De același autor
Interviul luat de Ion Crisotiu lui Adrian Năstase e bun ca studiu de caz la seminariile de etică de la Jurnalistică, pentru a arăta cum un rotund calup de publicitate electorală s-a substituit principiilor, normelor şi tehnicilor atât de bine ştiute de un veteran al presei.
„Jurnalistul nu trebuie să fie în relaţii prea strânse mai ales cu politicienii“, declara sentenţios Ion Cristoiu prin februarie, într-un interviu pentru paginademedia.ro. Aşa este. Teoretic. În practică însă, Ion Cristoiu reuşeşte performanţa de a se apropia până la identificare de omul politic, ocolind orice întrebare care l-ar putea pune în dificultate pe interlocutor, în cazul acesta pe Adrian Năstase, fost premier şi şef de partid, actualmente justiţiabil, deţinând deja o condamnare recurabilă. Cristoiu recidivează în osanalele ridicate acestui personaj, care a atins culmi nebănuite de arivism şi arghirofilie, ilustrate din belşug cu imaginile propriei opulenţe de bugetar pe viaţă pentru deliciul presei şi al poporului, de grija căruia, ca om de stânga, nu poate dormi. Într-un editorial din ziarul Adevărul, publicat în martie, îl ridică în slăvi pe autorul Adrian Năstase susceptibil de a fi fost „cel mai bun premier postdecembrist“, un mare strateg care a făcut din FSN un partid european, ce mai, un adevărat „neamţ“, şi care, trecut „prin infernul a trei anchete DNA“, reuşeşte, zice Cristoiu, „o realizare ieşită din comun“: publicarea ultimelor trei volume dintr-un proiect megalitic.
Interviul pentru care „maestrul Cristoiu“, cum îl alintă permanent moderatorul Nelu Barbu al emisiunii Ultimul cuvânt de pe B1 TV, s-a pregătit intens, a reuşit să fie o exegeză stupefiantă a cuvântării rostite de Năstase la un congres recent. În locul întrebărilor care trebuie puse, Ion Cristoiu s-a apucat să disece filosofia adâncă a discursului, termenii cu înţelesuri abisale pentru viitorul politicii româneşti, cum ar fi, de exemplu, „naţionalismul economic“, mutaţiile onto-gnoseologice pe care acest discurs le aduce în gândirea politică a stângii, cât mai ales semnificaţiile simbolico-magice ale gestului de a rupe public scrisoarea preşedintelui statului, gest crucial al pupilului marelui strateg. Astfel au putut fi abandonate întrebări deranjante despre condamnările de ultimă oră primite de Năstase şi consoartă, despre privatizările cu dar şi cântec sau despre contractele generoase (am zis oneroase?) oferite pe vremea guvernării dumisale pentru cea mai scumpă autostradă din istoria Europei. Pentru echilibru, să recunoaştem că o întrebare totuşi s-a pus în acest interviu, o întrebare poznaşă, cu adresă şi sugestie: oare, după ce va prelua puterea, va lăsa d-l Năstase DNA (cel care l-a hărţuit ca pe ultimul borfaş) să rămână în viaţă? Păi, se poate?
Din sfaturile pline de înţelepciune lăsate cu gură de maestru în interviul sus-amintit, din care mai cităm: „presa nu e nici cu puterea, nici cu opoziţia. Sigur că ea are în prim-plan puterea, puterea care greşeşte, trebuie să o sancţioneze, dar, în acelaşi timp, ea trebuie să fie echidistantă şi faţă de opoziţie. Cu atât mai mult în România, cu cât nu există opoziţie absolută“ sau „ca să nu mai am dezamăgiri, e bine să fiu echidistant şi să privesc cu o anumită răceală ascensiunile, căderile“ şi, cea mai tare, „nu merită un om, indiferent cine-o fi el, nici Napoleon, nici Stalin nu merită să îi consacri atâta atenţie“, s-a ales praful. Singura distanţă din cele enunţate, la care ţine consecvent Ion Cristoiu, este că nu se tutuieşte cu interlocutorul. Antologic, interviul e bun ca studiu de caz la seminariile de etică de la Jurnalistică, pentru a arăta cum un rotund calup de publicitate electorală s-a substituit principiilor, normelor şi tehnicilor atât de bine ştiute de un veteran al presei.
P.S. O veste neaşteptată a înviorat lumea presei şi i-a făcut pe fani să îşi smulgă părul din cap: OTV va emite până în 4 iulie 2012, după ce CNA i-a înjumătăţit pentru a doua oară durata licenţei de emisie pentru publicitate electorală făcută partidului cu doi P şi doi D. Sfidarea legii şi a organismului sancţionator începe să coste. Aşa că, în timp ce împarte case şi zeci de mii de euro pe hârtie şi din gură, D. Diaconescu a deschis o chetă publică pentru a salva firma, recte televiziunea, de faliment. Să mai zici că nu e senzaţional! //
