Mai contează ce zice Occidentul?

Chiar dacă politicienii puterii acuză o imixtiune în „treburili interne“, rapoartele internaționale includ repetat dependența editorială a unor trusturi de presă de voința determinată politic a patronilor.

În vara anului trecut, când ActiveWatch or­ga­niza o conferință de presă în apărarea jur­naliștilor Carmen Valică, corespondent Radio România la Bruxelles, Liliana Ciobanu, co­res­pondent CNN, și a spaniolului Raul Sanchez de la El País, „în­fierați securistic“ de oficiali pentru a fi întinat imaginea României, autoritățile noastre au dat cu tifla. Iritați fiindcă tocmai pierduseră bătălia re­ferendumului, politicienii co­coțați la putere au dat vina pe jurnaliștii care relataseră corect întâmplările ne­ve­ro­simile ale operațiunii de demitere a pre­șe­dintelui, apoi au trecut la amenințări și pre­siuni. Pesedistul Dan Șova, senator pe atunci, azi ministru, a cerut pedepsirea exemplară a jurnalistei Carmen Valică pentru că ar fi de­zinformat-o pe Viviane Reding, comisar eu­ro­pean, în legătură cu presiunile puterii asupra Curții Constituționale. Senatorului i s-a ală­tu­rat cu mânie și liberala Norica Nicolai, euro­par­lamentar. Jurnalista a fost rechemată, an­chetată și absolvită. Dar a picat „testul de vo­ce“, un instrument ingenios de a neutraliza jur­naliștii de radio. Pe Liliana Ciobanu au acu­zat-o prin oficiosul Cotidianul că lucrează pen­tru „agenturi“ străine, iar pe Raul Sanchez că ar fi „agent de presă al regimului Băsescu“. On­dine Gherguț, de la România liberă, a pri­mit amenințări cu moartea. Tocați de Antene, blamați în publicațiile de propagandă ale USL, jurnaliștii au avut de înfruntat o perioadă grea de hărțuire. Au reacționat Asociația Pre­sei Străine din România, alte câteva ONG-uri și jurnaliștii pe bloguri. Mircea Toma, de la ActiveWatch, declara că „es­te construită o imagine a unei rețele de conspiratori. Este vorba de lucruri extrem de grave“.

O parte dintre aceste întâmplări îngrijorătoare au ajuns în Raportul Departamentului de Stat al SUA pe 2012, care consemnează presiuni si­milare exercitate și asupra corespondenților de la CNN, The Economist, RFI, The New York Times, Deutsche Welle, Le Monde. Sunt sem­nalate unele condiții restrictive ale libertății presei, cum ar fi pedeapsa cu închisoarea pen­tru ofensă adusă autorității sau însemnelor. Chiar dacă politicienii puterii acuză o imix­ti­u­ne în „treburili interne“, rapoartele inter­na­ționale includ repetat dependența editorială a unor trusturi de presă de voința determinată po­litic a patronilor. Raportul MCV din ianuarie atra­ge atenția asupra fenomenului, OSCE o spu­ne pe față, numind trustul Intact. Ei și? pa­re a fi reacția curentă a clasei politice. Propa­gandistul șef al trustului, Mihai Gâdea, intrat într-un proces de reabilitare, este invitat în emisiuni de cultură la televiziunea publică pen­tru a filosofa adânc despre libertatea pre­sei cu fraze ca aceasta: „Libertatea e o ches­ti­une despre care s-a vorbit și s-a scris mult“. Bravo!

Depășit de situație, grupul minoritar din Con­siliul Național al Audiovizualului se adresează forurilor europene pentru a obține ceea ce ar trebui să fie normal: respectarea legii și a normelor. Din nou. În urmă cu un an cauza era o ordonanță a guvernului care tăia din pre­rogativele de sancționare ale CNA, modi­fi­când peste noapte Legea audiovizualului, pen­tru a proteja Antenele. De data aceasta ar fi vorba de ilegalități. Trei membri ai CNA au se­sizat săptămâna trecută Comisia Europeană fi­indcă președinta CNA, Laura Georgescu, a fal­sificat o decizie adoptată de Consiliu. „Doam­na Georgescu a trimis la Monitorul Oficial, pentru publicare, un text parţial diferit - şi fals - de cel adoptat în unanimitate de CNA în şedinţa publică din 28 martie 2013 cu pri­vire la Decizia de modificare a Codului de Re­glementare în domeniul audiovizual. Prin aceas­ta, preşedintele CNA a falsificat parţial tex­tul acestei Decizii, fals preluat în textul pu­blicat de Monitorul Oficial, care a intrat în vi­goare cu falsurile respective“, spun Narcisa Ior­ga, Valentin Jucan şi Florin Gabrea în adre­sa transmisă vicepreşedintei Comisiei Euro­pe­ne și comisar european pentru Justiţie, Vivi­ane Reding, vicepreşedintei Comisiei Euro­pe­ne, comisar european pentru Agenda Digitală, Neelie Kroes, secretarului general al Comisiei Europene, Catherine Day, şi comisarului eu­ro­pean pentru Educaţie, cultură, multilingvism, tineret şi sport, Androulla Vassiliou. De ce se apu­că niște membri CNA, demnitari ai sta­tu­lui, să se adreseze forurilor europene, n-au al­tă treabă? Acuzați că fac rău României, izolați în interiorul organismului de reglementare de către majoritatea dresată politic, cei trei mem­bri CNA spun că demersurile lor interne n-au niciun efect. La începutul anului trecut, Dan Grigore, un mare artist, și-a dat demisia în semn de protest la subordonarea politică a CNA. Ei și? este răspunsul oficial. Oare de­mer­surile externe vor avea efect? Poate. Se mai con­semnează în rapoarte, se mai cer ex­pli­cații care nu dor prea tare, decât atunci când se lasă cu tăieri de fonduri. Însă vremurile din anii ‘90, când România ciulea urechile, cu ciu­dă, dar le ciulea, la ce spune Europa, au tre­cut. E cu sacii în căruță, adică în NATO și în UE. Ei și? pot spune oficialii europeni și euro­atlantici la împărțeală. //