De același autor
Un răspuns îl dă nepoata sa, Mary Trump, în volumul biografic care face vâlvă în SUA, Prea mult și niciodată destul. Cum a creat familia mea cel mai periculos om din lume, tradusă și în românește: „Donald și-a dedicat cea mai mare parte a timpului creării unei imagini menite să-i facă loc în cercurile din Manhattan, pe care tânjea să le frecventeze. Ca parte a primei generații care se bucurase de apariția televiziunii, petrecea ore întregi urmărind ce se întâmpla în lumea aceea și cum funcționa, fascinat de natura episodică a acestui nou mijloc de comunicare.Toate acestea l-au ajutat să-și creeze imaginea învechită și superficială, care avea să-l reprezinte și al cărui simbol avea să devină... A început să se vândă drept un playboy bogat și om de afaceri strălucit”.
Ascensiunea lui Trump până la președinția SUA e departe de a avea o explicație simplă. Însăși autoarea cărții, fiica lui Freddy Trump, fratele mai mare, aduce nuanțe în descrierea fără elogii, dar mai puțin ofensatoare decât se aștepta publicul. Deși familia a încercat să oprească publicarea ei, cartea dezvăluie cum lipsa de afecțiune a tatălui, Fred Trump, un geniu rece al afacerilor, și absența mamei, Mary, ființă bolnăvicioasă, îngropată în propriile suferințe, au determinat forme diferite de sociopatie sau handicap emoțional copiilor, de la sensibilitatea extremă a fiului mai mare, compensată în alcoolism, la insensibilitatea lui Donald, descris de revista Esquire ca „un Frankenstein lipsit de conștiință”, care, mândru de monstrul său, „își găsește gloria în furie și distrugere; incapabil să cunoască iubirea, crede cu tărie în mânia sa”. Donald a fost împins de tatăl său în vitrina media, pentru a aduce afacerilor de succes, care au așezat din familia Trump între miliardarii Americii, brandul, notorietatea, sclipiciul: „Fred tatăl era dispus să parieze milioane de dolari pe fiul său, deoarece considera că putea valorifica aptitudinile pe care le avea Donald - savant al promovării de sine, mincinos nerușinat, negustor și creator de brand – pentru a obține singurul lucru pe care el nu îl avea: o faimă care să egaleze egoul său și să-i satisfacă ambiția într-un fel în care banii nu aveau puterea să o facă”.
Căderile și falimentele produse de Donald Trump au fost acoperite de imaginea magnatului de succes creată prin televiziune cu emisiunea „The Apprentice”- Ucenicul sau prin prezența neobosită în revistele de scandal sau serioase, cărora le oferea subiecte picante despre divorțuri și iubite noi, despre investiții megalomane și conflicte proaspete. Început în 2004, reality show-ul „The Apprentice” era un colac de salvare aruncat de producătorul Mark Burnet de la NBC într-o perioadă proastă financiar pentru Trump, cu datorii acumulate și taxe neplătite. Show-ul prelungit timp de peste un deceniu a alimentat publicul cu imaginea de businessman strălucit, întreținându-i lui Trump celebritatea investită ulterior în politică și în candidatura la președinție. Într-o privire din interiorul familiei, Mary Trump crede că tatăl „l-a stricat” pe Donald, continuând să îi susțină financiar setea de notorietate și iluzia propriei măreții, în ciuda eșecurilor în afaceri.
Mass-media a tratat negustorește grandomania și agresivitatea lui Trump, aducătoare de audiență, până s-a trezit în fața unui candidat la președinție ajuns președinte, care a indicat presa ca vinovat principal pentru toate relele care îi erau imputate. Schimbarea de tactică a jurnaliștilor, în sensul unei abordări critice, s-a dovedit tardivă: presa s-a divizat, odată cu publicul și cu electoratul, iar dialogul nu a mai fost posibil. Personajul, până atunci ideal pentru divertisment și celebrity-show, devenit personalitate politică, nu s-a lăsat investigat și n-a fost dispus, de pe poziția supremă, să răspundă la întrebările incomode. „Puținii jurnaliști care îl provoacă sau care îi cer, pur și simplu, cuvinte de încurajare pentru o națiune terifiată de pandemie sunt batjocoriți și considerați obraznici”, subliniază volumul biografic. Relația accidentată a președintelui Trump cu presa i-a sporit, paradoxal, vizibilitatea, iar noile tehnologii i-au multiplicat mesajele, oricât de ofensive sau de insultătoare ar fi fost. Dar, spune Mary Trump, totul până la limita când pereții celulei protectoare de lux încep să se clatine și alegătorii vor vedea că li s-au servit vorbe goale în loc de soluții. Scepticismul nepoatei versus optimismul debordant al unchiului reflectă tabloul divizat al alegerilor prezidențiale de acum din SUA. //
