De același autor
Chiar dacă nu exclusiv, degradarea jurnalismului, limbajul vulgar, călcarea în picioare a eticii, predominanţa senzaţionalismului, lipsa de echilibru politic în televiziune intră în responsabilitatea CNA.
Deşi pare a fi luat recent o decizie eroică prin întreruperea timp de 10 minute a emisiei Antenei 1 pentru un grav prejudiciu adus dreptului la intimitate şi imagine al lui Emil Boc, Consiliul Naţional al Audiovizualului se dezvăluie ca o instituţie structural viciată de influenţe politice care întunecă dreapta judecată impusă de lege. O conferinţă de presă a 4 membri din CNA confirmă starea de conflict moral ce domină deciziile sale. Contaminat de răzbelul dintre putere şi opoziţie, Consiliul a devenit de o vreme un câmp de luptă politică (ceea ce nu îi este îngăduit de lege) sub aparenţa protejării armoniei audiovizualului românesc. Cu ochii pe orologiul politic, se pot inventa reguli neconsemnate în Legea audiovizualului sau în reglementări (s-a putut astfel amâna arbitrar decizia privitoare la noile injurii lansate de Gâdea pe Antena 3), se pot da zeci de somaţii şi amenzile cele mai indulgente unor posturi TV care recidivează zilnic, se poate aplica dublul standard, pentru unii mumă, pentru alţii ciumă, cum se sublinia în conferinţa de presă, riscându-se pierderea rostului CNA de garant al interesului public şi al jocului corect pe piaţa audiovizuală.
O cercetare asupra indicatorilor autonomiei şi eficienţei autorităţilor de reglementare a audiovizualului din UE, efectuată de mai multe universităţi europene şi publicată în 2011 sub genericul INDIREG, arată că orice autoritate se defineşte ca autonomă atunci când este independentă faţă de politicieni şi faţă de interese private, când are autonomie organizaţională, incluzând-o pe cea financiară, şi când emite judecăţi imparţiale care îi conferă autoritate, echilibru, credibilitate, pe baza unei legi bune şi corect aplicate. CNA este o instituţie cu buget de stat de aproximativ 2 milioane de euro anual aprobat de parlament, cu dotare şi personal proprii (aproximativ 140 de angajaţi), funcţionează pe baza Legii audiovizualului şi a Codului Audiovizual, lege pusă în acord cu reglementările europene şi este învestit cu puterea de a monitoriza, de a emite decizii, recomandări, instrucţiuni, de a aproba licenţierea şi sancţionarea radiodifuzorilor. Autoritatea de reglementare românească are aşadar legislaţie, bani, specialişti, mijloace, însă duce lipsă acută de independenţă politică.
Cei 11 membri în rang de demnitari publici sunt trimişi în CNA prin votul parlamentului cu mandat de 6 ani de partidele din spectrul parlamentar, de guvern şi preşedinţie, fără să li se ceară competenţe specifice şi fără condiţionări exigente în privinţa misiunii lor. Cel puţin 6 dintre cei 11 au fost înregimentaţi politic înainte de a intra în CNA. Raportat la configuraţia politică de acum, votul se decide între 5 membri trimişi de actualul USL, 1 membru rămas de la PRM, 1 membru PDL, 1 UDMR şi 2 trimişi de preşedinţie. Rămâne prea des la integritatea membrilor Consiliului cum impun legea, cum îşi ascultă conştiinţa, fiindcă, dacă ascultă comanda politică ori servesc alte interese, nu sunt uşor de taxat legal. Surprinzător, îl vedem pe Răsvan Popescu, preşedintele Consiliului, luând apărarea Trustului Intact alături de Christian Mititelu, fost şef al redacţiei româneşti a BBC, şi votând cu îngăduinţă dezechilibre majore în dezbaterea politică şi chiar ororile difuzate de OTV, nesancţionate pe măsura gravităţii. Aparenţele înşală: deşi amenzile sunt numeroase, extrasele din procesele verbale ale şedinţelor arată că în mod constant „se trage“ pentru sancţiunea cea mai blândă când e vorba de Antene sau de Realitatea TV, iar propunerile de amenzi mari sunt sistematic respinse în numele „libertăţii de exprimare“, criteriu uitat când vin la rând televiziuni mai puţin agreate.
Chiar şi 10.000 lei amendă, adică de 20 de ori mai puţin decât amenda maximă de 200.000 lei, pentru limbaj injurios i s-a părut mult preşedintelui CNA, care a votat contra, când Mircea Badea îl făcea pe un ziarist „bou“, „tâmpit“, „dobitoc“ şi „cretin“, urându-i să facă un „atac cerebral“. Nici Gâdea nu este la prima abatere: el împarte generos în timpul emisiunii insulte ca „măgar“, „nesimţit“, „dobitoc“, „mahalagioaică“. Şi nu li se întâmplă mare lucru. Nici pentru mistificare, minciună, manipulare sau mai mult, instigare la violenţă, practicate pe scară largă, deşi corifeii antenişti se autovictimizează ca din gură de şarpe la orice pişcătură. De aici şi până la intimidarea acelor membri CNA care nu le cântă în strună, pasul a fost deja făcut. „Demersurile Antena 3 din ultima vreme sunt mai toate în scopuri politice. E o naivitate să credem că sunt scopuri feciorelnic scoase din spaţiul politic“, spunea Dan Grigore, membru al CNA, la conferinţa de presă, adăugând că „justificarea postului este că aceste demersuri sunt nobile pentru că servesc ceva nobil, opoziţia... Faptul că opoziţia nu se delimitează de acest demers (...) mi se pare lucrul cel mai periculos - lipsa de delimitare a unor lideri politici, care funcţionează actualmente în opoziţie, faţă de aceste demersuri. Antena 3 face acest demers pseudo-jurnalistic derapând tot timpul de la cele mai elementare norme - dreptul omului la imagine, la demnitate, nu doar al omului care apare la televizor, ci şi al celui care priveşte“.
Chiar dacă nu exclusiv, degradarea jurnalismului, limbajul vulgar, călcarea în picioare a eticii, predominanţa senzaţionalismului, lipsa de echilibru politic în televiziune intră în responsabilitatea CNA. Percepţia unui organism politizat, şovăielnic, părtinitor, incapabil să pună ordine nu e de bun augur pentru reputaţia „unicei autorităţi de reglementare în domeniul programelor audiovizuale“, aşa cum se defineşte. //
