De același autor
Vineri, 10 iunie, Valer Dorneanu a părăsit funcția de președinte al Curții Constituționale după un mandat toxic de 9 ani, pentru a-și savura cele 3-4 pensii speciale care însumează aproximativ15.000 de euro lunar. Departe de a avea ținuta unui magistrat, Dorneanu a fost permanent un politruc în slujba PSD, ceea ce s-a văzut în multe decizii distorsionate politic ale CCR. Recent, Societatea Timișoara i-a acordat premiul „Secera și ciocanul” pentru felul cum a împiedicat Legea Lustrației și pentru alte isprăvi antidemocratice. Pentru aceste fapte, scriitorul Marcel Tolcea, membru al Societății Timișoara, i-a dedicat nu o Laudatio, ci o „Flegmatio”, încheiată cu o aluzie la cea mai recentă hotărâre semnată de Dorneanu: „Dacă pe podul prăbușit din Neamț ar fi fost doctorii cu lucrări plagiate, iar sub pod - CCR-ul, în veci nu s-ar fi prăbușit șandramaua”.
La plecare, Valeriu Dorneanu a ținut să transmită presei mulțumiri într-un comunicat, menționând că „presa este un plămân prin care respiră o națiune”. Cuvintele mari s-au năruit în scurt timp. Fostul președinte CCR a sunat din greșeală pe numărul unui jurnalist de la Libertatea și a fost auzit spunând unui interlocutor „să mă pupe în fund presa, că am destule necazuri”. Cum adevărul se împinge mereu la suprafață, ipocrizia politrucului a fost dată în vileag.
Atitudinea ireverențioasă față de mass-media a devenit obișnuință în România de azi. Nu vorbim acum despre cazurile grave, de gâtuire a libertății presei și de tentativele de compromitere a unor jurnaliști de investigație, ci de atitudinea de dispreț a multor politicieni. Cazul Dorneanu îl readuce în discuție pe Lucian Romașcanu, surprins de un microfon deschis la o conferință de presă spunând că jurnaliștii, în loc de informații „o să primească o p… în c… toți”. În vara lui 2020, Romașcanu era purtător de cuvânt al PSD. După ce afirmația vulgară, care denotă un nivel jalnic de educație, a circulat în tot spațiul public prin mass-media, Lucian Romașcanu a fost recompensat de PSD cu funcția de ministru al culturii. Uns în 2021 ca ministru în guvernul USL 2 condus de Nicolae Ciucă, Romașcanu ilustrează din plin lipsa de bună-cuviință a politicienilor actuali.
Memoria internetului poate aduce multe exemple de insulte, denigrări, bășcălii, ocări la adresa jurnaliștilor.
Dragnea îi numea în 2018 „șobolani” pe ziariștii care puneau întrebări. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării-CNCD a evitat să analizeze cazul reclamat, fiindcă la conducere se afla un reprezentant al aliatului politic UDMR.
Mirel Palada își dădea în petec când era invitat la câte o televiziune în calitatea sa de purtător de cuvânt al PSD, numindu-i pe jurnaliștii de investigație „purceluși antiguvernamentali buni de fript la proțap”. Nici apelativul „țigancă împuțită” folosit de fostul președinte Traian Băsescu la adresa unei jurnaliste nu s-a șters din memoria internetului, chiar dacă s-au scurs 14 ani de atunci, iar CNCD a tergiversat cât a putut de mult cazul.
Există și escaladări ale relației imaginate de unii politruci cu presa. George Simion de la AUR, cunoscut pentru actele sale huliganice ca agresarea fizică a unor parlamentari sau miniștri, luarea cu asalt a unor sedii publice sau private etc., a început o campanie de instigare la adresa G4Media îndemnând pe Facebook să fie făcute „liste negre” pentru „cele mai toxice și false organe de presă”, în frunte cu G4Media.
Toate acestea deteriorează temelia încrederii în presă și lărgesc permisivitatea unor comportamente similare din partea publicului. Rubrica Media culpa a descris în zeci de articole derapajele presei, încălcările normelor etice de către jurnaliști, comportamentele inadecvate față de persoanele publice și față de public în general. Degradată cultural și etic, mass-media din România de azi recuperează (dacă recuperează!) cu dificultate terenul pierdut în conjuncturi nefavorabile, cu mari pierderi de credibilitate. //
