De același autor
Jurnalismul este o profesie pe cât de antrenantă, pe atât de epuizantă. Contactul cu informațiile zilnice venite în avalanșă, încordarea în grija de a nu greși, concurența de pe piața media, toate acestea îi consumă pe jurnaliștii activi din linia întâi. Avem rar ocazia de a sărbători un jurnalist la împlinirea vârstei de 100 de ani. Mircea Carp, vocea inconfundabilă de la Vocea Americii și de la Radio Europa Liberă, împlinește în 28 ianuarie 100 de ani.
Aflat la microfon timp de 45 de ani, Mircea Carp a fost pentru câteva generații de ascultători contactul cu lumea liberă. Programul politic pe care l-a realizat timp de 17 ani la Europa Liberă le-a adus românilor un strop de speranță prin comentariile și informațiile interzise de regimul comunist. În prefața volumului de memorii „Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine! ”, Dinu Zamfirescu notează că emisiunea condusă de Mircea Carp „i-a ajutat pe mulți români să-și păstreze speranța într-un viitor mai bun și credința în valorile democrației”.
L-am cunoscut pe Mircea Carp în redacția Europei Libere de la München în anii ‚90. Acolo am aflat că autorul formulei „Să auzim numai de bine!”, cu care se încheiau emisiunile Programului politic, fusese ofițer combatant pe frontul celui de-Al Doilea Război Mondial, unde a fost rănit. Ceva din disciplina militară rămăsese imprimat în felul cum aborda jurnalistul Mircea Carp subiectele: clar, concis, fără echivoc. După epurarea tinerilor ofițeri în timpul instalării comunismului, regalistul Mircea Carp s-a alăturat rezistenței anticomuniste din munți. A fost arestat și încarcerat.
După ce a ieșit din închisoare, a luat o decizie grea pentru un militar patriot, venit dintr-o familie de ofițeri români: să fugă din țară. A reușit să treacă frontiera din România în Ungaria și de acolo în Austria, în 1948. Ulterior a ajuns în SUA cu vaporul militar „General Stewart”, în iunie 1951. „Drum fără întoarcere”, avea să comenteze în memoriile sale. Vocea Americii a fost locul unde și-a confirmat vocația de jurnalist. Din 1968, timp de zece ani, a fost șeful Serviciului românesc al postului. „Când am intrat prima dată în studioul Vocii Americii, am găsit pe unul dintre pereți înscrise cuvintele: «De la acest post de radio am anunțat înfrângerea nazismului; de la acest post vom anunța înfrângerea comunismului». Din acel moment am fost convins mai mult ca oricând că voi trăi să văd țara mea eliberată de ocupația sovietică și comunist-română”, scrie Mircea Carp în cartea sa de memorii. Viața i-a oferit prilejul să trăiască nu doar momentul când a putut însoți cu vocea sa Revoluția din Timișoara și din „toată țara”, ci și tranziția românească, cu momentele dificile ale istoriei recente.
Din 1978, când a trecut la Radio Europa Liberă, și până în 1995, când a ieșit la pensie, Mircea Carp a marcat postul cu prezența sa sobră, cu analizele sale lămuritoare într-o perioadă de confuzie, când publicul românesc se întorcea spre mediile în care aveau încredere - Radio Europa Liberă sau BBC. Radu Călin Cristea îl descrie ca pe un „mare gentleman, tip de o manieră care foarte cu greu s-ar mai putea găsi în presa contemporană”. Corneliu Coposu îi adresa în 1990 deplina sa gratitudine „nu numai a mea, ci a tuturor românilor de bine, pentru felul în care ai susținut, ani de-a rândul, cu suflet devotat și curaj deosebit, rezistența noastră deznădăjduită”. Numeroase distincții ale SUA și ale României i-au adus recunoașterea meritată. //
