De același autor
Două fenomene în oglindă: ostilitatea unor autorități și chiar a publicului față de presă și jurnalismul ostil practicat mai ales de presa instrumentalizată, transformată în armă pentru bătălii străine de misiunea sa. Raportul din 2018 al organizației Reporteri fără Frontiere atrăgea atenția asupra unui fenomen identificat nu doar în țările dominate de regimuri autoritare: ura față de jurnaliști, față de mass-media în general.
„Dezlănţuirea urii faţă de jurnalişti este una dintre cele mai periculoase ameninţări ale democraţiilor. Politicienii care alimentează ura faţă de reporteri au o responsabilitate imensă, pentru că ei subminează conceptul de dezbatere publică bazată pe fapte în schimbul propagandei. Să disputăm legitimitatea jurnalismului astăzi înseamnă să ne jucăm cu un foc politic extrem de periculos”, declara atunci Christophe Deloire, secretar general al RsF.
Raportul pe 2021 al RsF, index unde România este pe locul 48 din 180, confirmă o situație perpetuată de decenii: „Viziunea pe care o are puterea despre jurnalism şi libertatea de expresie încurajează cenzura şi autocenzura. Mecanismele de finanţare ale presei sunt adesea puţin transparente, dacă nu chiar corupte. Politicile editoriale depind de interesele proprietarilor care, uneori, se folosesc de ele ca unealtă de propagandă. În timpul crizei sanitare, opacitatea şi proasta comunicare între funcţionarii de stat şi medii au afectat atât liberul acces la informaţie, cât şi credibilitatea mediilor”.
Autoritățile din România au făcut o practică din a nu răspunde la solicitările presei sau de a răspunde târziu, deși există Legea 544/2001 privind accesul la informația de interes public. S-a văzut în timpul pandemiei, când accesul la informațiile sensibile – cheltuielile sanitare, de exemplu – a fost blocat.
„Blocat” este cuvântul și pentru jurnalismul ca vaccin contra dezinformării, în 130 de țări din lume în 2021, adică în 73% din 180 de țări unde libertatea presei este evaluată anual de RsF.
Atitudinea partidelor și a autorităților față de jurnalismul independent merge de la dispreț și indiferență, până la ostilitate. Ironizarea jurnaliștilor care pun întrebări deranjante în conferințele de presă a devenit ceva obișnuit. Posibilitățile date de rețelele sociale sunt folosite din plin pentru a umple de comentarii injurioase paginile de Facebook ale mass-media nealiniate, de a trimite spam și troli pentru a denigra jurnaliștii critici. O practică a autorităților locale este de a oferi informații doar jurnaliștilor agreați sau de a face declarații neacoperite despre jurnaliștii incomozi. Greu de dovedit, dar e cunoscut că unele publicații online sunt finanțate „la negru” de către politicieni. Mai grav, instituțiile statului sunt folosite pentru a intimida jurnaliștii, cum este cazul jurnalistului Alin Cristea de la debraila.ro, căruia DIICOT i-a deschis nejustificat dosar de „pornografie infantilă” și a blocat apariția publicației. Jurnalistul publicase un articol despre agresarea fizică a unui minor, dar era în vizor fiindcă îl critica pe șeful poliției brăilene.
Corupția din presă încurajează și atitudinea ostilă, adesea comandată, a presei față de autorități, de personalități neafiliate, de alți jurnaliști. Interviuri agresive, care intenționează să compromită invitatul și nu să scoată informații utile sau să clarifice aspecte de interes public, comentarii ofensatoare, stimularea urii printr-un limbaj definit ca hate speech, dezinformare și manipulare, toate pot fi documentate abundent în presa românească de azi.
Consecința este adâncirea divizării societății, și așa fracturată în perioada dificilă a pandemiei. Antivaccinismul radical a fost îmbrățișat de unele organizații media ca o „nouă religie”, activând comentatori permanenți care combat explicațiile științifice și îi denigrează pe cei care le difuzează.
Prevederile din Constituție, unele transpuse în legi, sunt uitate în societatea de azi. Să le reamintim: Art.30. 6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. (7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. //
