De același autor
Vizita la Kiev a Laurei Codruța Kövesi, șefa instituției Procurorului European, a determinat imediat reacții ostile la televiziunile din România care combat de mai mulți ani tot ce înseamnă apartenența noastră la Europa. RTV a dedicat în 5 martie un festival de batjocură la adresa Monicăi Macovei, interpretat de plagiatorul Ponta, pentru a ajunge la Kövesi, „creație” a Monicăi Macovei și „vinovată” de a combate furtișagurile din bani europeni, iar în curând și eschivele unor țări la aplicarea sancționării Rusiei. Invitații recurenți pe postul infractorului-fugar Ghiță sunt foști securiști/sereiști cu pensii speciale și, în general, propagatori ai narațiunilor anti-UE și anti-NATO, deci și anti-Ucraina. Realitatea TV a preferat în 5 martie prezența cețoasă a lui Călin Georgescu, care a exagerat într-atât cu inepțiile sale solemne, arătând cât a evoluat Serbia putinistă față de România europeană, încât a trebuit să fie contrazis drastic.
Nimic însă nu oprește mașinăria propagandistică din România care este zilnică, antrenată, neobosită. Ce vezi/auzi/citești pe televiziunile de știri amintite, pe Gold FM, pe DC News sau pe numeroase publicații online de la România liberă (ce trist!) și Evenimentul zilei la Activenews, Solidnews, Luju, Știridinrusia și altele, este relativ coerent și similar cu mesajele Sputnik și Russia Today: aceleași narațiuni care induc îndoiala față de politicile europene și care provoacă frica de viitor, incluzând ideea de război, teroare, sărăcie, insecuritate. Totul, decontat în numele libertății de exprimare și al libertății presei. Grupurile și indivizii care promovează mesajele dragi Rusiei au devenit tot mai agresivi, ajutați de armate de comentatori de pe conturi false. Intimidarea este una dintre strategiile de descurajare a celor care observă și critică metodele lor de război hibrid. O listă de „putiniști” întocmită de un cercetător într-un volum de studii despre conflictul din Ucraina a declanșat un val de amenințări la adresa editurii. Încolțită, editura a retras volumul.
De la începutul războiului din Ucraina, multe dintre mesajele difuzate repetat și la noi sunt parte a propagandei masive a Moscovei, care folosește presa ca armă de război. Un raport publicat de Anti-Fake în februarie 2023, intitulat „Un an de război împotriva Ucrainei. Bătălia pentru opinia publică”, consemnează principalele narative vehiculate pentru sucirea minților cu scopul de a promova ideea că Ucraina este vinovată pentru agresiunea împotriva ei. Echipa a prospectat internetul între 24 februarie 2022 și 15 februarie 2023 prin programul Zelist, radiografiind aproape 4 milioane de apariții pe tema Ucraina, cu un număr de 4,8 miliarde de vizualizări pe rețelele sociale și în presa din România. Mesajele-cheie cele mai vehiculate pe parcursul anului sunt că războiul este o ficțiune dată la televizor, că ucrainenii sunt naziști sau că Ucraina nu e o țară/națiune, că NATO și UE au pus la cale războiul ca să își vândă armamentul, sau că Ucraina vrea să ocupe România, dar și Polonia, Moldova, Ungaria etc.
O parte a publicului din România a înghițit pe nemestecate mesajele populiste referitoare la refugiații ucraineni care se lăfăie din ajutoare, în vreme ce românii sunt lăsați pradă sărăciei. Raportul sesizează și reciclarea unor mesaje folosite în timpul pandemiei pentru a submina încrederea în măsurile luate pe plan european sau național, cum ar fi că totul e un complot global menit să sădească teamă și să îi transforme pe oameni în sclavii „ocultei mondiale”. Cum reușesc canalele și comunicatorii publici să influențeze opinia publică cu știri false, distorsiuni și dezinformare despre Ucraina sau despre orice? Prin exploatarea stării de confuzie și a comunicării emoționale, țintind sentimente de demnitate rănită, injustiție, frustrări identitare etc. Migrarea vocabularului și a mesajelor ostile dinspre periferia comunicării spre centrul spațiului public prin mass-media, precum și parazitarea presei cu „interpretări sistematic eronate sau înșelătoare” sunt câteva căi strategice de succes a acestor narative, explică raportul Anti-Fake, în timp ce contracararea lor este timidă. //
