De același autor
SRR şi TVR au obsesia confidențialității, totul e secret, mai ceva decât la SRI sau SIE, iar formulările sunt vagi și ambigue, astfel încât interdicțiile să se poată acomoda cu orice situație.
Nu e deloc liniște în jurul mediilor publice românești. TVR se confruntă cu o situație economică dezastruoasă, fără șanse de ieșire, având o putere politică abuzivă și un management neperformant deasupra ei. Radioul public stă în pumnul unui președinte politic, incompatibil, care ține mai tot personalul atârnat de firul nesigur al interimatului. Ambele instituții, adânc intoxicate de politizare și oportunism, au parte de cel puțin 15 ani de consilii de administrație nepricepute, dar niciodată trase la răspundere. La SRR au căzut pe rând vreo cinci membri ai celui mai nou Consiliu de Administrație, sub iataganul incompatibilităților scoase la iveală de ANI, așa încât partidele vor trebui să scoată din pălărie alți clienți politici. Cu sindicatele situațiunea este, de data aceasta, albastră. În Televiziunea Română tradiția a fost ca sindicatele și conducerea să fie mână în mână, că liderii sindicali sunt și ei oameni, au copii de crescut și rate la bancă. S-a stricat frăția cu SPUS-TV în mandatul lui Săftoiu, s-a mai născut încă un sindicat în afara celui reprezentativ, iar inimiciția cu conducerea actuală s-a perpetuat. La SRR, Sindicatul Unit al Salariaţtilor Radio România, raliat cu MediaSind, a înaintat mai multe acțiuni în instanță dezvăluind abuzuri ale PDG, incluzând incompatibilitatea. Consecința? Liderul de sindicat a fost concediat, iar PDG-ul a primit un al doilea mandat, prin voturile generoase ale parlamentarilor majorității. Între timp, alte și alte sindicate, tot mai galbene, mai albe, s-au înființat. Deci, nu e deloc liniște în jurul mediilor publice.
Ce așteaptă, în definitiv, puterea politică de la instituțiile media publice, atunci când refuză să le elibereze de servitute? Vrea propagandă ieftină în alegeri, imagine bună pentru lideri, avantaje pentru clientelă etc. În rest vrea... liniște. Pe Săftoiu l-a demis nu incompetența, de care a dat dovadă din plin, ci scandalul. Ce să facă șefii SRR și SRTV ca să se asigure că agitații din interior nu vor ciripi despre abuzuri, cheltuieli nesăbuite, călătorii exotice ale șefilor, stipendii grase și locuri călduțe pentru pile, pe bani publici? Răspunsul este: regulamente. Pe lângă legea specială, Legea 41/1994 de Organizare și Funcționare a SRR și SRTV, s-au născocit în 20 de ani câteva zeci de regulamente care, citite cu atenție, țintesc mai puțin buna rânduială (să nu se invoce aici comparația cu BBC, că nu ține), cât mai ales descurajarea angajaților, a jurnaliștilor de a critica instituțiile. De exemplu, TVR are următoarele reglemente, pe lângă Legea 41/1994 și Contractul Colectiv de Muncă: Statutul ziaristului din SRTV, Regulament de organizare și funcționare, Regulament intern, Cod de conduită, Regulament de participare a salariaților la cursuri, seminarii etc., Regulament web, Regulament pentru blog și Internet, Regulament de comunicare, Regulament de evaluare, Regulament de producție, Regulamentul arhivei și câte altele. O parte sunt necesare pentru organizarea instituțională. Cele referitoare la comunicare însă conțin prevederi redundante care încalcă garanțiile libertății de exprimare din legea proprie și Legea avertizorului public. Zilele trecute conducerea SRTV amintea angajaților că „personalul angajat este obligat să păstreze caracterul confidenţial şi să nu dezvăluie, indiferent de formă sau motivaţie, informaţii referitoare la: activitatea confidenţială a unităţii; relaţiile contractuale sau de afaceri ale Societăţii cu terţii; orice informaţii, tranzacţii, documente etc. cu caracter confidenţial“, să nu participe la conferințe, seminarii publice sau să se exprime pe blog, Facebook etc. fără acordul scris al șefilor, sub sancțiunea unei abateri grave, care poate duce la desfacerea contractului de muncă. Nu e de mirare că, mai deunăzi, la un seminar pe teme de media organizat de Ambasada Germaniei la București, o reprezentantă a TVR a încercat să pună situația din TVR, deloc roz, într-o lumină optimistă, ceea ce nu-i va spori credibilitatea.
Ambele instituții au obsesia confidențialității, totul e secret, mai ceva decât la SRI sau SIE, iar formulările sunt vagi și ambigue, astfel încât interdicțiile să se poată acomoda cu orice situație. La Radioul public, reglementărilor abundente li s-a adăugat anul trecut Regulamentul de prezenţă şi comunicare în mediul online, care stipulează că personalului SRR, „indiferent de natura juridică a relației“ cu instituția, i se interzice, sub amenințarea pierderii jobului, să facă declarații și comentarii „care ar putea să aducă prejudicii de imagine instituţiei“ și, mai mult, „care ar putea să aducă prejudicii imaginii persoanelor din cadrul SRR“. Dacă ne plătiți bine, vă spunem și cine e persoana. //