Jocul politic cu balonul TVR

Audierile din camerele reunite ale Par­la­men­tu­lui pentru a da aviz candidatei Monica Ghiur^­co la șefia TVR au reușit să fie, ca de obi­cei, un circ pe banii contribuabilului. După dez­bateri ridicole, în care se­natorii și deputații din co­mi­siile de cultură (ia auzi?) au prins încă o ocazie să țină dis­cursuri despre misia tele­vi­ziu­nii publice, adusă grație ne­chibzuinței lor la sapă de lemn, a ieșit la iveală ade­vă­rul: nu era clar cine trebuie să voteze în locul cui. În nota de brambureală parla­men­ta­ră, transformată în politică de țară, s-au luat de cap peneliștii cu pe­se­diștii, căzând de acord în final că pot produce pe loc niscai hârtii pentru a justifica prezența unor înlocuitori la vot. Așa a ieșit un aviz ne­ga­tiv de toată frumusețea, cu 19 voturi la 18. La diferență de un vot, așa cum la limită fu­sese și votul pozitiv din Consiliul de Admi­nis­tra­ție al SRTV, 7 voturi pentru și 6 contra. Zvârcolirile pe spinarea costelivă a instituției, începute cu scrisori deschise și lamentații pu­blice despre datorii și faliment economic, cu pro­puneri eșuate de modificări legislative, con­tinuate cu desemnări politice jenante în CA, arată că interesul po­liticienilor pentru plat­for­ma electorală re­pre­­zentată de televiziunea pu­blică, oricum ar fi ea, n-a scăzut. După avi­zul ne­ga­tiv și anunțul PSD că nu o va vota pe Ghiurco, Ali­na Gor­ghiu, ca lider al PNL ca­re o sus­­ține pe candidată, s-a ex­­primat franc: Dragnea și PSD se tem „că nu vor avea plat­forma TVR ca platformă po­li­tică și de propagandă în cam­pania politică din locale și par­lamentare“. Fiindcă, nu-i așa, ăsta e scopul pen­tru pol­i­ti­cie­nii de toate soiu­ri­le, care nu vor să piardă meciul fiindcă scapă mingea.

Surpriza adversității PSD e cu atât mai mare, cu cât Monica Ghiurco are toate datele pentru a fi îmbrățișată de acest partid care o credita încă pe vremea lui Adrian Năstase, când era acreditată la guvern. Stenogramele unor șe­din­țe PSD publicate în 2004 arată simpatia de­clarată a premierului de atunci, care spu­nea „ea este, după părerea mea, fata asta, Ghiurco, foarte bine intenționată“. În tradu­ce­re, a fi bine intenționat ca jurnalist înseamnă o cedare a independenței editoriale în favoa­rea partidului iubit. Știrile produse atunci sub co­ordonarea sa editorială sunt adevărate im­nuri închinate lui Năstase și apropiaților lui. Un reportaj îl asocia pe premier cu Ștefan cel Ma­re, în contextul unei vizite în județul Vas­lui, unde Năstase aprindea flacăra veșnică în amintirea voievodului. Reporterii își amintesc că, în 2012, ajunsă coordonator editorial sub co­manda nelipsitului Claudiu Lucaci, Monica era mână forte în aranjarea convenabilă a me­sajelor. Masteratul în securitate și apărare na­țională obținut la Colegiul Național de Apărare i-o fi fost de folos. De altfel, a fost taxată în Raportul de monitorizare a televiziunilor în cam­pania electorală din 2014, realizat de Hot­News cu susținerea Fundației Konrad Adena­u­er, pentru întrebările fără bază factuală puse Elenei Udrea, pe bârfe colectate din piața zvo­nurilor. Profilul candidatei Ghiurco la preșe­din­ția TVR conține suficiente elemente pentru a câștiga încrederea pesediștilor, niște răi care acum n-o mai recunosc (dacă nu e doar joc de glezne): s-a tăvălit cu Antena 3, ba prin emi­siunea lui Gâdea, ba în plimbările anteniș­ti­lor în favoarea lui Voiculescu. Comisia de Eti­că a TVR a analizat aceste ieșiri din decor, dar a lăsat-o neclară. S-a ajuns până acolo cu fotbalul politic, încât PMP Constanța îi atribuie can­didatei o apartenență la ALDE.

Cum o fi ajuns Monica Ghiurco să câștige su­fra­giile PNL nu știm. Culisele încă nu sunt des­lușite. Cu Stelian Tănase, doamna Ghiurco a avut conflict deschis, după ce în calitatea sa de PDG i-a scos un episod din seria Moș­te­ni­rea clandestină de pe postul public la 8 mi­nute după începutul difuzării. L-a reclamat la CNA, la organizațiile de media, la Comisia de Eti­că. Bine i-a făcut, avea dreptate, dar asta nu ar fi în favoarea amiciției sale cu PNL. Cât des­pre încrederea colegilor, care au trimis-o în CA, se înțelege că promisiunea susținută și la comisiile parlamentare reunite de a nu ac­cep­ta insolvența, de a nu face concedieri, de a face din TVR „cea mai puternică platformă media... o instituție de referință“ sună bine. În meciul politic, Monica Ghiurco, care se pre­zin­tă ca „soluție apolitică“ fiindcă îi reprezintă pe salariații din TVR, cu greu ar putea scăpa de cicatricea politică primită de-a lungul ani­lor, în acomodările oportuniste atât de prac­ti­ca­te în instituție. Poate e un caz de traseism jurnalistic reușit sau nereușit. O să vedem. Ori­cum, menținerea interimatului Irinei Radu este dincolo de lege și reclamă o decizie a par­lamentului. Dar cui îi pasă de lege, când e vorba de meciul politic?