Despre libertatea presei. Astăzi, cu d-l Rușanu

Uimeşte cât de puţin înţeleg sau cât de puţin îi interesează pe politicieni  mecanismele presei şi responsabilităţile ei.

A trecut și Ziua Mondială a Libertății Presei, s-a consumat în 3 mai la București și cheful tra­dițional, cu premii care par de șagă, dar nu-s, s-a lansat și Raportul FreeEx, însă si­tua­țiu­nea continuă să fie al­bas­tră. Atentatele politicienilor la autonomia jurnalistului și a instituțiilor presei rămân la ordinea zilei, mai ales de când s-a acreditat mass-me­dia de propagandă, merce­na­riatul cu coroniță, jurnalismul de bălăcărit adversari politici. Într-o vreme, televiziunea pu­blică era ținta favorită a cri­ticilor pentru subordonarea față de putere, însă ea a fost detronată de Antenele-Felix și de Realitatea TV-Vântu, care au demonstrat cum trebuie să arate o adevărată obediență și care este profilul jurnalistului-preș la pi­cioa­rele stăpânului. Acesta este, de altfel, modelul visat de oamenii politici din România, pe care încearcă să-l impună ba unii, ba alții, după cum prind puterea. Nu mai departe, ca pre­lu­diu la celebrarea libertății presei, senatorul Dan Radu Rușanu, simțindu-se deja pe cai mari, s-a răstit la un moderator de la TVR Info, pentru că avea un singur invitat în stu­dio pentru a comenta, în calitate de analist nea­filiat, ultimele evoluții de pe scena poli­tică.

Ceea ce uimește în general este cât de puțin înțeleg sau cât de puțin îi interesează pe po­liticieni mecanismele pre­sei și responsabilitățile ei, deși sunt ombilical legați de ea. Invocând CNA pentru „deze­chiblibru“, fiindcă nu-i convenea opinia invitatului, d-l Rușanu a judecat interviul de opinie după o regulă ina­dec­vată, care se aplică mai ales atunci când sunt invitați politicieni, pentru a asigura echi­librul mediatic între putere și opoziție. Ero­na­tă este și credința celor mai mulți politicieni și cetățeni că doar mediile publice au obligații în asigurarea echilibrului, a eticii jurnalistice, a bunelor practici, mediile comerciale dan­sând după cum le cântă mogulul. Fals, fals, fals! Doctorul de la stat și doctorul de la pri­vat sunt tot doctori și respectă Jurământul lui Hypocrat. Și la jurnaliști e la fel.

Dar în amenințarea senatorului, totodată și vice­președinte de partid, se întrevede logica abuzivă a tuturor forțelor politice care s-au perindat la putere: Televiziunea Română e sluga noastră, măturăm pe jos cu toți cei care nu se supun. Legea de organizare și func­ționare a SRTV și SRR a permis politizarea televiziunii și radiolului public până la forme deșănțate, încât au fost numiți președinți-directori direct din funcții de partid (vezi cazul Sassu, secretar general al PSD la ora nu­mirii), iar în Consiliile de Administrație au intrat de obicei (foști) membri de partid, an­ga­jați cu arme și bagaje în campanii electorale, dar și în bifarea agendelor personale, cu as­pecte flagrante de conflict de interese nesanc­ționate. Unii jurnaliști și canale s-au aliniat, ca­zurile Marinei Almășan, al Rodicăi Culcer sau al TVR Internațional, care a dat-o pe odă, ajungând studii de caz în Raportul FreeEx. Mecanismul de preluare a SRTV și a SRR este căderea Raportului anual, una dintre vul­nerabilitățile veșnic nerezolvate ale legii.

Supusă presiunilor permanente și cărând după sine deficite cumulate de conduceri ne­profesioniste, penale sau doar chinuite, cum este cel prezent, TVR se află din nou unde a mai fost: din interior, presează acum agenții politici ai fostei opoziții din Consiliul de Administrație, regrupați după modelul tra­seismului din parlament. Ei vor să-și pună oamenii de pe acum, fără competiție: la Știri, de unde au măturat-o printr-o decizie dis­cu­tabilă pe fosta directoare, pe Claudiu Lucaci, omul lui Năstase, iar dacă nu se cedează, atunci va fi decapitat șeful editorial, prin des­ființarea direcției. Zis și făcut. Din exterior, liderii politici îi intimidează pe jurnaliști și pe manageri: premierul Boc era foc de supărat pe Alexandru Lăzescu, PDG, fiindcă „n-a fă­cut nimic pentru partid“, d-l Antonescu și-a permis să exprime dispreț la adresa unor jur­naliști ca Mircea Marian, Rodica Culcer sau Ioana Lupea, d-l Ponta a îndemnat public la ne­plata taxei TV, adică la încălcarea legii. Me­sajul politic este transparent: în TVR impar­ția­litatea se pedepsește. Interesele instituționale ale TVR, confruntată cu un greu deficit istoric și buget alocat cu 13% mai mic, reforma, dreptul legitim al publicului la a fi corect in­format, autonomia jurnaliștilor (marcați și ei de virusul oportunismului) și, în cele din ur­mă, libertatea presei par bazaconii în fața ofen­sivei electorale care suspendă totul. //