Jurnaliştii scamatori

Nu este o scuză deja invocata foame de senzaţional a unei categorii de public. Jurnaliştii au regulile lor şi trebuie să se ţină de ele.

Luaţi de valul senzaţionalismului, stimulaţi de dorinţa nesăţioasă a publicului de a vedea noi şi noi minuni (dacă nu sânge, cel puţin un câine care cântă, un elefant care joacă şah, o Elodie, ceva), sete nes­a­tis­fă­cu^­tă nici de generosul You­Tube sau de Facebook, unde orice tâmpenie câştigă mi­li­oane de vizualizări şi like-uri, reporterii de televiziune se transformă câteodată în ac­tori, cascadori şi pres­tidi­gi­ta­tori. Adică, în locul prezentării unor date şi fapte veridice, oferă publicului puneri în sce­nă, mutilări ale realităţii, mistificări. Sca­ma­toria are uneori ţinte prestabilite, cum ar fi lo­vitura politică. Alteori este o consecinţă a co­modităţii reporterului de a selecta inter­lo­cu­tori autentici, de a decupa din realitate mo­mentul propice, secvenţa relevantă. Cazul re­cent, prezentat pe larg pe site-ul pa­gi­na­de­media.ro, aparţine unui cameraman deja de notorietate, Marius Panţu, care l-a promovat în chip de client la mărţişoare pe însuşi or­ga­nizatorul Târgului de mărţişoare din Cons­tanţa, fără a preciza calitatea acestuia. Astfel regizată, ştirea a fost difuzată pe Digi24. Organizatorului i s-a părut că nu-i strică pu­blicitatea gratis a târgului şi a intrat în joc. Cameramanul şi-a câştigat o proastă re­pu­taţie cu ceva vreme înainte, când a pus în scenă împreună cu un reporter al Realităţii TV o „furtună de nisip“, răs­co­lind cu picioarele nisipul de pe plajă. Vestea despre jurnalismul practicat în România a ajuns peste mări şi ţări, dusă de Huffington Post, YahooNews, France24 ş.a.

Că asemenea întâmplări nu sunt simple ac­cidente în televiziune o arată şi reiterarea pro­cedeelor. N-ar trebui uitată scandaloasa trans­misie în direct a Realităţii TV din faţa spi­talului din Urlaţi, când s-a pus la cale un le­şin în direct, pentru a potenţa dramatismul eve­nimentelor. Reporteriţa Laura Calciu, co­res­pondent de Prahova, a comandat cu un gest vizibil în cadru (cameramanul poate nu a vrut să fie complice!) un leşin live de la o femeie care şi-a jucat prost rolul. Poliţia, Sal­varea au fost şi ele alertate, pentru au­ten­ti­citate. Sco­pul scamatoriei era să se înfiereze po­litic de­cizia guvernului de atunci de a re­nunţa la spi­talele nefuncţionale.

Pagina de Media reaminteşte şi cazul cu­nos­cut în lumea presei sub denumirea ironică Mi­rela bugetara. Se întâmpla anul trecut, când lamentaţiile preelectorale cu tema „săracul popor căruia i s-au tăiat salariile şi pensiile“ erau la apogeu pe televiziunile aliniate politic. Aşa s-a născut ştirea de rupt sufletele mi­loase de pe Antena 1 cu Mirela, o biată bu­ge­tară care nu-şi poate permite să cumpere din piaţă mai mult de 3 roşii, fiindcă sunt scumpe şi, nu-i aşa?, s-au tăiat salariile. Secvenţele ur­mătoare o arată pe Mirela-bugetara vân­zând liniştită la taraba ei.

Diferenţa dintre cazul recent de la Digi24 şi ce­lelalte este că autorii făcăturilor au fost con­cediaţi de oficialii postului: „Precizăm că materialul a fost realizat şi difuzat de către Digi24 Constanţa. Condamnăm acest demers şi considerăm că nu are nicio legătură cu jurnalismul. Autorii derapajului jurnalistic nu vor mai face parte din echipa Digi24“, a fost reacţia promptă a oficialilor postului. Rea­li­tatea TV şi Antena 1 nu numai că au păstrat jurnaliştii-scamatori şi cascadori, dar i-au şi apărat public, încercând să justifice ceea ce era de neapărat.

Nu este o scuză deja invocata foame de sen­zaţional a unei categorii de public. Jurnaliştii au regulile lor şi trebuie să se ţină de ele. Codul Deontologic Unic al jurnaliştilor români spune la capitolul 5: „Jurnalistul care distor­sionează intenţionat informaţia, care face acuzaţii nefondate, plagiază, foloseşte fără drept fotografii sau înregistrări audio-video sau defăimează săvârşeşte abateri profe­sio­nale de maximă gravitate“. Asta e. //