În apărarea apărătorilor presei

Unde se duce să se plângă jurnalistul român agresat, batjocorit, strâns cu ușa de patroni și autorități? La ActiveWatch, la CJI și la alte câteva, foarte puține, organizații care pot reacționa și pot semnala internațional abuzurile.

Raportul Libertatea presei în România 2014-2015, lansat recent de ActiveWatch-FreeEx, precum și studiul Starea sectorului mass-media în 2014 realizat de Centrul pentru Jurnalism In­dependent - CJI arată același lucru: că pacientul e bolnav, iar leacurile sunt scumpe. „Transformarea presei în ins­trument de propagandă po­litică a fost mai vizibilă ca ori­când... Patroni și finanț­a­tori de presă au fost arestați pe bandă rulantă pentru fap­te de corupție sau evaziune fiscală... Criza economică a continuat să afecteze piața de media, fiind co­roborată cu problemele penale ale unor pa­troni/finanțatori de presă... Condiția jur­na­lis­tului a devenit și mai precară, pe fondul dis­ponibilizărilor, întârzierilor salariale, insol­ven­țe­lor în care se află o parte semnificativă a pre­sei... Încrederea publicului în mass-media con­tinuă să scadă“ - sunt doar câteva con­cluzii din raportul amintit, suficiente pentru a înțelege dezastrul. Studiul CJI adaugă diag­nos­ticul de „criză majoră“ a sistemului media: „Sec­torul este decapitalizat, vechile modele de business nu mai funcționează, obișnuințele de consum mediatic s-au schimbat dramatic și con­ti­nuă să se schimbe, în de­tri­mentul «brandurilor de me­dia». La rândul ei, co­mu­ni­tatea jurnalistică este în de­rută“. Indicatorii Freedom House pe 2014 așază presa din România pe locul 84 din 197, ca „parțial liberă“, între Botswana și Republica Do­mi­nicană, cu un scor ridicat la indicele de po­li­tizare. Binișor deasupra se află țări din spațiul ex-iugoslav, Ungaria, Bulgaria ș.a.m.d.

De obicei, când e criză, când riscurile meseriei sunt crescute, când precaritatea și corupția al­terează misiunea presei, comunitatea pro­fe­sională încearcă solidarizări și alianțe salva­toare. După mai mulți ani de inerție, s-a re­activat Convenția Organizațiilor de Media - COM, care a răspuns chemării CJI de a vedea împreună ce e de făcut. În ianuarie, la Buș­teni, și în mai, la București, organizațiile au discutat despre inițiativele legislative utile, care merită susținute, cum sunt propunerile de modificare a Codului Fiscal, introducerea ca­tegoriei jurnaliștilor în Legea 8/2006 pen­tru indemnizația suplimentară la pensie, pro­puneri la proiectul Fondului Audiovizual ș.a. Exemplele de reflecție asupra situației mass-media și asupra soluțiilor sunt o raritate la noi. De altfel, nici aceste întâlniri n-ar fi avut loc, dacă CJI n-ar fi sunat mobilizarea pe un grant SEE/Fondul ONG România. Iată de ce cred că disprețul cu care Mălin Bot tratează în Evenimentul zilei online, din 5 mai 2015, organizații ca ActiveWatch și CJI este injust. Unde se duce să se plângă jurnalistul român agresat, batjocorit, strâns cu ușa de patroni și autorități? La ActiveWatch, la CJI și la alte câteva, foarte puține, organizații care pot re­acționa și pot semnala internațional abuzurile. CJI perpetuează importante programe media educaționale. Sunt 15 ani de când FreeEx ofe­ră anual un raport complex asupra stării mass-media. Nu am argument mai bun decât prezența autorului articolului denigrator în rapoartele FreeEx pe 2007, 2010, 2011 și pe blogul ActiveWatch, unde sunt consemnate li­tigiile sale în justiție, problemele cu editorii sau retragerea acreditării de jurnalist la pri­mă­ria timișoreană. Ce se reproșează or­ga­ni­za­țiilor? Că nu se leagă cu lanțuri de gardul par­lamentului pentru drepturile (salariale?) ale jurnaliștilor, că toacă banii pe proiecte de me­diu sau că organizează „cheful presei“ pe 3 mai. ActiveWatch se definește ca „organizație de drepturile omului care militează pentru co­municare liberă în interes public“.

Perspectiva din care Bot abordează drepturile jurnalistului și libertatea presei este cea a delegării responsabilităților: faceți voi pentru noi, legați-vă voi cu lanțuri, noi avem alte tre­buri! Acesta este sindromul mâinilor în sân care a divizat breasla și a slăbit-o, până la di­soluția statutului ei social. O repet: este unica pro­fesie liberală care nu și-a consolidat po­zi­ția și autoritatea în România. Critica din in­teriorul breslei este binevenită, dar nu pe tonul agresiv, imund pe alocuri, folosit în articol. Mălin Bot pare să nu priceapă cum funcționează societatea civilă, organizațiile nonguvernamentale, care trăiesc din proiecte, din granturi, tot mai greu de obținut azi. Cu finanțări transparente și scopuri legitime, activitatea organizațiilor de media aduc un beneficiu de care profesia are imperativă ne­voie.