De același autor
Piața Victoriei. Insistența cu care diverși membri ai PSD și ALDE au prevestit violențe la demonstrația diasporei induce o întemeiată suspiciune, sporită de afirmația ministrului de interne că nu existau informații de pe teren care să justifice o asemenea mobilizare. Imaginea externă rezultată din bătălia dintre forțe militare supradimensionate și cetățeni cu mâinile goale este de țară în curs de „erdoganizare” sub conducerea unei mafii de partid, cu Dragnea ales Naș. Nu e întâmplător faptul că un număr mare de reporteri români și străini a căzut victimă nu atât învălmășelii create de dispozitivele cam haotice ale jandarmilor, cât unei ostilități induse de politica dușmănoasă față de presa critică a PSD și ALDE, flancate de UDMR și de o parte din grupul minorităților. O ilustrare scandaloasă este episodul relatat de Silviu Matei, fotoreporter al agenției Agerpres:„Și pe noi, cei de la presă, ne-au luat la șuturi, așa fără motiv, doar pentru că ne aflam acolo ca să ne facem meseria. Unul cu care m-am certat pentru că am vrut să fac o faptă bună, adică să ridic un trepied de tv care căzuse pe jos, m-a luat la șuturi și voia să dea cu scutul, dar și cu bastonul în mine, deși îi spuneam ce vreau să fac și îi arătam și legitimația de presă în același timp. Știti ce mi-a spus… Că “mă p**ș pe legitimația ta… Menționez că stăteam în zona rezervată presei, acolo unde erau carele de tv”. Nici Cristian Ștefănescu, corespondent Deutsche Welle, n-a avut parte de un tratament mai bun când a prezentat legitimația de jurnalist. Replica jandarmului a venit o dată cu ghiontul:„Ia mai lăsați-mă cu presa!”. Iar Ioana Moldovan, fotojurnalistă la Documentaria.ro a primit un jet de gaze în față și o înjurătură revoltătoare:„Și ce voiai, să te f*t? Proasta dracu’, cine te-a pus să vii să faci poze?”.
Atât de grijulii cu imaginea țărișoarei pe care au făcut-o de râs pe tot globul într-un an și jumătate de guvernare, cârmuitorii au reușit să primească într-o singură zi admonestări aspre de la premierul austriac, alarmat de agresarea echipei de la ORF, cameramanul Robert Reinprecht și reporterul Ernst Gelegs, o săpuneală de toată frumusețea în Le Figaro care declara că nu Polonia sau Ungaria, ci România este „bolnavul Europei”, precum și o notă prostă de la Washington Post care atrăgea atenția că 400 de răniți la un miting „reprezintă o cifră șocantă pentru o țară care este membră a Uniunii Europene și a NATO”. Jurnaliștilor agresați menționați mai sus, cărora li se adaugă Robert Mihăilescu-Hotnews, echipa DIGI 24- Cristian Popa și Cristian Ban, Vlad Ursulean-Casa Jurnalistului, Grigore Cartianu, Nora Dincă-Realitatea TV ș.a. le-au luat apărarea mai multe organizații media ca AZIR și AEJ (Nu bateți jurnaliștii!), ActiveWatch și RsF (Agresarea jurnaliștilor este un obicei al mafiei, incompatibil cu Jandarmeria unei țări europene), MediaSind și FIJ (FIJ condamnă atacurile forţelor de ordine asupra jurnaliştilor din România), Clubul de Presă austriac, purtătorul de cuvânt de la Deutsche Welle („sunt dovezi suficiente de pe video și de la martori oculari că poliția a atacat deliberat jurnaliștii în timpul protestelor masive anticorupție de vineri”). Centrul pentru Jurnalism Independent amintește că UNESCO cheamă statele membre „să informeze și să pregătească forțele armate și de poliție pentru a respecta și promova siguranța jurnaliștilor în situații de risc și a se asigura că jurnaliștii pot lucra în deplină siguranță pe teritoriul lor”.
