De același autor
Adrian Sobaru va părăsi România, luând cu sine, evident, tricolorul.
În decembrie 2010, un electrician din TVR, pe nume Sobaru, a făcut un gest disperat care a fost ulterior folosit în campanii antiguvernamentale furibunde: s-a aruncat din lojă în cap, drept în sala parlamentului, unde premierul Boc îşi ţinea discursul. După cercetările poliţiei, incidentul a fost clasat, fiind calificat ca „accident în afara muncii“. De îndată – chiar înainte ca bietul om să iasă din spital – Antenele, Realitatea TV şi alte medii furioase pe regimul Boc-Băsescu s-au grăbit să îl ridice în slăvi transformându-l în erou naţional. Fără simţul ridicolului, presa l-a numit pe Sobaru „un Lech Walesa“ al românilor (pe ideea că şi polonezul a fost electrician) sau un adevărat „Ana a lui Manole“, capabil să se jertfească pentru binele patriei. Presa europeană şi cea americană s-au minunat de aşa întâmplare: „Lucruri nebune din parlamentele din estul Europei“, titra New York Magazine, în vreme ce Euronews relata despre gestul disperat al unui tată căruia guvernul i-a tăiat indemnizaţia pentru copilul bolnav.
Scăpat, slavă Domnului, cu răni uşoare, Sobaru a devenit pentru un timp invitatul predilect al studiourilor amintite, pentru a ilustra nefericirea populară. Ratingurile au atins cerul, astfel că emisiunea Sinteza zilei a Antenei 3 raporta un share între 3,3 şi 5 la ediţia cu el. Subiect candid al unei duble manipulări, personajul a fost dirijat spre convingerea că este adulat de mase şi că nu trebuie decât să candideze pentru a fi condus pe braţe în parlament. Ceea ce a şi făcut, candidând în 9 decembrie 2012 ca independent pentru un loc de deputat în Colegiul 5 din Bucureşti. Pe site-ul de campanie, deasupra unui cont bancar şi sub un slogan ortografiat aproximativ „Şi chiar îmi Pasă!“, era menţionat, cu acelaşi aer naiv, că „Adrian Sobaru speră ca prin intermediul acestui site, pe care va fi afişat un cont bancar, va putea strânge fondurile necesare pentru a-şi putea desfăşura campania electorală, o campanie foarte modestă însă pentru un om simplu ca el va însemna mult“. Sumele nu s-au adunat, iar candidatura n-a ieşit. De data aceasta însă, nici Antenele, nici alte medii nu s-au dat cu fundul de pământ indignate de electoratul nerecunoscător. Încet, cazul Sobaru a fost uitat şi îngropat.
Pagina de Media notează că „ulterior, în urma evaluărilor din TVR din decembrie 2012, Sobaru a primit un punctaj extrem de mic (42,66 puncte) şi nu a mai depus contestaţie. El nu s-a aflat însă nici pe lista cazurilor sociale, dar nici pe cea a disponibilizaţilor“. Cum n-a lipsit mult să rămână şi fără serviciul de electrician din televiziune, Adrian Sobaru s-a trezit din reverie şi s-a gândit să părăsească România. Aşa a revenit din nou în atenţia presei, cu ajutorul unui editorialist patetic dispus să îl facă din nou martir şi să ceară pentru el monument. O mostră din editorial arată că stilul caţavencian renaşte: „Sobaru, reamintesc celor care fac greşeala de a-l înseria, e unic. La noi şi în lume. Nimeni, cu plata propriei vieţi, nu şi-a asumat un asemenea protest în numele, într-adevăr, a milioane de oameni ca el, năpăstuiţi sau mai năpăstuiţi...“. De data aceasta însă, să vezi drăcie, bumerangul manipulării loveşte unde nu s-ar dori: în guvernul ajuns la putere folosindu-se de credulitatea unor Sobaru. Invitat din nou la Antena 3, Sobaru se lamentează acum că n-a fost ajutat să acceadă la parlament ca învăţătoarea care a făcut greva foamei. Că actualul guvern nu i-a răspuns la scrisori şi solicitări. Că a fost un fraier: „Mă simt vinovat că am crezut“, citează Cotidianul. Aşa că va părăsi România, luând cu sine, evident, tricolorul. Şi diplomele copiilor. Emisiunea din 15 martie 2013 a nevricoasei Dana Grecu, care răsuflă vizibil greu, devine concesivă şi se termină în coadă de peşte: nu se ştie care e destinaţia către care se îndreaptă, scârbit şi demoralizat, Sobaru cu familia. Nici când pleacă. Un aer împăciuitor coboară din reflectoarele agresive ale studioului. Vehemenţa s-a dus, discursul „eroului“ devine teoretic, despre criza moralităţii şi despre cum USL este „condamnat“ să readucă speranţa în România. Hai că a întors-o. Uf! //
