Cum își ispășește presa românească libertatea

Binecuvântarea libertății de exprimare, râvnită pe vremea dictaturii, clamată cu ardoare adolescentină în primii ani ai democrației, s-a dovedit a fi o capcană pentru presa românească. În absența responsabilității, a conștiinței profesionale, a solidarității de breaslă și a bunelor practici democratice, libertatea presei e vorbă goală sau, mai riscant, o acoperire pentru manipulatori și șmecheri.

După 25 de ani, România primește un ca­li^­fi­cativ mediocru, de „presă parțial liberă“, pe locul 84 în clasamentul mondial alcătuit de Freedom House și pe locul 36 (din 42) între țările europene, coborând șap­te trepte, pe locul 52, în cla­samentul realizat de Re­por­teri fără Frontiere. Rapoartele anuale și analizele privind situația mass-media su­ge­rea­ză un sfârșit de lume. „Câi­nele de pază al democrației pare mai timorat ca oricând“, susține Centrul pentru Jur­nalism Independent în studiul Starea sectorului mass-me­dia din România în 2014, bazat pe 120 de ore de interviuri cu jurnaliști, manageri, experți me­dia, profesori din 21 de orașe: „Frica ar fi cuvântul cel mai potrivit. Frica jurnalistului că mâine ar putea să nu mai aibă un loc de muncă, frica de la finalul lunii, când nu știe dacă va primi sa­lariul, frica de patron, de po­liticieni, de au­torități. Frica managerilor care încearcă să su­praviețuiască pe o piață aflată în cădere li­beră și unde regulile jocului con­curențial sunt încălcate adeseori, teama că publicitatea ar putea să dispară, frica de ins­tituțiile statului, care ar putea să vină în orice moment în con­troale prelungite abuziv“. Nu sună deloc în­curajator.

Analiza „la firul ierbii“ scoate la iveală vul­ne­rabilitățile eco­nomice care explică dis­func­țiile pieței, dar și degradarea unei profesii aflate în criză. Scăderea bu­getelor de pu­bli­ci­tate împinge companiile me­dia spre du­bi­oase finanțări po­litice. Dezor­ganizați, slab sindicalizați, dis­puși la com­promisuri, jur­na­liștii s-au ales cu un statut incert, ceea ce a permis in­fes­tarea profesiei de către di­verși propagandiști, agenți politici și ofițeri sub acoperire. Astfel, încrederea publicului s-a erodat, jurnaliștii fiind per­ce­puți, la nivelul opiniei publice, nu ca „lucrând «undeva», ci «pentru cineva», asumându-și necondiționat agenda patronilor lor“, în abandonarea nor­melor etice ale meseriei.

Concomitent cu adâncirea crizei economice, s-a schimbat contextul tehnologic al mass-me­dia pe glob, iar lupta pentru su­pra­viețuire a presei s-a complicat cu efortul de adap­tare. Local, procesul este mult mai vi­zibil: printul este pe care de dispariție odată cu disoluția rețelei de difuzare (tirajele au scă­zut cu 80%, conform BRAT), trecerea în on­line se face greu, cu finanțare minimală, mi­cile televiziuni și radiouri atârnă de auto­ri­tățile locale, în­sușindu-și agenda șefilor ju­dețeni sau mu­ni­cipali, insolvența bate la ușă, iar concedierile curg. Statistica FRJ arată că dacă în 2004 existau 22.000 de angajați le­gali în industria media, în 2010 se pierduseră peste 6.000 de locuri de muncă. Hemoragia a continuat. O constată și Raportul FreeEx - Li­bertatea pre­sei în România 2014-2015. Con­secința? Din serviciul comunității, al in­te­re­su­lui public, presa se transformă în instrumentul altor in­terese: de influență, de presiune, uneori de șantaj. Nici legislația nu favorizează exer­ci­tarea fără constrângeri a jurnalismului. Prea multe obligații pentru companii, prea pu­ține avantaje pentru practicieni. Raportul FreeEx consemnează riguros derapaje, atacuri la li­bertatea presei, presiuni, abdicări etice. Ceva fundamental s-a schimbat în această pe­rioadă intens electorală, a corupției și ins­tru­mentalizării politice: marii moguli media au ajuns în spatele gratiilor, dar statutul presei n-a devenit mai limpede.

„Politizare exce­si­vă“ este o concluzie alar­mantă. Presa pare să-și fi abandonat mi­siunea și pierde sus­ți­nerea publicului, con­cu­rată de surse alter­na­tive generate de expan­siunea Internetului. „Agenda publică este influențată de vocile par­tizane care se răz­boiesc într-o confruntare zgomotoasă, axată în principal pe atacuri la persoană împotriva adversarilor politici sau mediatici. Interesul public și norme pro­fe­sio­nale elementare, pre­cum echidistanța, impar­țialitatea, spiritul cri­tic sunt abandonate și înlocuite de... pro­pa­gandă fățișă în favoarea unor politicieni sau de atacuri violente îm­potriva Justiției. Vocile independente se fac tot mai greu auzite în zgomotul partizan ce domină spațiul me­diatic“, este doar una din­tre observațiile amare ale raportului, care ana­lizează în de­taliu condițiile socio-economice precare ale profesiei, piața, relația cu au­to­ritățile, cadrul juridic, starea mediilor publice, conflictele de muncă ș.a.