Mașinația: agenți contra jurnaliști

Scoaterea de la congelator a colo­ne­lu­lui SRI în rezervă Dragomir și plim­barea sa pe la câteva televiziuni de­vo­tate lui Dragnea și coaliției PSD-ALDE este o etapă previzibilă dintr-o amplă ope­ra­țiune. Dacă nu era Dra­gomir, se găsea alt­ci­ne­va care să reia și să con­solideze în spațiul public mesajele ostile lan­­sate cu luni în ur­mă. Operațiunea are ca scop final de­ca­pi­tarea DNA și a Par­chetului General, probabil și a SRI, subordonarea justiției, gâtuirea pre­sei independente și, ca o consecință, imu­nizarea politicienilor anchetați sau judecați. Nu este o confruntare spor­tivă fiindcă taberele nu sunt egale, lip­sesc regulile și spiritul sportiv. Nu es­te nici bătălie politică, fiindcă opo­ziția nu se află în teren, preferând o susținere tăcută, în favoarea pro­pri­i­lor penali. Este o acțiune de ma­ni­pu­lare executată de putere, în rețea, cu tempouri prestabilite. O mașinațiune cu bătaie lungă, în scop de discre­di­tare și zdrobire a imaginii unor oa­meni care se opun grupului infrac­țional de la conducerea țării: pro­cu­rori, judecători, jurnaliști. Avântul și intensitatea acțiunii din ultimul timp sprijină bănuiala că niște inși eliberați condiționat o finanțează generos, nu doar din răzbunare, ci și pentru a se putea bucura netulburați de averile lor ilicite, fiindcă măsura confiscării extinse, instituția procurorului euro­pean ș.a. încă le dau fiori.

Deconstruim mașinația din pers­pec­tivă media.

Conspirații pentru minți odihnite

În luna mai, Evenimentul zilei pu­blica articolul Ziariști cu epoleți, un episod dintr-un serial aiuritor de acre­ditare a ideii „statului paralel“. Tex­tul oferea o colecție de insinuări des­pre presupuși jurnaliști „aco­pe­riți“ comandați de la centre oculte. Jur­naliștii, publicațiile, canalele de televiziune invocate erau alese dintre vocile critice care au avertizat per­ma­nent asupra atacului politic la justiție și au dezvăluit corupția la nivel înalt. Nicidecum dintre coriștii unor trus­turi și companii media conectate atât cu găștile politice, cât și cu gratiile pușcăriei. Insinuarea că „serviciile“ ar ordona conținutul anchetelor jur­na­listice, al știrilor și comentariilor din Adevărul, România liberă, RISE Project, HotNews, Revista 22, Digi 24, Realitatea TV, a unor bloguri (vezi Sorina Matei) sau postări pe Face­book (vezi Mircea Marian) este for­mulată în termeni perverși și pru­denți, așa încât orice replică să poată fi întoarsă pe dos. Conform manua­lelor dezinformării, printre numele unor jurnaliști demni de încredere, ca Liviu Avram, Dan Turturică, On­dine Gherguț, Dan Tăpălagă, Andreea Pora, Biro Attila, Cristian Pantazi, Alex Costache, Ionel Stoica, Ioana Ene Dogioiu, Cristian Câmpeanu, au fost amestecate în pro­ce­sul discreditării și nu­me compromise ale pre­sei, ca Valentin Zas­chievici și Robert Tur­cescu, (auto)denunțați ca recruți ai unor agen­ții secrete autoh­tone. Îndată ce a fost servit, subiectul „zia­riștilor cu epoleți“ a fost preluat de Antena 3, RTV, de une­le emisiuni de la B1 TV și ale Tele­viziunii publice sub titrări sen­za­țio­naliste ca „incendiar“, „exploziv“, „bombă“ etc., precum și de publicații online adiacente. Politicienii cu in­fracțiuni la activ n-au ezitat să se ara­te indignați de aservirea presei de la cele mai înalte tribune oficiale.

