Gâlceavă la radioul public

Nicio configurație politică de dreapta sau de stânga n-a fost dispusă să elibereze mediile publice de sub tutela politicului.

Mai la fereală decât este de obicei te­le­vi­ziu­nea publică, Societatea Română de Radiodi­fu­ziune, care funcționează pe baza unei legi co­mune și pe aceleași baze politice, a fost mai puțin expusă privirii publice și criticilor. Cel puțin pe vre­mea președinției lui András De­meter nu s-au auzit scan­daluri, iar societatea a pre­zentat în raport cifre cu pro­fit, ceea ce i-a dat posi­bilita­tea președintelui-director ge­neral să negocieze o plecare amiabilă, prin demisie, iar nu prin demitere de către pa­rl­a­ment, ca în cazul lui Alexandru Lăzescu. Pe vremea aceea încă nu era clar dacă UDMR va fi sau nu cooptat la guvernare, deci lucrurile au fost calme, fără înjurături.

Instalarea lui Ovidiu Miculescu la cârma SRR a fost rodul împărțelii politice a mediilor publice în USL: liberalii (dar mai ales Felix) au luat TVR, iar PSD radioul public. Totul s-a în­tâm­plat în tradiția nefericită a politizării fără per­dea: în mandatele trecute, un PDG, Alexandru Sassu, venea la televiziune direct din funcția de secretar general al PSD ș.a.m.d. Nicio con­figurație politică de dreapta sau de stânga, de parcă doctrina ar mai conta, n-a fost dispusă să modifice legea, să elibereze mediile publice de sub tutela politicului, chiar dacă azi an­ver­gura lor este mult sub pres­tația propagandistică a me­diilor private angajate politic, până într-acolo încât An­te­nele au devenit tribuna co­mu­nicării publice oficiale a USL. Liniștea aparentă din SRR s-a tulburat în vara lui 2012, când parlamentarul Șova a re­cla­mat-o pe Carmen Valică, fi­ind­că ar fi pus întrebări cu adre­să în calitatea ei de corespondentă SRR la Bruxelles. N-a trecut mult și jurnalista a fost rechemată, apoi a aflat că nu mai poate intra pe post cu vocea, după 15 ani de când trecuse toate testele de voce. Asta au pățit 80% dintre jurnaliștii emisiunilor de actu­a­litate, precum și mulți corespondenți din stră­inătate, rechemați pentru a fi înlocuiți. Florin Helmis, liderul Sindicatului Redactorilor, de­clara pe atunci că secretomania, metodele de intimidare fac să escaladeze tensiunea. Si­tu­ația n-a pocnit atunci, dar a ajuns în Raportul Departamentului de Stat al SUA, publicat re­cent. În februarie 2013, angajații s-au po­me­nit cu salarii diminuate. Cum nimeni nu-i bu­curos de asta, angajații s-au neliniștit, mai ales că SRR raporta iarăși profit, ce-i drept mi­nuscul, dacă e să luăm de bune cifrele de ra­port publicate pe site-ul SRR în 4 aprilie 2013: 9.225 lei profit net distribuit salariaților și 62.970 lei profit ținut rezervă. Neliniștea rar se manifestă azi în mari proteste sau în con­fruntări directe. Ea trece pe Internet și pe fo­rumuri, în comentarii anonime, dar informate: unii și-au amintit de un team-building cos­tisitor în februarie la Tușnad, care ar fi mas­cat aniversarea zilei de naștere a PDG Mi­cu­lescu, alții au ironizat acordul de cooperare cu Radio Vocea Vietnamului, alții s-au in­dig­nat, tot anonim, la vederea bugetului de ju­mătate de milion de euro pentru evenimentul Radio România la 85 de ani.

Cine a deschis gura și a atacat pe față a avut de suportat consecințele. Exemplul care face acum pagină în presa noastră, dar și în or­ga­nizații jurnalistice prestigioase din Europa, es­te cel al liderului Sindicatului Unit al Sala­ria­ților Radio-România, Adrian Moise, membru al Consiliului de Administrație din partea sa­la­riaților. Prin Decizia nr.259/17.04.2013 a PDG, lui Moise i s-a desfăcut contractul de muncă după cercetări disciplinare și hărțuieli. Omul spune că i s-au inventat fapte pe care nu le-a comis. Ceea ce a comis recunoaște: a cerut ANI să constate starea de incompatibilitate a d-lui Ovidiu Miculescu, manager la SNR și membru în CA al SRR, între cele două instituții existând contracte de peste 40 milioane de euro; ca sindicalist, a protestat împotriva di­minuării nelegale a veniturilor angajaţilor SRR și, în fine, a condamnat public angajamentul sem­nat de PDG în 1987 cu fosta Securitate, pentru a-i urmări pe jurnalişti sub numele de cod „Adrian“. Ceea ce a iritat, spune Moise, a fost participarea sa în 27 martie 2013 la o dez­batere despre libertatea presei la Bruxelles, ca vicepreședinte al MediaSind, unde s-au spus chestiuni incomode. Mai mult, către șefii Comisiilor de cultură ale parlamentului, Geor­gică Severin și Gigel Știrbu, au plecat sesizări împotriva concedierii abuzive de la SUS-SRR, de la MediaSind, întărite de Arne König, pre­ședintele Federației Europene a Jurnaliștilor. Conducerea SRR nu și-a făcut publică poziția. Nici Georgică și nici Gigel. //