Mărturiile colectate de CJI confirmă că guvernanții sunt porniți să pună bocancul instituțiilor statului - Jandarmerie, Poliție, ANAF, Curtea de Conturi etc.- pe grumazul presei independente. Atacurile recente la companii de presă nesubordonate PSD (Realitatea TV, RCS-RDS/DIGI), prin gura unuia dintre condamnații penal ai garniturii de partid, Darius Vâlcov, arată că Dragnea și Tăriceanu visează o lume de potăi mediatice ca RTV, Antenele, DC News, Evenimentul zilei, Cotidianul, care să schelălăie la ușa stăpânului. Oare de ce echipa Antenei 3 nu s-a plâns nici de usturimi, nici de vânătăi în seara de 10 august? Fiindcă se urcaseră la timp tocmai la et.VI sau VII al unui bloc din Piața Victoriei, cum declara Adrian Ursu în timpul unui servil interviu cu Carmen Dan. Foarte precauți băieții! RTV și Antena 3, spune Valentin Jucan, membru CNA, „au jucat un rol extrem de important în toată schema premeditării violențelor”. În consecință, acesta cere o discuție în ședința Consiliului Național al Audiovizualului, pentru a analiza următoarele aspecte:
„Timp de mai bine de două săptămâni, gradual, cele două posturi au pregătit scena, care, în opinia mea, avea două ținte de atins: a) demonizarea, ridiculizarea românilor din diaspora și b) agravarea tensiunilor sociale. Mai întâi s-a apelat la diverși vectori de imagine, cea mai stridentă apariție fiind a doamnei Pippidi, cea care s-a grăbit să descrie diaspora ca fiind formată din nesimțiți și nespălați. Pe aceleași două televiziuni, reprezentanții PSD-ALDE desconsiderau, calomniau românii din diaspora, fără ca moderatorii emisiunilor să aibă vreo reacție. Zilnic, publicului Antena3 - RomâniaTV i se vorbea despre niște români care vor să dea jos guvernul, care vin din străinătate cu bani mânjiți, care vor să distrugă “țărișoara”. Politicieni second-hand, preoți închipuiți, analiști politici obscuri au produs minciuni zile întregi. Spre final, au apărut adevărații manipulatori, Ciuvică, Gâdea, Badea, Ciutacu, Bogdan Chireac, ultimul fiind și cel mai grobian în afirmațiile pe care le-a susținut în după-amiaza și seara de vineri, 10 august. În zilele de 7, 8, 9 și 10 august, cele două posturi au început să difuzeze îngrijorările politicienilor de vârf, în frunte cu Liviu Dragnea, cel care “spera” la vârf de maximă audiență să nu existe violențe. Trei zile la rând, cele două posturi au vorbit despre posibilitatea ca la protest să fie violențe, au analizat și acestea scenarii care toate duceau numai spre violențe, au difuzat intervenții cu personaje necunoscute care, la rândul lor, proferau violențe. Iar violențele s-au produs, chiar după ce Antena3 a dat pe surse faptul că spre piață se îndreaptă membri ai galeriilor de fotbal. Era obligatoriu ca demobilizarea să fie una totală prin intermediul celor două televiziuni, să se instituie frica de a ieși în piață și, mai ales, de a ușura explicațiile jandarmeriei pentru acțiunile în forță. Dacă analizați imaginile difuzate la de posturi, veți vedea că majoritatea acestora sunt focusate pe momentele în care existau altercații între jandarmi și provocatori. Tot aceste două televiziuni erau mereu primele care primeau “pe surse” fel de fel de informații alarmiste, chiar și de la jandarmerie. Au mers până într-acolo încât aproape au anunțat un caz fatal - referindu-se la femeia jandarm rănită. Practic, tandemul de minciună și promovare a fricii a fost extrem de echilibrat între cele două posturi”(https://www.facebook.com/notes/valentin-alexandru-jucan/cna/).
Comic în aceste zile triste este că pe site-ul Ministerului Afacerilor Interne se găsesc ample manuale de comunicare cu presa, ghiduri de bune practici, formulare și sfaturi excelente pentru o relație decentă cu jurnaliștii. De exemplu:„Serviciul (de comunicare) stabileşte şi permanentizează relaţii constructive cu reprezentanţii mass-media, bazate pe principiile echidistanţei şi transparenţei, sprijinind jurnaliştii în activitatea de documentare cu date şi informaţii”. În practică jandarmii din structura M.A.I. au stabilit pe teren autentice relații „constructive”cu presa:„I-am strigat că sunt ziarist și am ridicat mâinile deasupra capului, cu legitimația care se afla la gât ridicată în aer. Bărbatul m-a tras în mijlocul jandarmilor cărora le-a spus: ‘Luați-l și pe ăsta’. Unul dintre jandarmi m-a lovit cu pumnul și m-a împins în spatele cordonului în timp ce un alt jandarm mi-a mai dat un picior în spate. I-am cerut să îmi dea telefonul înapoi, spunându-le din nou că sunt ziarist. Un jandarm m-a înjurat și m-a lovit cu piciorul. În acest timp, un alt jandarm zdrobea de asfalt telefonul meu”(Robert Mihăilescu, Hotnews). Un Ghid de comunicare de peste 70 de pagini indică riguros conduita instituțională în relația cu mass-media:„Consideraţi că toţi jurnaliştii vă sunt oaspeţi de marcă; Nu faceţi diferenţe între jurnalişti” iar în situații de criză „Aranjaţi ca jurnaliştii să aibă acces la faţa locului/scena crizei, acolo unde este cazul (de exemplu, locul unui accident grav). Ocupaţi-vă de nevoile tehnice ale presei. Ţineţi evidenţa reporterilor care au sunat ... Menţineţi permanent relaţii de încredere cu presa”. Emoționant! Jandarmii au urmat bunele practici, au facilitat accesul jurnaliștilor și s-au „ocupat” de nevoile tehnice ale presei, cam așa:„Ca să fie clar: jurnaliștii nu au fost agresați “la grămadă” pe 10 august, ci au fost atacați pentru a distruge probele video. Jandarmii au sărit pe mine de trei ori, mai ales când filmam bătaia turiștilor israelieni. De fiecare dată au țintit camera: au tras de mobil, m-au îmbrâncit, m-au amenințat să opresc live-ul și au ridicat pulanul, dar am scăpat că m-am enervat și făceam scandal” (Vlad Ursulean, Casa jurnalistului). Ceea ce guvernanții retrograzi uită, este că ne găsim într-o epocă a conexiunii cibernetice, a tehnologiilor moderne, a Internetului și a rețelelor sociale, că în piețele protestelor de oriunde, din Asia, până în Africa, Europa, America și Australia se găsesc milioane de telefoane mobile care captează istoria în timp real, realizând o imensă arhivă a secvențelor de timp prezent în imagini foto și video. Acestă arhivă este gardianul adevărului, a exprimării libere și inamicul tuturor „statelor paralele” inventate.
