Ipocrizia înfundă România

Studiu de caz pe televiziunea publică

TVR a avut parte în ultimii 20 de ani de cea mai statornică ostilitate din partea publicului și de cel mai lipsit de respect tratament din partea forțelor politice.

„M-am decis azi să anunț TVR că, în­ce­pând cu 10 iunie, când teoretic se reia emi­siunea Foc încrucișat de la TVR Info, și până la 31 august, renunț la orice re­munerație din partea aces­tei instituții. Fac acest lu­cru pentru a contribui, atât cât pot, la rezolvarea si­tu­ației dificile a televiziunii publice“, declara jur­na­lis­tul Mircea Marian în 31 mai pe rețeaua presacorecta.ro. „Am însă o condiție: o rog pe doamna Lucia Hossu Lon­gin, precum și pe toți ceilalți membri ai Consiliului de Ad­mi­nistrație al SRTV care obțin și alte ve­nituri în afara celor de la televiziunea publică să se alăture acestui gest de so­li­daritate. Doamna Longin raporta în anul 2011 venituri din pensii în valoare de 360 de milioane de lei, doamna Jugănaru era în acel an directoare la Institutul PSD „Ovi­diu Şincai“, domnul Brânzan Claudiu a câştigat vreo 75.000 de lei de la Ad­mi­nistrația Zonei Libere Galați… Renunț la ba­nii de la TVR, dacă și doamna Longin și toți ceilalți ca ea din CA fac acest lucru“, conchidea jurnalistul. Declarații si­milare au făcut și alți colaboratori ai TVR vizați de o decizie a CA care s-a întrunit voinicește pentru a inventa o categorie de jurnaliști „non grata“, ca Ioana Lupea, Că­tălin Prisecariu, Cristian Pătrășconiu, An­dreea Pora, Dan Cristian Turturică.

Epurarea, ascunsă sub lamentațiile mem­brilor CA legate de situația financiară gra­vă a TVR, descrie numai una dintre marile ipocrizii care guvernează și azi, ca acum 10 ani, televiziunea publică din România. Despre câștigurile substanțiale, agendele personale și lipsa de competență a unora dintre membrii CA au apărut în presă des­tule informații, dublate de declarațiile de avere și de in­terese de pe site-urile ANI și TVR. De aceea, in­vitația lui Mircea Marian de a renunța la in­dem­ni­zația care bate spre 4.000 de lei pe ședință, telefoane și mașini la scară, la ono­rariile grase pentru sce­na­rii, la interesele de familie, prezentări de festivaluri, regie, realizări de emisiuni ș.a.m.d. este menită să ex­plice energia cu care CA a pornit răfuiala cu jurnaliști și realizatori neuselizați și cu alți oameni care au stat în calea acestor interese, ca directorul de strategii, di­rec­torul de la știri etc.

Cine urmărește felul cum au votat mem­brii CA prezidat de Alexandru Lăzescu din 2010 până azi vede cum s-au modificat op­țiunile, cum s-a tot înclinat balanța spre dorințele USL, pe măsură ce PDL pierdea din putere, rezultând astfel hotărâri fără le­gătură cu „apocalipsa“ și cu salvarea TVR.

TVR a avut parte în ultimii 20 de ani de cea mai statornică ostilitate din partea pu­blicului și de cel mai lipsit de respect tra­tament din partea tuturor forțelor po­li­tice. Plătitorii de taxă s-au considerat me­reu frustrați că nu primesc pe banii lor ce­ea ce își doresc. Asta în timp ce mai bine de jumătate nu se obosesc să plătească cei 4 lei lunar, taxă nemodificată de peste 12 ani. Să ne amintim că Victor Ponta anunța ritos în decembrie trecut că nu va mai plăti taxa și îndemna poporul să facă la fel, împotriva legii. Politicienii au tratat te­leviziunea și radioul public ca pe niște me­trese costisitoare, dar care execută toate figurile politice solicitate. Asta fiindcă Le­gea 41/1994 de organizare și funcționare a SRR și SRTV a permis abuzarea instituțiilor de presă publice, a permis politizarea prin numirea în consiliile de administrație a unor clienți politici, aducerea în fruntea ins­tituțiilor a unor politruci direct din funcțiile de partid pe care le dețineau (vezi Sassu, secretar general al PSD, Ni­colau, consilier al lui Năstase, sau alții, pur și simplu membri sau agenți electorali ai PDL sau PNL), au permis și permit în continuare înlocuirea conducerii prin trân­tirea rapoartelor anuale în parlament. Pro­iectul de lege lansat cândva de Raluca Tur­can a fost abandonat de PDL, după pre­lu­area puterii, după ce deja trecuse de Se­nat. Abandonul se va deconta în curând. Niciun președinte-director general nu și-a încheiat mandatul de 4 ani în ultimii ani (Valentin Nicolau, Tudor Giurgiu, Ale­xan­dru Sassu, cărora li se adaugă și exemple din SRR), demiși prin același mecanism politic. Toți au denunțat aceeași im­po­si­bilitate de a reforma monstrul bugetofag, sindicalizarea excesivă, intruziunea po­li­tică. Dar niciunul n-a plătit pentru de­fi­ci­tele lăsate moștenire, pentru management defectuos, pentru abuzul de funcție de­monstrat în unele cazuri în rapoarte par­lamentare. Culmea ipocriziei, foștii se fac că uită și lovesc acum în speranța că vor reveni în funcții, așa cum și actualii mem­bri ai CA se dezic de orice responsabilitate, cu toate că unii sunt acolo de două-trei man­date.

Deși mult mai structurată decât te­le­vi­ziunile comerciale, cu sindicate, cu Statut al Jurnalistului și Comisie de Etică, cu servicii de Ombudsman, TVR rămâne to­tuși cea mai vulnerabilă dintre instituțiile de presă de pe piață: este prea mare, ne­flexibilă, scumpă. Din interior este co­rup­tă de oportunismul jurnaliștilor deprinși în anii prelungiți de servitute cu schim­barea de macaz, de conflictele între gru­puri, de timorări și inechități salariale ni­ciodată corectate. Și totuși, de aici provin, profesional, cei mai consistenți regizori, cameramani, realizatori, jurnaliști de te­le­viziune. Din exterior, televiziunii publice i se rupe gâtul de politicienii aflați pe rând la putere, de canalele interesate să dispară concurența (vezi presiunea de a se des­fi­in­ța TVR Info, în beneficiul Antenei 3 și al altor canale de știri), de antipatia pu­bli­cului întreținută cu meșteșug, chiar dacă exista șansa unui oarecare reviriment al interesului pentru acea categorie care nu vrea doar știri senzaționaliste și vulgarități oteviste.

Cifrele sunt cifre: deficitul îngrijorător ra­portat de actuala conducere, datoriile, lipsa de soluții nu dau motive de op­ti­mism. Blocarea conturilor operaționale de către ANAF n-a prea fost practicată până acum, deși legea ar fi permis-o. Deîndată ce se va schimba conducerea, se va pro­duce și deblocarea conturilor, iar marile probleme făcute publice cu furie și iz de răfuială vor fi considerate, cu o candoare ipocrită, minore și rezolvabile. //