De același autor
Cazul nou de plagiat descoperit de jurnalista Emilia Șercan și publicat de Pressone este al ministrului Justiției, Radu Marinescu. Avocatul familiei Olguța Vasilescu – Claudiu Manda, trecut la doctorat prin filtrele cu ochiuri largi ale universității craiovene, Marinescu și-a susținut doctoratul în 2009, când decan la Facultatea de Drept era actualul rector, Dan Claudiu Dănișor. La momentul când plagiatul său de peste 140 de pagini copiate din trei surse a fost dezvăluit, ministrul a încercat să se acopere cu o minciună: că așa erau regulile citării în 2009, adică nu era nevoie de ghilimele. Același argument l-a folosit și Ponta care, după lungi și politic aventuroase tergiversări, a rămas fără doctorat.
„Ideea că plagiatul nu era prevăzut în nu știu ce lege și că doar o instanță judecătorească se poate pronunța constituie o piramidală imbecilitate. Faptul că se găsesc «juriști» care să o susțină arată halul în care au ajuns facultățile de drept din România”, comenta Teodor Paleologu pe Facebook pe 15 ianuarie 2026, iar profesorul Marian Popescu, directorul Centrului de Acțiune, Resurse, Formare pentru Integritate Academică al Universității din București (CARFIA), declara pentru Euronews că „a fura înseamnă a fura. Nu era valabil doar în 2009, când a fost publicată lucrarea. Este scris chiar și în Biblie. Nu s-a schimbat nimic. A fura intelectual este tot un furt”.
Nimic din reacțiile publice ale unor experți sau ale societății civile n-a schimbat atitudinea politicienilor. PSD a început o campanie furibundă împotriva Emiliei Șercan, corelată cu atacurile imunde ale televiziunilor afiliate, Realitatea Plus și RTV, precum și cu publicații de același fel. Și PNL s-a făcut de rușine chiar prin vocea premierului Ilie Bolojan, perceput în general ca un om onest, dar care a dat acum cu bâta în baltă. „Lucrurile de care este acuzat (ministrul Justiției, n.red.) nu s-au întâmplat în mandatul de ministru, sunt de 15–20 de ani în urmă și încerc să îmi evaluez colegii după ceea ce fac în mandatele de miniștri”, a spus el, recunoscând că totuși plagiatul este furt.
Notă separată a făcut Dominic Fritz, președintele USR, care s-a folosit de ocazie pentru a pune în lumină ipocrizia PSD. „Vedem cum mesaje lansate din zona PSD sunt preluate şi radicalizate de AUR, până la forme de violenţă verbală inacceptabile. De aceea, este important ca PSD să clarifice fără echivoc că respinge linşajul public al Emiliei Şercan şi că rămâne angajat, alături de noi, într-o guvernare care protejează democraţia, combate extremismul şi apără libertatea jurnaliştilor”, a postat Fritz pe Facebook.
S-au adunat deja zeci de cazuri de plagiat din politică și din mediile universitare, puternic racordate la politică. Rectori, foști și actuali, miniștri și parlamentari, foști și actuali, generali etc. au fost prezentați public ca plagiatori. De fiecare dată sistemul s-a grăbit să acopere porcăria, să incrimineze jurnalistul, să se folosească de instituțiile imorale ale statului pentru a mușamaliza situația. Cazul fostului premier Nicolae Ciucă este iconic. Reacțiile instituțiilor în acest caz sunt izbitor de similare cu cazul Recorder: distorsionarea adevărului și acoperirea mizeriei.
„Nimic nu este mai dăunător pentru o comunitate decât ascunderea jegului sub preș. Plagiatul este un jeg, o fraudă, nu o eroare. Poți corecta o greșeală, nu un furt. Clar ca lumina zilei: dacă e plagiat, nu e doctorat!”, a scris profesorul Vladimir Tismăneanu pe pagina sa de FB.
Foarte rar s-au luat măsuri și doar atunci când la conducerea CNADTCU sau a Comisiei Naționale de Etică (CNECSDTI) s-au aflat oameni integri, care s-au împotrivit mușamalizării. În societatea civilă s-a pus adesea întrebarea de ce le trebuie acestor potentați politic doctorate. În principiu pentru bani, 15% în plus la salariu. Dar și pentru „onoare”. Hoții de pagini scrise de alții vor să fie respectați în societate.
Organizații civile s-au asociat cu Alianța „A patra Putere” pentru a semnala organismelor europene că „delegitimarea și intimidarea jurnaliștilor este o linie roșie care nu poate fi trecută într-un stat de drept”. Active Watch, Centrul pentru Jurnalism Independent, Asociația Ziariștilor Independenți din România, secția română a Asociației Europene a Jurnaliștilor, Societatea Timișoara, Freedom House, Alianța Internațională a Jurnaliștilor din România, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (Universitatea din București), Funky Citizens au cerut Europei să monitorizeze cazul. Și, fiindcă clasa politică a transmis un semnal de complicitate cu plagiatorul, scrisoarea-apel a solicitat Parlamentului European, Comisiei LIBE, conducerii PE, PES, Grupului S&D, reprezentantului OSCE pentru Libertatea Mass-Media, OECD sau Comisiei Europene – DG JUST „să transmiteți un semnal public clar și fără echivoc că intimidarea, hărțuirea și linșajul mediatic al presei nu sunt tolerate într-un stat membru al Uniunii Europene”.
