De același autor
Suma alocată mass-mediei pentru anul electoral 2024 se preconizează cu aproximativ 20% mai mare, dacă o raportăm la creșterea subvențiilor partidelor, de la 50,6 milioane de euro în 2023 la 62,8 milioane de euro în 2024. PSD a cheltuit exclusiv pentru „presă și propagandă” 67% din subvenții, PNL – 63%, USR – 31%, AUR – 5%, arată un studiu realizat de Expert Forum. Organizația confirmă cu date că partidele s-au întrecut în a vira sume uriașe în buzunarele unor companii media, mai ales televiziuni. PSD a cheltuit în ianuarie 2024 suma de 8,4 milioane de lei (1,7 milioane de euro), PNL a oferit în martie 2024 presei 6,2 milioane de lei (1,2 milioane de euro), tot în martie AUR a băgat în presă 4,8 milioane de lei (aproape un milion de euro), iar USR, 4,3 milioane de lei (peste 850.000 de euro). Problema partidelor, implicit a campaniei electorale, a mass-mediei și, în esență, a democrației din România este că bugetele consistente destinate presei sunt netransparente. Nu știm cui și cât se alocă, ce anume se cere în contractele adesea deghizate în contracte „de consultanță” între diverse firme. Iar presa a făcut o practică din a nu marca articolele sau emisiunile cu însemne de publicitate politică sau electorală. Politicienii și-au croit astfel regulile și legile încât subvențiile de la stat să crească în fiecare an, dar partidele să nu fie obligate să raporteze cum le cheltuiesc. Nici Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) nu are o evidență clară din deconturile făcute. „USR rămâne singurul partid care publică din oficiu toate cheltuielile din subvenții publice, inclusiv contractele pentru presă”, arată Expert Forum, subliniind că lipsa transparenței la celelalte partide afectează nu doar încrederea în clasa politică, ci și în mass-media.
Misiunea pentru Libertatea Presei realizată în România de o delegație a Media Freedom Rapid Response (MFRR), la o săptămână după alegerile locale și europarlamentare, a constatat cu îngrijorare că sistemul de subvenții și transferarea unor sume importante către presă „este, în prezent, cel mai mare instrument de capturare politică a presei românești”. Fenomenul a fost semnalat anterior de mai multe rapoarte europene. În 2022, Raportul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei consemna „cu maximă îngrijorare” subminarea principiului libertății media și a democrației prin „utilizarea fondurilor publice de către partidele politice pentru a finanța mass-media și a influența conținutul acestora pe baza unor contracte secrete”.
Atenționările n-au contat pentru puterea politică din România, subvențiile au crescut sistematic, a continuat cumpărarea presei, a tăcerii în chestiuni delicate sau susținerea unor campanii de denigrare. MFRR a constatat o mediatizare părtinitoare în prima campanie electorală a anului 2024, mai ales în favoarea coaliției aflate la guvernare, netransparența relației dintre politicieni, afaceriști și jurnaliști, inclusiv în presa locală, climatul de ostilitate prin hărțuirea online, toate diminuând capacitatea presei de a servi publicul. Publicul avizat a putut observa trecerea sub tăcere a unor subiecte de interes ocolite de televiziuni, precum și relatări pozitive, teme inofensive, campanii de denigrare întinse pe săptămâni referitoare la unii candidați sau, dimpotrivă, promovarea intensă a altora, fără niciun marcaj de publicitate.
Concluzia misiunii, MFRR fiind un mecanism european de monitorizare și răspuns la încălcarea libertății presei în UE, este că se impune o reformă radicală a finanțării politice pentru presă și propagandă, „pentru a pune capăt dependenței mass-mediei de partidele politice”. Totodată, MFRR a cerut Comisiilor parlamentare pentru cultură și media să desfășoare o anchetă publică „cu privire la rolul fondurilor politice și impactul acestora asupra independenței mass-mediei și a corectitudinii electorale”. Sunt trase de mânecă și Consiliul Național al Audiovizualului, și AEP, instituții politizate și timide în a-și îndeplini misiunea de monitorizare, control și sancționare. Până în prezent, reprezentanții Guvernului n-au suflat o vorbă despre aceste cerințe, nici despre obligația de a aplica de urgență normele europene menite să aducă mai multă transparență și protecție în mass-media: Regulamentul European privind libertatea mass-media, Directiva anti-SLAPP (care protejează jurnaliștii de procese nefondate pentru a intimida presa de investigație) și Regulamentul privind transparența publicității politice.
