De același autor
Eşecul unei legi (vezi proiectul deputatei Raluca Turcan) care să elibereze TVR din îmbrăţişarea toxică a politicului a dus la ratarea unei bune premise de schimbare. Nu sunt, aşadar, de invidiat cei care au preluat în iulie 2010 o televiziune cu 6 canale, cu deficit de miliarde în buget şi s-au angajat să facă ceva nou, într-un context de ostilitate internă, de constrângeri financiare şi de provocări tehnologice. Preşedintele-director general, Alexandru Lăzescu, şi echipa sa promiteau atunci o schimbare a strategiei TVR ca serviciu public, cu accent pe „interactivitate şi dezbateri publice menite să încurajeze jurnalismul responsabil, de calitate“, pentru a face diferenţa într-un moment de erodare a credibilităţii mass-media şi pentru a atrage un public nou. Comunicările publice ale TVR au ocolit, prudent, cuvântul „reformă“.
La un an de la preluare, procesul de înnoire a grilelor se mişcă în ritmul greoi specific Televiziunii Române, metabolism împiedicat de o surdă rezistenţă la schimbare, de puzderia de aranjamente personale şi de (in)fidelităţi politice, de o puternică sindicalizare, cu girueta sensibilă la cum bate vântul dinspre puterea actuală sau viitoare. În aşteptarea sărutului princiar – poate mult amânata lege – Televiziunea Română încă mai dormitează. Totuşi, ca paradox, TVR are şi azi cei mai performanţi profesionişti capabili să producă genuri complexe ca: filmul documentar, reportajul şi ancheta în care TVR excelează, în programe ca Reportajele Jurnalului sau Cu ochii în patru.
Prioritar, s-au dat la curăţat emisiunile informative, Jurnalul de pe TVR 1 cu ediţia pivot, mutată înapoi la orele 20, Ora de ştiri de pe TVR 2, Jurnalul cultural de pe canalul specializat, care au devenit frecventabile, mai echilibrate, cu invitaţi aleşi din zona adecvată de expertiză, mai proporţionate ca subiecte de interes general decât emisiunile similare de pe alte canale.
Un Jurnal regional pe TVR 3 aduce ştiri din ţară care sparg centralismul Capitalei. Au apărut şi dezbateri civilizate, pe ton moderat, au apărut figuri noi, s-au achiziţionat emisiuni bune ca Ora de business (cu excepţia unui promo nepotrivit, anunţând că emisunea „nu te face mai deştept“). Reputaţia de televiziune oportunistă nu piere cu una-cu două, iar mefienţa publicului se păstrează chiar şi atunci când efortul de a păstra neutralitatea, de a da ştiri interesante şi utile este vizibil. Nu-i lipsea televiziunii publice o lovitură de imagine cum tocmai a primit la Ora de ştiri de la prezentator, un jurnalist cu experienţă, care s-a exprimat recent în termeni discriminatori la adresa comunităţii de romi din Ferentari.
Televiziunea publică are obligaţii şi misiuni precizate în Legea de organizare şi funcţionare a SRTV, are Comisie de Etică, Ombudsman etc. Mecanisme necesare, dar lipsite de supleţe şi, adesea, distorsionate la aplicare. Pe de altă parte, este eronată susţinerea că televiziunile comerciale sunt libere de constrângeri, fac ce vor, ele neavând obligaţii decât faţă de profitul pe care îl ţintesc. Toate mediile electronice se supun regulilor jurnalismului şi Legii audiovizualului. Doar că televiziunea publică are misiuni în plus, în schimbul finanţării publice: cultură, minorităţi, educaţie pentru copii şi tineri etc. O posibilă analogie: un cabinet medical privat are acelaşi rol ca unul de stat: să vindece pacienţii, nu să-i transforme în clienţi şi să le ia banii.
Într-un moment când s-a creat un vacuum în audienţa audiovizualului românesc, fiindcă există categorii de consumatori de televiziune nemulţumiţi de vorbăria goală, de ştirile fără relevanţă, de manipularea păreriştilor apocaliptici şi de politicienii habarnişti promovaţi zilnic pe ecrane de canalele de ştiri, TVR urneşte încet proiectele de emisiuni informative. Televiziunea ocupă la noi un loc bun pe piaţa de informaţii, chiar intersectată de radio, de ziare şi de Internet ca surse complementare de ştiri pentru oamenii activi. Creşterea audienţei canalelor de ştiri, iniţiate timid ca televiziuni de nişă, Realitatea TV şi Antena 3 (o excepţie rămânând doar N24, prost conceput de la început), popularitatea ştirilor Pro TV confirmă nevoia telespectatorilor din România de a primi informaţii în flux şi atestă un interes încă viu pentru dezbateri de actualitate.
Aici ar fi loc pentru TVR INFO, recent resuscitat, într-un format insuficient definit: imită formulele concurenţei cu mici adăugiri ca: No comment sau Info business, cu dezbateri pe tot parcursul zilei şi transmite unele şedinţe ale parlamentului, invocând misiunea sa de televiziune publică, dar riscând să alunge audienţa. Ce nu are TVR INFO este viteza de reacţie, dinamismul necesar al unui canal viu de ştiri: pierde subiecte, ignoră breaking news-ul de care fac abuz celelalte canale, rămâne defazat uneori la evenimente tari, cum a fost carnagiul norvegian. Şi nu are acoperire, fiindcă nu este preluat decât de unele companii de cablu şi de satelit. Deşi se pretinde, TVR INFO încă nu a devenit „televiziunea de ştiri a românilor“. De recunoscut o diferenţă de ton şi de abordare tematică în dezbateri. Deşi lipseşte un plus de nerv în emisiunile Foc încrucişat sau Plus Politica, realizatorii lor sunt documentaţi, au eleganţă şi nu atârnă de ce li se suflă în cască.
Citeste si despre: Televiziunea Romana, noua grila de programe, reorganizarea echipei de jurnalisti, TVR INFO, TVR Cultural.
