De același autor
Weekendul de breaking news din 5-6 octombrie 2024 a fost dedicat de mass-media respingerii de către Curtea Constituțională (CCR) a deciziei Biroului Electoral Central (BEC) prin care candidatura Dianei Șoșoacă la prezidențiale ar fi fost admisă. De îndată s-au auzit la televiziuni văicăreli alarmate că este atacată democrația. Diverși lideri de partid de la PNL, USR, AUR și-au exprimat îngrijorarea că România riscă o revenire a dictaturii, că sunt încălcări ale drepturilor, care mai de care mai neclare. Liderul partidului Forța Dreptei s-a detașat refuzând să verse „lacrimi de crocodil”.
Senatoarea, exponenta mahalagismului suprem în politică exportat acum și la Bruxelles, a făcut o nouă criză de isterie arătând cu degetul spre evrei („Îi acuz pe evrei de implicare în procesul constituțional!”), SUA, NATO („Afară cu NATO din țară, afară cu toți străinii!”), Bruxelles, SRI, SIE etc., etc., etc. Într-o dezlănțuire de aproape șase ore la televiziunea lui Lazarus, Șoșoacă a încălcat minimum trei legi, precum și toate normele de etică și de bun-simț, printre care legea de prevenire și combatere a antisemitismului: „Trăiască Legiunea și Căpitanul, omorâți de aceeași putere jidănească care a acționat și acum!”, a zbierat live europarlamentara SOS. Legea 157/2018 privind combaterea antisemitismului și OUG 31/2002 privind discursului urii prevăd pedepse cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani pentru promovarea unor mesaje xenofobe, antisemite, fasciste. Dar deocamdată europarlamentara are imunitate.
Cum s-a raportat presa la știrea deciziei CCR de a respinge hotărârea BEC care i-ar fi permis Dianei Șoșoacă să candideze? Cu puține excepții, mass-media a tratat noutatea în aceeași notă cu internauții, adică diletant. În absența motivării CCR, jurnaliștii s-au lansat în tânguirea democrației grav avariate de decizia CCR, pe care însă nu o cunoaștem. Neîncrederea în CCR, o instituție adânc politizată, este justificată, totuși deciziile sale trebuie consultate și respectate. Ele pot fi analizate și criticate, însă cu textul în față.
Comentatorii din studiourile televiziunilor de știri s-au contrazis avansând diverse teorii ale conspirației: că în spatele deciziei CCR este „Statul Paralel”, că este PSD, că este „oculta mondială” sau chiar Diana Șoșoacă, dornică să se victimizeze. Un adevărat vacarm în presă, identic cu discuțiile de pe rețelele sociale, indică starea deplorabilă a mass-media, practic o deprofesionalizare a jurnalismului capturat de bârfe, scandaluri și ipoteze fanteziste. Rolul presei ar fi fost de a se abține de la comentarii fără a cunoaște motivarea CCR, de a îndemna la moderație și de a diminua difuzarea istericalelor Șoșoacăi în spațiul mediatic.
Presa nu s-a limitat la deplângerea democrației rănite, ci a trecut la speculații electorale. Inclusiv jurnaliști cu experiență au început să numere voturi dintr-un proces electoral care n-a avut loc, pentru a vedea cui folosește blocarea candidaturii Dianei Șoșoacă, cine profită cel mai mult, cine pierde. Astfel, candidatul AUR, George Simion, a fost deja catapultat în turul al doilea în confruntare cu Marcel Ciolacu, special pentru a ieși câștigător candidatul PSD. Acest gen de speculații și falsa aritmetică electorală ignoră complet că oamenii vor merge la vot. Comentatorii dau impresia că jocurile sunt făcute, că nu contează cum va vota electoratul. La jocul toxic al speculațiilor contribuie din plin și casele de sondaj, care dau rateuri sistematice, dar pot influența publicul cu prognoze greșite.
După 34 de ani de presă liberă, consumatorul de știri educat are abilitatea de a discerne părtinirea, atacurile la anumiți candidați și omagierea altora, operațiunile de susținere mediatică etc. Pe de altă parte, dezinformarea, manipularea și distorsionarea faptelor funcționează cel mai eficient pe rețelele sociale, unde trolii ruși sunt foarte prezenți. Faptul că mass-media din România s-a decredibilizat în ani din propria vină este cu adevărat o pierdere pentru democrație. Oamenii se duc pentru informații spre neantul rețelelor sociale, unde pot fi intoxicați cu ușurință. În 1990, când se stătea la coadă pentru ziare, visam că presa se va profesionaliza definitiv, că va dezvolta respectul pentru date și fapte, că va urma normele etice ale unui jurnalism superior și că va fi crezută și respectată, la rândul ei. //
