Chicoteli cu şi fără Turcescu

Deşi dezavantajos aşezat în grila canalului B1 TV, talk-show-ul lui Robert Turcescu rebotezat Sub semnul întrebării după aruncarea lestului, încă dă semne că rostul acestui gen atât de frecventat de telespectatorul român n-a fost abandonat. Subiectele sunt de actualitate, întrebările adesea pertinente şi sentimentul final este că afli câte ceva nou sau pricepi ceva despre îmbârligatele situaţii de pe la noi. Fiind un gen autoreferenţial, contează în talk-show charisma moderatorului, notorietatea invitaţilor care produc un „eveniment“ mediatic din vorbe, un spectacol al discursului intim, inteligibil pentru o mare majoritate.

Eva Illouz se întreabă într-o cercetare dedicată talk-show-ului de tip american ce anume îl face atât de popular, ce segment al imaginarului contemporan captează şi ce valori culturale implică. Răspunsul este că audienţa talk-show-ului la televiziune are legătură cu profunda schimbare a relaţiilor de familie din modernitatea târzie, cu dezbaterea informală de care membrii familiei şi, prin extensie, membrii societăţii au nevoie pentru a înţelege ce se întâmplă în jurul lor cu mijlocirea televiziunii, un mediu „parasocial“, cum îl numeşte Livingstone. Naturaleţea dialogului, colocvialitatea dau impresia accesibilităţii şi, într-o oarecare măsură, a posibilei participări.

Place unui anumit public confruntarea aprinsă, băşcălia, datul din gură, înjurătura, adică acele ingrediente refuzate de raţiune care fac ca OTV să existe şi să tropăie acum şi în politică, care explică inexplicabila invitare a lui Becali sau a lui Vadim în emisiuni care se termină cu împroşcarea, la propriu şi la figurat, a jurnaliştilor. Publicului alfabetizat, sătul de uşa cortului şi deopotrivă de abordările partizane ale unor canale, nu-i rămâne decât să se refugieze către dezbaterile mai serioase, printre care şi emisiunea lui Turcescu. Când, ce să vezi? Pe un subiect complex, cum este războiul aflat în toi dintre cei doi „manageri“ recenţi ai Realităţii TV, Sebastian Ghiţă şi Elan Schwartzenberg, care spune multe despre căile obscure ale presei româ­neşti, emisiunea cade în anecdotic şi se termină într-o hăhăială generală. Andrei Gheorghe şi Liviu Mihaiu, invitaţi în studio, fac băşcău de Sebastian Ghiţă, prezent pe telefon ca să dea explicaţii, se distrează contagios, molipsindu-l şi pe Cosmin Guşă, aflat pe fir (el nu uită totuşi să îi aducă un elogiu prietenului său, Sorin Ovidiu Vântu).

Îl molipsesc şi pe moderator, fără şansă ca telespectatorul să priceapă de ce este Ghiţă ciuca bătăilor, cine are dreptate şi cum se va rezolva legal situaţia celor de la Realitatea TV disputaţi acum între doi presupuşi stăpâni, însă rămaşi fără salarii. Despre conflictul etic al participanţilor la chicoteală, cândva combatanţi în oastea de strânsură a lui SOV, nici nu mai amintim.

Foarte bine dispuşi s-au arătat şi jurnaliştii Bogdan Ficeac şi Alecu Racoviceanu în emisiunea Actual, comentând intervenţia Andreei Vass la organizaţia de femei din PDL. N-au ezitat să o facă „blondă“ şi să chicotească bărbăteşte în spatele ecranului, în loc să taxeze cu argumente convingătoare discursul ironic al consilierei. Şi aici moderatorii s-au dovedit inerţi, zâmbind complice, fiindcă aşa dă bine. Nu pledăm pentru dezbateri posace şi în niciun caz pentru genul parşiv al lui Striblea din emisiunea Ultima oră (Realitatea TV), unde chicotelile sunt livrate periodic de Corina Drăgotescu. Preferabile sunt seriozitatea de elevă cu temele făcute a Ramonei Avramescu (TVR) şi decenţa Laurei Chiriac în realizarea emisiunii Deschide lumea (Realitatea TV), printre rarii moderatori de talk-show care solicită civilitate interlocutorilor şi nu riscă să intre în jocul uneori strident, alteori nejustificat de batjocoritor al unor invitaţi.

P.S. Continuă la B1 TV noul format tembel de imagine inventat de regizori de emisie nepricepuţi, special pentru talk-show: pe 2/3 din ecran imagini neutre de ilustrare şi pe 1/3 invitatul în studio, din care se vede numai un fragment, o ureche, un nas, o ceafă, cu puţin noroc, sânii moderatoarei. //