De același autor
Presa românească, dar mai ales publicul ei, săracul, se confruntă cu un fenomen toxic: sub acoperirea statutului de jurnalist s-au strecurat numeroase figuri suspecte, care fac altceva decât jurnalism.
Presa românească, dar mai ales publicul ei, săracul, se confruntă cu un fenomen toxic: sub acoperirea statutului de jurnalist s-au strecurat numeroase figuri suspecte, care fac altceva decât jurnalism. O faună bogată conținând propagandiști, inchizitori, agenți de influență, țucălari, rozătoare de bani de la partid, spălători pe creier sau spălători de cadavre, oameni de PR ai oamenilor politici și, cu un termen nou, ivit din realitatea televizuală a talk-show-ului, numeroși „păreriști“ foșgăie mai cu seamă în televiziune, de care publicul român este dependent, conform analizelor Eurostat. Cu ei se face treaba murdară, ei îi execută public pe adversarii politici ai patronilor, ei sar cu gura când apare vreo fisură în propagandă, ei inventează psihodrame naționale pentru a acoperi adevăratele drame. Sunt gălăgioși, tupeiști, interesați. Știu să ascundă, să manipuleze. Fac abuz, cum bine observa Liviu Avram într-un editorial din Adevărul, de termeni ca „jurnalist“ și „adevăr“. În fapt, nu sunt jurnaliști. Le lipsesc trei elemente din definiția Codului Deontologic Unic, conștiința, principiile etice și servirea interesului public: „Jurnalistul este persoana care se ocupă de colectarea, fotografierea, înregistrarea, redactarea, editarea sau publicarea de informaţii referitoare la evenimente locale, naţionale, internaţionale de interes public, cu scopul diseminării publice, câştigându-şi traiul în proporţie semnificativă din această activitate. Jurnalistul îşi va exercita profesia în scopul servirii interesului public, conform propriei sale conştiinţe şi în acord cu principiile prevăzute de normele profesionale şi de Codul Deontologic“.
Să dăm și exemple. Complet la vedere, Voiculescu-Felix face agenda „jurnalistică“ a Antenelor. Dacă nu primește ce vrea, îi asmute pe madam Grecu et Co., pe Gâdea cu cohorta de păreriști, pe bufonul Badea etc. să dea la cap. Zilele trecute tocmai i s-a întâmplat lui Ponta. I s-a dat la cap. Ba mai mult, a fost dat cu capul de toți pereții de Mircea Badea. O merită, până mai ieri Antenele, „instrumentele de tortură“ ale Varanului, lucrau pentru el. Și vor mai lucra, după ce va ceda. Sau cazul lui Bogdan Chirieac, maestrul învârtelilor cu statul, distribuitor de bani pe la partide useliste, care se prezintă ca analist politic sau jurnalist de ligă mare. N-are ce căuta în presă. Maxim la Parchet sau în boxă. Victor Ciutacu, noua achiziție a RTV, omul cu locuință socială anexă la penthouse, ar putea fi emblema acestei categorii, așa cum l-a definit pe blog o colegă de breaslă: „Individul Ciutacu este, în opinia mea și fără pic de îndoială, un jeg uman. Un om care se tranzacționează la nesfârșit pentru un pumn de bani ca să înjure pe unul sau pe altul, în funcție de cine oferă mai mult, nu are ce căuta în breasla asta“, zice Sorina Matei.
Adesea falșii jurnaliști veghează la puritatea liniei de partid, mai ales că au o dulce istorie împreună cu politicienii care i-au plătit în campanii electorale în chip de consultanți. De memorat cazul Andreei Crețulescu de la Realitatea TV, care nu s-a sfiit să facă parte din echipa de campanie a lui Geoană, pentru a se întoarce, virgină, la jurnalism. Ea, împreună cu altă prezență politicoidă, Rareș Bogdan, tocmai l-au executat pe Sorin Ioniță, analist la Expert Forum, care și-a publicat opinia despre eleva cu bentiță tricolor, acuzând educația intoleranței pe care tinerii o primesc acasă sau la școală. De ce l-au executat? Pentru că nu este în acord cu linia naționalistă a actualei guvernări. Nici Antena 3 n-a rămas mai prejos: Grecu și Radu Tudor au pus urgent la cale „o mizerie televizată“.
Să mai adăugăm categoria ținută la secret a „agenților acoperiți“ și a foștilor informatori din presă. Cu asta ne prindem urechile. În 1997, când pe ministrul Afacerilor Externe de atunci, Adrian Severin, l-a luat gura pe dinainte în declarația dată ziarului Azi că s-ar afla în posesia unei liste de șefi redacționali și jurnaliști care lucrează pentru servicii secrete străine, scandalul a fost imens și l-a costat funcția. Dar lista nu s-a dat publicității nici până azi. În 2006, dintr-o inițiativă a breslei numită Voci curate, s-a cerut oficialităților române și CNSAS să facă publice numele jurnaliștilor și patronilor recrutați de fosta Securitate și/sau de serviciile contemporane de informații. Operațiunea n-a avut un succes. Au ieșit în mai mulți ani câteva nume, deja cunoscute, și cam atât. Scandaluri iscate prin redacții au dezvelit câte un colțișor din tabloul amestecat al presei autohtone, cu turnătorii ei, foști și prezenți. //