Investigația fără frontiere lovește România

Prin proiectul OffshoreLeaks, jurnaliștii au pus degetul pe o rană deschisă a decăderii economiei mondiale.

Zarva mare din politica și societatea ro­mâ­nească riscă să acopere un subiect mult mai im­portant decât tranzacțiile politice tem­po­ra­re dintre demnitari sau tumbele executate de inși instalați abuziv pe scena me­diatică. Talentul presei noas­­tre de a lăsa la margine eve­ni­mente internaționale, în fa­voa­rea unor prostioare mondene, este din nou confirmat de exem­ple ca ignorarea pregătirii de răz­boi a Coreei de Nord, în fa­voarea congresului romilor din Sibiu, considerat mai spec­ta­cu­los, cu EBA la mantinelă.

Ceea ce a primit numele de OffshoreLeaks, so­ra mai tânără a WikiLeaks, este o operațiune incredibilă de dezvăluire a celor mai bine dra­pate averi de pe întreg mapamondul, printr-o cooperare transfrontalieră a 86 de jurnaliști din 46 de state, care au scotocit peste 2,5 mi­li­oane de documente constând în registre con­tabile, acte de firmă, contracte, liste de bu­nuri, corespondență pe e-mail și alte documente a 122.000 de firme și fonduri ascunse în zece ju­risdicții off-shore. Bazele de date și in­for­ma­țiile secrete au fost trimise sub anonimat unei organizații internaționale, International Con­sortium for Investigative Journalism, o rețea in­dependentă de investigație transfrontalieră. ICIJ a constatat că mare parte a documentelor, deși ne­struc­turate și diverse, se refereau la tranzacții suspecte din pa­radisuri fiscale ca Insulele Vir­gine Britanice, Singapore, In­su­lele Cook sau Cipru, care dă acum fiori lumii financiare.

Jurnaliștii și experții IT care au descâlcit milioanele de da­te informatice, provenite din 170 de țări, au avut satisfacția de a dovedi cât de nocivă este lipsa de transparență atunci când se învârt miliarde de dolari pe de­gete, când afacerilor licite le iau locul frauda și evaziunea fiscală. După o investigație aven­turoasă de un an și jumătate, s-au putut da pu­blicității informații cu potențial exploziv despre „medici, fermieri din Grecia, dar și familii și parteneri ai dictatorilor, escroci de pe Wall Street, miliardari din Europa de Est și Indonezia, directori executivi ai corporațiilor ruse, traficanți internaționali de arme și o firmă paravan pe care Uniunea Europeană a catalogat-o ca fiind implicată în programul nuclear al Iranului“. Cum au ajuns secretele în posesia jurnaliștilor, asta nu se va ști, par­cur­sul urmat fiind la fel de bine securizat ca acela dezvoltat de „hacktiviștii“ WikiLeaks. Jurnaliștii cu experiență pot face analogii cu trendul provocării adevărului, impus de criza financiară globală. Marile bănci și-au făcut destul de cap, evazioniștilor le-a venit rândul să iasă la vedere cu impozite aferente averilor strânse prea lejer, puzderia de directori fictivi sub care se înscriu firmele paravan trebuie să dis­pară. În acești termeni pare că s-a vorbit la nivelul cel mai înalt al întâlnirilor G8, în spatele ușilor închise. Fiindcă, aflăm din estimările făcute de Stolen Asset Recovery Initiative, o inițiativă a Băncii Mondiale și a ONU, transferurile în străinătate de bani pro­veniți din infracțiuni se ridică până la 1.600 de miliarde de dolari în fiecare an, pe plan mondial, afectând dezvoltarea economică a fiecărui stat.

Presa autohtonă are un subiect gras de ex­ploatat cu nume importante ca Vântu, Bu­ză­ianu, Borcea, Baaklini, Roșca-Stănescu, Marc Rich, Florin Cătălin Ivan, Kurt Maurer ș.a. cu afacerile lor din insule exotice, rezultate din cercetările OffshoreLeaks. Lor li se adaugă po­sesorii români de mari sume depuse în bănci din Cipru, însumând, conform ziarului Na­țional, peste 12 miliarde de euro, adică aprox. 7,5% din PIB, cum sunt Țiriac, Copos, frații Negoiță, Cornel Nistorescu și alții din peste 5.800 de firme.

Admirabilă este conlucrarea dintre zecile de jurnaliști și experți IT (în România, parteneri au fost membri ai CRJI) care au fost nevoiți să inventeze softuri speciale, sisteme de căutare și de securizare, să sistematizeze informații disparate, uneori ilizibile, să pună cap la cap fapte bănuite, dar niciodată an­chetate, informații parțiale și nume ne­cu­nos­cute, pentru a scoate la iveală scheme com­plexe de fraudă, de evaziune, de corupție, unde sunt amestecați șefi de state, magnați, politicieni, moguli media, aristocrați, tra­fi­canți. Prin proiectul OffshoreLeaks, jurnaliștii au pus degetul pe o rană deschisă a decăderii economiei mondiale. //