De același autor
La un sfert de secol după ce românii ieșiți cu miile în stradă în 1989 cereau presă liberă, suntem siliți să vorbim despre libertatea presei în termenii de atunci.
Timorați, jurnaliștii români ezită să dea publicității condițiile precare ale propriei lor libertăți. Sau, pur și simplu, iau ca firesc sclavagismul editorial, mult diferit de subordonarea redacțională, care presupune colaborare cu șefii ierarhici în respectarea acelorași standarde profesionale și etice. Independența editorială a companiilor media este compromisă de fenomene la vedere: politizarea dură, dusă adesea până la transformarea companiei într-un canal de propagandă în beneficiul unui patron angajat în politică (vezi cazul Trustului Intact, a RTV și al multor companii locale) și gradul ridicat de acceptare și resemnare a jurnaliștilor dispuși la compromis în schimbul jobului. Demascarea cenzurii este rară, iar chemarea în instanță a „stăpânului“ abuziv e rarissimă.
Și totuși... Stelian Negrea semnala acum mai bine de trei ani un caz de abuz la Trustul Intact, o combinație de încălcare a libertății de expresie cu șantaj și presiuni succesive asupra sa și asupra familiei. Aflat în negocieri pentru a coordona Departamentul de Investigații al trustului, Negrea și-a dat seama în cele două luni de colaborare că investigațiile la comandă se doreau un serviciu de informații despre adversarii lui Voiculescu, nicidecum unul de anchete jurnalistice în interes public. Mai mult, în contractul de prestări existau clauze abuzive și de-a dreptul periculoase: dacă ar fi încercat să divulge modul infam de lucru sau ar fi criticat patronatul, „prestatorul“, identificat ca „Persoana Cheie“ (curat conspirativ!) ar fi riscat să plătească daune de 100.000 de euro. Iată cum suna una dintre clauze: „Sub sancțiunea de daune interese în valoare egală cu 100.000 euro, în cadrul Termenului Contractului și, ulterior, în perpetuu, Prestatorul, respectiv Persoana Cheie, în mod independent, se obligă să nu discrediteze prin declarații sau orice altă atitudine ori modalitate, individual sau colectiv, persoanele din conducerea actuală sau viitoare a Beneficiarului sau pe Beneficiar ori Afiliații Beneficiarului ori altă companie care face parte generic din «Trustul Intact» sau persoanele din conducerea actuală sau viitoare a acestor companii, în fața angajaților Beneficiarului, a partenerilor de afaceri ai Beneficiarului, a angajaților companiilor respective sau a partenerilor de afaceri ai companiilor respective, în mass-media sau față de orice alți terți şi/sau să nu facă niciun fel de declarații, în formă scrisă sau orală, presei scrise, televiziunilor sau oricăror organizaţii media, de natură să aducă atingere imaginii Beneficiarului sau companiilor menționate mai sus ori conducerii sau angajaţilor ori partenerilor de afaceri ai acestora ori produselor, serviciilor sau politicilor acestora“.
Clauzele se cereau respectate încă trei ani după încheierea contractului. „Prin contract, orice mi-ar fi spus nu puteam să refuz. Mergi la firma cutare, strânge informaţii despre cutare firmă sau cutare om politic care, evident, era de la putere - nu puteam să spun «NU». Te transformau într-un accesoriu la brelocul lor“, declara în 2011 Evenimentului zilei Stelian Negrea. Jurnalistul a refuzat semnarea și, supus amenințărilor, a decis să iasă public. A trimis la CNA o sesizare care n-a avut ecou. În 25 mai 2011, scria într-o scrisoare deschisă către CNA despre avatarurile sale: „M-am trezit cu plângeri penale la Poliţie. Apoi, mi-au sunat foşti prieteni ca să afle orice amănunt posibil scandalos din trecutul meu, mi-au făcut plângeri la Garda Financiară, m-au acţionat în judecată în două procese în care îmi cer, printre multe altele, cel puţin 200.000 de euro drept despăgubiri pentru că am dezvăluit practicile lor murdare. Apoi, mi-au ameninţat soţia oficial că-i iau casa, dacă eu nu le pot plăti despăgubirile iraţionale şi nejustificate pe care le cer. Au mers până acolo încât au avertizat-o să nu cumva să-şi vândă casa pentru că o vor ei“.
Chemarea în judecată a jurnaliștilor de către puternicii zilei este o formă insidioasă și perversă de hărțuire. Tata Felix, jalonat de cohorte de avocați, a dat în judecată companii de media și jurnaliști cu scopul nedeclarat de a-i amuți, printre care Petrișor Obae de la Pagina de media.ro, Reporter virtual sau Casa Jurnalistului. Cazul de șantaj Antena-RCS/RDS, aflat pe rolul justiției, arată că Voiculescu nu se dă în lături de la nimic pentru a scoate bani mulți și influență. Alt mogul de presă afiliat politic, Sebastian Ghiță, care angajează agresiv RTV în propaganda politică, a declarat că atitudinea critică a unor jurnaliști „face rău societății“, declarație consemnată în Raportul FreeEx pe 2013. Sorina Matei a părăsit corabia RTV, uzând de clauza de conștiință, pentru a nu lua parte la deriva etică. Nici televiziunea și radioul public nu sunt străine de acte de cenzură. Însă există destui jurnaliști ai Trustului Intact care o iau mereu pe coajă de la președintele statului, doar fiindcă sunt în slujba trustului, iar dorința unor politicieni de a închide Antena 3 este de notorietate, în contradicție cu Constituția.
Stelian Negrea a reușit să iasă din clinciuri după trei ani de judecată, la care s-a adăugat și o plângere penală pentru înșelăciune, terminată cu NUP. Instanța i-a dat dreptate, arătând prin Sentința 24680/2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, că Trustul Intact nu a făcut dovada încheierii contractului și acceptării clauzelor. Deși sentința nu e definitivă, ea trebuie înțeleasă ca semnal că există soluții legale împotriva sclaviei în presă.
