subit, observă că nu conține „nicio prevedere de natură economico-financiară care să producă rezultatul declarat: redresarea economică a TVR“. MediaSind cere parlamentului scoaterea TVR de pe taraba intereselor politice, solicitându-i „să împiedice această iniţiativă, insolvența, păguboasă pentru întreaga societate românească, şi să asigure cadrul legal pentru depolitizarea TVR, numind în Consiliul de Administraţie o echipă de profesionişti neangrenaţi politic“. Desigur, ceva trebuie făcut, dar mefiența în măsurile politice luate „pe repede-înainte“ este justificată, fiindcă falimentul TVR reprezintă, în fapt, „falimentul clasei politice“ (Ion Moraru, MediaSind). Nu se poate nega scăderea audienței, cheltuielile supradimensionate, existența unor clienți politici care și-au asigurat rubedeniile, angajându-le fară condiții de competență la TVR. Astfel, în ani, numărul angajaților s-a dublat. Servituțile politice sunt cele mai vinovate, iar managementul a fost stabilit cu precădere pe criterii de afiliere. Se vede și acum - TVR Cluj a păstrat până azi în grilă o emisiune dedicată unui om politic din conducerea PNL care a făcut țara de râs: Andrei Marga. La rândul său, când era în funcții, a oferit privilegii realizatorilor și șefilor acestora. Iar asta se numește corupție. Ce e de făcut? Soluția corectă ar fi depolitizare, ștergerea datoriilor istorice, concursuri netrucate pentru a asigura competența, transparență decizională și respectarea statutului de instituție media cu misiune publică. Trist e că în TVR masa critică pare imposibilă.