Cum l-a împușcat presa pe Adrian Năstase

Presa, prin verificări rezonabile, prin insistența de a afla și de a pune cap la cap informațiile valabile, poate împiedica manipularea și minciuna să se substituie faptelor reale.

În cap, în tâmplă, în gât, în ceafă. Arma tentativei de sinucidere ar fi fost un „pis­tol cu gaz“ (B1 TV), un revolver de 9 mm (Evenimentul Zilei, Realitatea TV ș.a.), o armă de vânătoare (Ziare.com), în fine, un revolver marca Smith & Wesson de calibru 38, informație la care s-au oprit toate me­diile. Asupra locului în­tâmplărilor din seara zilei de 20 iunie n-ar fi fost du­bii, dacă agenția Reuters n-ar fi repetat o neglijență deja intrată în tradiția pre­sei occidentale: la finele relatării se spe­cifica numele capitalei, Budapesta, și al ță­rii, România. Filmul evenimentului a avut versiuni fanteziste și realiste după mo­mentul când a fost reconstituit: din in­for­mațiile parțiale oferite de cei aflați la fața locului, de polițiști, procurori, din supo­zițiile jurnaliștilor masați în poarta reșe­dinței din Zambaccian, din completările cel puțin interesante ale ministrului de In­terne, Ioan Rus. Interesantă a fost ani­ma­ția preparată de Antena 3 (primii care au dat informația la numai 15 minute dis­tanță) pentru a simula desfășurarea inci­dentului: obișnuiți să manipuleze, an­te­niștii îi plasează justificativ dreptaciului Năs­tase revolverul în mâna dreaptă, cu ca­re se împușcă în partea stângă. Re­cons­tituirea oficială zice că acesta, deși drep­taci, a ținut revolverul cu stânga, spre par­tea stângă a gâtului.

Controversate sunt în presa românească numărul împușcăturilor, traiectoria glon­țului sau a gloanțelor, dar mai ales leziu­nile și gravitatea lor. S-a tras un singur foc, s-a auzit o singură împușcătură, s-a găsit un singur glonț, este prima in­for­ma­ție vehiculată, pentru ca, a doua zi, Rea­litatea TV să citeze afirmații ale anche­tatorilor care ar mai fi descoperit două gloanțe în aceeași cameră, dintre care unul înfipt în tocul ușii și tras probabil cu trei zile înainte. Până la expertiză, se plu­tește în vag. Cât despre leziuni și despre starea de sănătate a fostului premier, aici speculațiile continuă să depășească orice abordare anterioară pe teme similare: în me­diile favorabile actualei puteri, An­te­nele, Cotidianul, Jurnalul Național etc. apar descrieri dramatice, te­lenovelistice, cu exa­ge­rarea riscului și a gravității, bine împănate cu tonuri revanșarde și acuzații la adresa fostei puteri și a președintelui. În presa de­favorabilă, minimalizări, sus­piciuni, insinuarea unei înscenări puse la cale din timp. Nimic mai ilustrativ decât acest subiect pentru gradul de politizare și de dispreț pentru factual, pen­tru acuratețea informației, dar și pentru operațiunile reușite de manipulare exe­cutate de politicieni, în complicitate cu lipsa de transparență oficială, asupra unei prese vulnerabile.

Este de înțeles că ziariștii nu pot obține imediat date certe într-un caz aflat sub anchetă, în care se fac expertize, in­ves­tigații etc., dar o informație simplă ar putea fi dată, dacă nu e secret de stat. De ce s-a comunicat din surse medicale des­pre o leziune, ba despre trei răni, ba patru plăgi, s-a descris o stare „stabilă“ după operație, apoi dimpotrivă, despre riscuri majore de infarct și alte nenorociri (vezi diferențele de abordare dintre medicii Lascăr și Brădișteanu și influențele po­liticului în actul medical), dacă nu pentru a aburi opinia publică și a oferi căi de scăpare? Presa, prin verificări rezonabile, prin insistența de a afla și de a pune cap la cap informațiile valabile, poate îm­pie­dica manipularea și minciuna să se sub­stituie faptelor reale. Și mass-media pot examina un caz cu mijloace proprii, jurna­listice, relevând contradicțiile din decla­rațiile publice, obligațiile legale ale ins­tituțiilor implicate, tendințele, aspectele ascunse, din surse bine verificate și re­dactate atent, ca în The Economist, care formulează prudent: „fostul prim-mi­nis­tru a suferit, joi, o operaţie în urma unei aparente tentative de suicid“. Astfel se pot diminua speculațiile, cazul privind si­nuciderea nereușită a lui Năstase fiind comentat ca o simulare, ca un „circ ief­tin“, manipulare, înscenare, diversiune, sau, dimpotrivă, o tragedie. Informațiile culese de jurnaliști s-au dovedit adesea vi­tale, inclusiv pentru anchetatorii pro­fesioniști.

Addenda de jale la TVR: Aplaudăm apă­rarea televiziunii publice în emisiunea Europa mea, realizată de Gabriel Giurgiu pentru TVR1 și TVR Info și difuzată recent. Credem justificată vehemența tonului, după o prea lungă tăcere a profesioniștilor, a jurnaliștilor onești care nu se exprimă public și datorită unor interdicții interne constrictive. Publicul are nevoie să știe cu ce probleme se confruntă canalele publice, ce înseamnă taxa în comparație euro­peană, ce misiune are televiziunea publică față de televiziunea comercială. Ediția a fost plasată inspirat în incinta votului pen­tru reprezentanții salariaților TVR în con­siliul de administrație. Din păcate, rezul­tatul scrutinului intern dă câștig de cauză tendinței retrograde, perdante pentru SRTV: majoritatea a decis, pe lângă lege, pentru un nesalariat, Valentin Nicolau, fost șef larg incriminat de un raport par­lamentar care a dus la demiterea lui. Scoa­terea peste noapte din grilă a emisiunii Prim Plan, realizată de Dan Cristian Tur­turică, fără explicații, precum și votul pe sub masă al parlamentului  pentru un nou Consiliu de Administrație au rămas ne­taxate, iar asta nu se mai poate apăra. Pen­tru cei care mai cred în onestitate, rămân fabulele lui Tudor Călin Zarojanu din Ma­tinalul de luni. //