În septembrie 2017, aceleași rețele media l-au scos la vorbitor pe Daniel Dragomir, coafat la RTV și la Antene ca fost adjunct al șefului SRI Coldea și ca depozitar al unor teribile se­cre­te. Generalul Coldea a negat că Dra­gomir i-ar fi fost „mâna dreaptă“, dar adevărul se dă bătut în fața „post-adevărului“. Dragomir și-a fă­cut numărul, încercând să com­pro­mită la pachet DNA (cu țintă pe șefa instituției), Parchetul General și pre­sa independentă. A scos, așadar, din pălărie numele a trei jurnaliști, Dan Tă­pălagă, Dan Turturică și Sorina Ma­tei, deveniți suspecți fiindcă ar fi fost văzuți „în birou la Coldea“. Ca să evi­te un bucluc, securistul pe stil nou a declarat precaut că n-a zis că sunt agenți acoperiți, concluziile fiind lă­sate în grija rețelei. Cu maximă vi­te­ză, „știrea“ s-a lăbărțat pe televiziuni și în presa online, iar domnul Drag­nea, zis „Daddy“, a ieșit public so­mându-i pe ziariștii „cu epoleți“ să ara­te cine îi finanțează (Tăpălagă, HotNews, RISE Project) sau de unde au bani de o casă (Turturică). În­grijorați de soarta țării, „Daddy“ & Co. au decis pe loc audierea lui Dra­gomir în Comisia de control al activității SRI din parlament și au pus la cale o no­uă comisie de anchetă. Pe lista de 65 de potențiali audiați livrată de Dra­go­mir, 11 sunt jurnaliști. Ei ar putea fi târâți în fața unei comisii care are un singur scop: să decredibilizeze justiția și presa. Atât.

Cine învârte manivela

Arta manipulării este veche, dar a pri­mit ornamente noi. Profesioniștii de acum au pus în circulație termeni mis­terioși ca „Sistem“, „Culoar“, „Bi­nom“, „Stat paralel“, „Soros“, iar jurnaliștii și publicațiile-țintă pri­mesc porecle de unități și grade mi­litare. Publicul rațional este aruncat în ceață, dar telespectatorul captiv înghite cu nesaț aiurelile. În vreme ce Tăpălagă, Turturică și Sorina Matei devin suspecți dacă ar intra în biroul unui șef SRI, Ciutacu de la RTV, Cristoiu și Andronic de la EvZ de­cla­ră cu mândrie că sunt oaspeți bine primiți de serviciile secrete. La ei nu se pune, sunt „caz special“. Ca și mer­cenarii de la Lumea Justiției -  Luju sau Bogdan Chirieac de la DCNews, beneficiarul unor contracte grase cu Ministerul de Interne și cu Serviciul de Telecomunicații Spe­cia­le, „analiștii“ și falșii jurnaliști își fac zilnic treaba de colportare a infor­ma­țiilor false. „Vrei să compromiți azi pe cineva? Acuză-l că-i securist, aco­­perit, ofițer, omul serviciilor, că exe­cută ordin pe unitate etc... Acu­zația nu poate fi dovedită dar, odată lansată, cel acuzat nu se poate apă­ra. Orice ar spune va pluti mereu o umbră de îndoială care, odată stre­curată sub piele, se întinde ca râia și, în timp, lucrează“, descrie Tă­pă­lagă mecanismul.

Merită repetat că toți agenții ope­rațiunii de discreditare a justiției și pre­sei sunt cercetați, trimiși în ju­decată sau deja condamnați. Daniel Dragomir, trimis în judecată în 2015 pentru trafic de influență și spălare de bani și cercetat în dosarul Black Cube. Dan Andronic-EvZ, trimis în ju­decată în dosarul retrocedărilor. Dan Voiculescu-Trustul Intact, con­dam­nat la 10 ani închisoare pentru co­rupție în dosarul ICA, recent eli­be­rat condiționat. Sebastian Ghiță-RTV, judecat pentru spălare de bani și mi­tă, fugit și prins în Belgrad. Iar în spa­tele cortinei și adesea în fața ei, Liviu Dragnea-PSD, condamnat la închi­soa­re cu suspendare pentru mistificarea votului și amenințat de alte dosare con­sistente (Lacul Belina, pro­prie­tă­țile din Brazilia etc.) și Călin Popescu Tăriceanu, trimis în judecată pentru declarație mincinoasă. Aceștia și aco­liții se opintesc să scoată din țâţâni mass-media, instituțiile și țara.

Ce le rămâne de făcut jurnaliștilor prinși în malaxorul mașinației co­mandate politic și neprotejați de or­ganizațiile de breaslă, inerte și ine­fi­ciente? Să scrie, asta le rămâne. Să deschidă ochii, să dezvăluie, să spună adevărul. Să nu renunțe.