Jurnaliști sub jurământ de onestitate

Este al doilea an consecutiv când tinerii absolvenți ai Secției de Jurnalistică a Universității de Vest din Timișoara depun un jurământ de onestitate, convenit în 2012 de profesori și studenți.

„Jur ca în activitatea de jurnalist să fiu co­rect, să spun adevărul, să fiu de partea drep­tăţii. Să acţionez spre binele publicului şi să nu induc în eroare. Jur să apăr democraţia şi dreptul la informare al ce­tă­ţenilor. Aşa să-mi ajute Dum­nezeu“, iată jurământul de­pus de tinerii jurnalişti ti­mi­şoreni. Deși participarea la fes­tivitatea de jurământ nu este obligatorie, absolvenții ca­re acceptă simt o anumită emoție a intrării într-o pro­fesie cu exigențe morale com­parabile celor din alte meserii liberale, ca medicina, profesoratul sau avo­catura. Întrebați de reporterii locali aflați deja „în pită“, absolvenții au comparat jurământul „de onestitate“ cu Jurământul lui Hypocrat la care au de meditat doctorii.

La facultățile de jurnalism se învață etică, de­ontologie profesională, legislația presei. Se ana­lizează coduri deontologice, se învață nor­mele de conduită, se fac studii de caz, se exem­plifică la disciplinele specializate teh­ni­cile de manipulare prin text, imagine, sunet. S-ar putea crede că tinerii jurnaliști ies blin­dați din facultate, pregătiți să înfrunte bicis­nicia patronilor gata să abu­zeze de poziția lor pentru a cere încălcarea normelor și a conștiinței, să se opună cen­zurii șefilor, să își apere con­știința, libertatea de expri­ma­re și libertatea presei în ge­neral. Nu este deloc așa. Cei ca­re au șansa să profeseze – adică maximum 30% după sta­tisticile facultăților - ate­ri­zează în societate pe un teren accidentat. Di­ficultatea de a-și găsi un job în domeniu îi fa­ce din start prudenți. Nu vor neglija de la în­ce­put comenzile șefilor, chiar dacă ele ar cădea pe lângă normele etice. Apoi vor avea de ob­servat un oportunism extins peste tot, un fel de obediență aducătoare de pace la locul de muncă. Și, cel mai grav, vor vedea, com­pa­rând rapoartele de audiență ale televiziunilor, posturilor de radio și traficul de pe Internet, că publicul preferă știrile de senzație, mon­de­nitățile, divertismentul de toată mâna și este dispus să se uite, în număr apreciabil, în gura unor pseudojurnaliști angajați în războaiele po­litico-economice ale mogulilor care îi plă­tesc. Deutsche Welle consemna recent sub sem­nătura lui Petre N. Iancu ce pățesc jur­naliștii incomozi, cei critici față de puterea politică: „Jurnaliştilor insuficient de docili li se vandalizează imaginea publică. Li se exa­ge­rează posibile scăpări. Li se inventează altele. Li se atribuie în continuare, inclusiv în Wiki­pedia ori publicaţii precum Cotidianul şi Ca­ţa­vencii, biografii, declaraţii, nume, cariere ori idei parţial sau integral fictive“. Toate acestea sunt menite să înmoaie coloana și să inhibe cu­rajul de care orice jurnalist are nevoie în ca­rieră.

E greu de spus dacă prezența studenților ti­mi­șoreni la depunerea jurământului este rele­van­tă sau nu pentru felul cum își văd tinerii vii­torul în jurnalism. Din promoția 2012 au venit 20 din cei 60 de absolvenți, anul acesta tot 20 din cei 55 de absolvenți s-au prezentat la ceremonie. Procentul arată că numai o tre­i­me consideră important să își asume textul jură­mântului de onestitate. Interviurile dez­vă­luie un gen de pragmatism tipic pentru o bu­nă parte a generației tinere: fără complicații, fără chestii sofisticate, de ordin spiritual, mo­ral etc. Adaptarea și acomodarea par mai pro­fitabile. Cei care au depus jurământul cred în­să că în meseria asta este nevoie de caracter și de rezistență morală. Onestitatea ține de igi­ena lăuntrică, dar și de igiena profesiei. Ea apără demnitatea unei meserii care se de­va­lorizează văzând cu ochii, în vreme ce, para­doxal, este tot mai necesară oamenilor ame­țiți de nebuloasa informatică. H.R. Knicker­boc­ker spune că „ori de câte ori găsiţi sute şi mii de oameni sănătoşi la minte care încearcă să iasă de undeva, în timp ce câţiva nebuni în­cearcă să intre, este sigur că aceştia din ur­mă sunt reporteri“. Este în felul său un elogiu adus gazetăriei curajoase, nebuniei jurna­liștilor de a-și risca viața pentru a aduce in­formații, jurnalismului dedicat cetății. //