Pe Internet suntem tari și nemuritori

Cât de mult schimbă New Media paradigma presei actuale este întrebarea pe care și-au pus-o jurnaliști și experți media din România, Slovacia, Malta și Bulgaria într-un seminar organizat la Timișoara, în perioada 5-7 septembrie 2013, în programul european „Leonardo da Vinci“.

Dacă veți avea curiozitatea ușor morbidă de a vă căuta un prieten decedat pe Facebook, îl veți găsi. Puteți să postați în continuare fotografii și texte pe wall-ul său, prieteni ai lui vor reacționa cu like-uri. Atât doar că el nu vă va răs­punde. În multe cazuri, și adre­sa de e-mail va fi activă vre­me îndelungată după dis­pa­riția sa. În mediul virtual totul e posibil: se pot imagina ne­li­mitat identități noi, moar­tea e un accident minor și fă­ră con­secințe, accesul și mul­tiplicarea sunt infinite. Pa­ra­doxal, deplina libertate a Internetului ne­do­mesticită de niciun document de regle­men­tare – vezi ACTA – vine în contradicție cu sen­timentul că există ascuns în Internet un Big Brother care ne urmărește pas cu pas. Agen­tul CIA Edward Snowden susține, în de­cla­ra­ți­i­le oferite acum câteva luni publicațiilor Wa­shing­ton Post și The Guardian, că FBI și Agen­ția Națională de Securitate au acces la ser­ve­rele Microsoft, Yahoo!, Google, Face­book, AOL, YouTube, Skype, Apple și PalTalk pentru a su­pra­veghea activități din străi­nă­tate. Pro­gra­mul secret PRISM ar permite ast­fel o su­pra­veghere a oricărui cetățean, fără ordin judecătoresc.

Deși scandalul Snowden pare să confirme sus­piciunile de control secret, oamenii nu se lasă descurajați în a folosi facilitățile magice ale noilor tehnologii care fac posibilă co­mu­ni­ca­rea fără li­mite. Dar schimbă radical și mersul lumii. Pro­tes­tele îm­po­triva proiectului Ro­șia Mon­tană, extinse în mai multe orașe ale României și ale Eu­ropei, s-au organizat pe Face­book și au adunat ce­tățeni di­verși, de la ecologiști la hip­steri, de la intelectuali de no­torietate la ultrași, de la studenți la pensionari na­țio­naliști. La fel, protestele împotriva ad­mi­nis­tra­ției inerte și corupte a Bucureștiului, în frun­te cu primarul Oprescu, după ce un copil de 4 ani a fost sfâșiat de câinii vagabonzi. Ge­ne­rația tânără, familiarizată cu mijloacele, se mo­bilizează rapid pe Facebook și pe Twitter, evitând imixtiuni politice și agende ascunse. „Roșia Montană este doar un pretext pentru a le spune guvernanților că nu pot ignora vo­ința oamenilor și că nu pot confisca țara în fa­voarea propriilor interese de partid și de gaș­că“, argumenta un protestatar ieșirea ma­sivă în stradă zile în șir a peste 10.000 de bu­cu­reșteni și a altor câteva mii în mai multe orașe.

Un banner imens a însoțit demonstrațiile tot mai radicalizate: „Presa română plină de min­ciună“. Reporteri de televiziune aflați pe teren s-au plâns de ostilitatea unor protestatari ca­re le-au reproșat obediența față de politicienii puterii și atitudinea favorabilă față de com­pa­nia Gold Corporation, care a investit imens în reclama TV și în coruperea presei. Pe Face­book sunt postate sute de opinii care con­damnă acceptarea de către jurnaliști a unor călătorii de „documentare“ la fața locului sau în Noua Zeelandă, sponsorizate generos de compania canadiană, în schimbul trecerii sub tăcere a riscurilor exploatării cu cianuri a me­talelor. Mediile de socializare devin, iată, un tribunal liber unde nu se poate da șpagă.

Cât de mult schimbă New Media paradigma pre­sei actuale este întrebarea pe care și-au pus-o jurnaliști și experți media din România, Slovacia, Malta și Bulgaria într-un seminar or­ganizat la Timișoara, în perioada 5-7 sep­tem­brie 2013, în programul european „Leonardo da Vinci“. Un Manifest al Internetului, con­ce­put în Germania în 2009, spune că „Web-ul creează o nouă ordine în sistemul mediatic, de­pășind limitele și oligopolurile acestuia. Pu­blicarea și difuzarea conținutului mediatic nu se mai face cu investiţii mari. Doar calitatea jur­nalistică mai diferențiază jurnalismul de simpla publicare de conținut“. Ștergerea li­mi­telor între jurnalist, blogger sau simplu fo­ru­mist, scăderea credibilității jurnalistului mul­țumit adesea să ronțăie informații găsite în grabă pe Internet, dar și obligația de a educa publicul în cernerea informațiilor de care e asal­tat face necesară reflecția asupra sta­tu­tului mass-media și a reglementărilor în me­diul virtual. „Sub presiunea Internetului și a comunicației mobile, jurnaliștii au devenit din vânători de informație simpli fermieri de con­ținut... Astfel, ziarele sunt adesea un mozaic de știri și informații reciclate“, arată raportul Mapping Digital Media, publicat de Open So­ciety Institute în 2010. Participanții la se­mi­na­rul de la Timișoara au identificat câteva mă­suri menite să conserve distanța între pro­fe­sioniștii și amatorii jurnalismului, precum și pu­terea legitimă a presei, fiindcă „rezistă doar cine oferă jurnalism credibil și deosebit“, con­form Manifestului Internetului: îndoiește-te, ve­rifică informația, sapă adânc pentru a afla informații noi și utile oamenilor, nu politiza, concentrează-te pe fapte, investighează cu orice risc, nu manipula, respectă valorile fun­damentale ale meseriei de jurnalist, nu uita că justificarea existenței tale profesionale es­te dreptul cetățeanului de a fi informat. //