Inamicul Soros și memoria scurtă a presei

Prezumția că manifestații de o asemenea amploare s-ar datora finanțărilor lui George Soros arată cât de anacronică și mioapă este optica unor jurnaliști.

Controversele iscate în jurul manifestațiilor con­­tra proiectului Roșia Montană au identificat su­bit autorul moral al determinării ma­ni­fes­tanților de a nu renunța: George Soros. N-ar fi fost nicio mirare dacă afir­mația ar fi apărut în pu­bli­ca­țiile zburlite ale lui Vadim Tu­dor, care l-au desemnat de­mult pe miliardarul american ca inamic public al României. Dar ele au apărut în Eve­ni­mentul zilei, sub semnătura lui Mălin Bot, un combatant intransigent împotriva miș­mașului politic al puterii, și au fost repede înghițite de alți jurnaliști pe ca­re e greu să îi bănuiești de naivitate sau de co­rupție, ca Stelian Negrea sau, mă rog, Ion Cristoiu. Ce susțin aceștia? Ei sunt convinși că am­plitudinea demonstrațiilor anti-RMGC, des­fășurate neîntrerupt de două săptămâni în Bu­curești și în alte orașe, se datorează unor ONG-uri anume finanțate de Soros pentru a pune la pământ proiectul. Argumentele aduse se bat cap în cap: pe de o parte, se arată că George Soros are acțiuni la Gold Corporation tran­zacționate la bursa din Toronto, deci e în business, pe de alta, demonstrează că or­ga­ni­za­ții neguvernamentale, ca Miliția Spirituală, Ac­tiveWatch ș.a., sunt finanțate din banii mi­liardarului ca să împiedice proiectul, eventual prin intermediul CEE Trust, un consorțiu de șase fundații, printre care se numără și Open Society Foundation. Dificil de urmărit firul lo­gic. Prezumția că manifestații de o asemenea amploare s-ar datora finanțărilor lui Geor­ge Soros arată cât de ana­cronică și mioapă este optica unor jurnaliști la peste 20 de ani, după experiențe dra­ma­tice ca revoluția din 1989 cu huliganii denunțați de dic­ta­tor, mineriadele și Piața Uni­ver­sității cu golanii ei, pri­me­le alegeri libere cu manipulările grosolane îm­potriva competitorilor lui Iliescu și altele, mai recente, ca tentativa de lovitură de stat din va­ra lui 2012. Ceea ce consternează este im­pru­dența, memoria scurtă a presei care știe că orchestrația, echipamentul propagandistic, eșafodajul manipulării nu s-au schimbat. În plus, azi se pot citi tomuri întregi în materie.

Sigur că există în mass-media din România un context nefericit, în care prostirea oa­me­nilor în favoarea unor interese politice sau de afaceri este programatică în trusturi de presă afiliate politic. Manifestanții din București au taxat în mod repetat Antenele și televiziunea publică. Cea mai recentă porcărie a Antenei 3 în emisiunea Sinteza zilei este „dezvăluirea“ că Horia-Roman Patapievici și Mircea Mihăieș, două voci publice permanent denigrate de trus­tul Intact, ar deține teren la Roșia Mon­tană, fapt pentru care au fost pictați ca ade­vă­rați „rechini imobiliari“. Ce s-a ascuns te­lespectatorilor este faptul că aceștia au cum­părat în 2006 câte un metru pătrat de teren, ca mulți alți protestatari, tocmai pentru a ex­prima dezacordul față de proiect printr-un gest simbolic. Dar acest detaliu s-a omis. Pro­testatarii au dreptate: „Presa română plină de cianură“.

ONG-urile sunt înfierate nejustificat în aceste zile pentru faptul că fac ce trebuie să facă o organizație neguvernamentală: scriu proiecte, depun aplicații și obțin bani pentru a le re­a­liza. Fundația Soros există din anii ‘90 în Ro­mânia cu o activitate prodigioasă, publicată în fiecare an în rapoarte anuale puse la ve­dere pe site. Un întreg mecanism de verificări și comisii de specialitate se interpun su­biec­tivismului finanțărilor, așa că este exclus ca protestele să fie plătite „din pungă“, prin me­toda Voiculescu-Felix. Pe de altă parte, mi­ne­rii protestatari de la Roșia sunt priviți cu sus­piciune, ca fiind agenți plătiți de Gold Cor­po­ration. Dar și asta trebuie demonstrat cu date cla­re, pe care jurnaliștii sunt datori să le ve­ri­fice. Jurnaliștilor care vor să afle ce e „în spa­tele“ oengiștilor, le stau la îndemână și in­for­mațiile de pe site-urile organizațiilor finan­țatoare, dar și instrumentul cel mai uzitat în meserie: întrebarea. Active Watch tocmai a lămurit „misterul“ într-o replică. Alte ONG-uri care au sesizat culpabilizarea mișcării din stra­dă, mai întâi de premier, urmat de mass-me­dia, au formulat o scrisoare deschisă pentru a cere „să înceteze denigrarea și culpa­bili­zarea cetățenilor care își exercită drepturile și libertățile democratice în stradă“. FDSC, Aso­ciația Pro Democrația, Expert Forum, WWF Romania, Active Watch, Asociația Mi­li­ția Spirituală, ARC, APADOR–CH, Alianța Na­țio­nală a Organizațiilor Studențesti din România, SAR, Freedom House, Institutul de Politici Pu­blice, Asociația Salvați Bucureștiul, Centrul pen­tru Jurnalism Independent ș.a. îi arată cu de­getul pe politicienii care, „susținuți cu rea credință de o parte din mass-media, încearcă să submineze motivele reale pentru care au ieșit în stradă zecile de mii de manifestanți“, arătând că sunt alături, nu în spatele ce­tă­țenilor, „pentru apărarea unor principii și ce­rințe generale precum democrația par­tici­pa­tivă, statul de drept, asumarea de către gu­vernanți a propriilor decizii“. Prudența, în­do­iala rezonabilă, cercetarea corectă a faptelor, fără concluzii pripite care generează conflict, pot menține sănătatea presei. //